Aici este o solutie simpla pe care o poti aplica! Te gandesti direct si iti pui intrebarea de ce mai joaca adversarul tau si ce spera el sa obtina si ai sa vezi realitatea clara si nu cred ca mai poti avea probleme, in mod normal. Adversarul joaca la remiza prin pat, de multe ori, […]
Citeste ArticolulDe atunci am intalnit şi am analizat cu un număr de mari maestri, iar ei nu au fost nici macar pe aproape, aşa că nu este vorba doar de diferenţa in puterea de joc. Sigur, ei manifesta un simt natural pentru joc şi o înţelegere dincolo de cea a noastra, restul simplilor muritori, dar ei sunt totusi în aceeaşi ordine a lucrurilor, în aceeaşi parte a universului: ei bajbaie în jurul unei idei, şi au mai multe şanse de a ajunge la concluziile corecte din cauza talentului lor, a experienţei şi intuitiei. Dar, ceilalti trebuiau totusi sa se gandeasca. Cu Bobby Fischer nu a fost insa asa. El avea parca o cheie de la uşa secretelor, un permis special. Cu el a fost la fel de simplu ca si cum ai intra în acea cameră a tuturor raspunsurilor, ai cauta ceea ce vrei, l-ai găsi şi ai pleca cu el. Poate că el a trebuit să dea jos cateva lucruri de pe rafturi înainte de a găsi ceea ce dorea, dar nu a trebuit să cheme Fortele Speciale ca sa sparga usa.
Ei bine, sunt sigur că el ştia ce ar fi jucat în această poziţie la care ne-am oprit, dar mutarea pe care rusul o făcuse, evident nu era ce ar fi jucat el, şi cum nici macar Bobby nu putea ghici gandurile, iar nimeni altcineva, după mica lui demonstratie, nu a fost in stare sa ofere alte sugestii, el a ridicat din umeri şi a continuat sa analizeze pozitia. Aproximativ cu zece mutări mai târziu – vai – el s-a oprit din nou. “Hmmm …,” a hmmmâit el, iar noi ne-am tinut respiraţia colectiva. Ai fi putut auzi căderea unui atom. “De ce a făcut asta?”
Traducerea unui articol de Richard Pompier (publicat pentru prima oară în Chess Life in 1989).
În acele vremuri, aproape toate lucrurile pareau ciudate, nebunia Woodstock-ului, mega-nebunia Vietnamului, chiar şi viaţa simplă. Era, cred eu, anul 1970, iar eu eram un student de colegiu şi un jucator de clasa A (n.t. dupa sistemul american, un jucator cu Elo intre 1800 si 1999) cand am fost invitat de prietenul meu, Steve Spencer, un tanar maestru în creştere, să vin să-l văd jucand în US Invitational Junior Championship. Cei mai buni opt jucatori sub 21 de ani din ţară trebuiau să lupte pana la „victoria finala”: Tarjan, Rogoff, DeFotis (Greg), Weinstein (Norman), Matera, Deutsch, Jacobs (texanul, cred), şi prietenul meu. Era un weekend sau o zi de sărbătoare (Crăciunul?!) sau poate că nu era (oare ce înseamna sa inveti existenţialismul la clasa, comparativ cu a-l trai?), asa ca am zis sigur că da, şi am sosit în New York, la vechiul McAlpin Hotel, în care s-a desfasurat turneul.
Citeste ArticolulTraducere din Russians vs. Fischer-Dmitry Plisetsky & Sergey Voronkov de Cristi Mures
Pentru cei mai multi dintre adversarii lui Fischer, respectul si admiratia au indulcit putin gustul amar al infrangerii; sunt cunoscute replicile lui Tal (“e greu sa lupti impotriva teoriei relativitatii”) si Robert Byrne (“combinatia finala a fost atat de profunda incat, chiar in momentul cand am cedat, cei doi mari maestri care comentau partida pentru public in camere separate au crezut ca eram castigat”).
Byrne – Fischer, o partida care va ramane in istoria de aur a sahului
A existat si un caz in care o asemenea infrangere a avut consecinte mai serioase: Mark Taimanov, primul adversar din Meciurile Candidatilor la titlul mondial din 1971.
Citeste ArticolulRichard Reti caracteriza jocul lui Capablanca, studiind partidele noului campion mondial. Reti a inteles schimbarea principiului lui Morphy, de a dezvolta figurile cat mai repede posibil in deschidere, cu un principiu nou, pentru acea vreme. In orice situatie el are si se ghideaza, dupa un plan pozitional adecvat. Fiecare mutare care nu este ceruta de plan este o pierdere de timp. O alta caracterizare a noilor principii ale lui Capablanca este facuta de Xavier Tartakover, poate sahistul cu cele mai multe maxime din istoria de pana azi a sahului:
“Lasker a fost batut cu propriile sale arme, faurite din logica si forta. Capablanca a valorificat complet principiile sanatoase ale scolii stiintifice si a dezarmat caracterul complicat al imaginii sahiste, prin simplitatea scopului sahului. Un zbor al ideilor conform itinerariului! O precizie rece fantastica! O privire rece si clara care descopera secretul unei pozitii, oricat de complicate si face mutari care transforma imaginea romantica a sahului intr-una cu totul prozaica.Dupa cucerirea titlului de campion mondial , Capablanca trebuia sa confirme in turnee in noua sa calitate de cel mai bun jucator de sah al lumii. Dupa dominatia de 27 de ani a lui Lasker, lumea era curioasa de prima proba de confirmare a cubanezului Capablanca.”
Grischuk: “Mereu am spus că nu există nicio diferență [între șahul online și șahul de la bord] până nu am jucat Kf1 împotriva lui Anish!” Se intampla si la case mai mari greselile mari! Si de cand sahul a trecut mai mult in online si se joaca la computer, laptop, tableta, telefon sau orice alt device, se tot intampla minuni. Si cand mouseul face figuri si mutarea pe care o vrei efectuata nu se produce pe tabla de sah, iti vine sa urli si sa o iei razna! Cred ca greselile de la tabla de sah sunt aproape deja scrise prin regulamente sau in cazurile intamplate deja in experienta arbitrilor. Ar trebuie sa invatam si un cod despre posibilile greseli, ce se intampla in fata monitoarelor.
Citeste ArticolulCând Bobby Fischer a murit în Islanda, în 2008, la varsta de 64, s-a incheiat una dintre cele mai bizare vieti ale vremurilor noastre, una care nu are, într-adevăr, paralela. Ceea ce majoritatea oamenilor ştiu despre Bobby Fisher este că el a fost un geniu al şahului (IQ 180)!
Citeste ArticolulAtenţie!: următorul interviu conţine limbaj dur, obscen pe alocuri şi constituie părerea geniului care a fost Bobby Fischer, vis-a-vis de fosta lui ţară, Statele Unite şi despre evrei. Cei care sunt ofensaţi uşor, sunt invitaţi să nu citească mai departe. Opiniile tranşante ale lui Bobby Fischer sunt ce sunt şi exprimă resentimentele unui om pe care guvernul fostei sale ţări, nu ar fi ezitat să îl arunce în puşcarie pentru 10 ani confiscându-i întreaga avere, dacă ar fi putut. Notorietatea lui însă l-a salvat în mare măsură de mânia dezlănţuită a guvernului împotriva sa. In fond el fusese persecutat serios până atunci.La câteva ore după căderea turnurilor gemene din 11 Septembrie 2001, regele necontestat al şahului care a fost Bobby Fischer, a acordat un interviu unui post de radio filipinez, Radio Bomba. Gazda emisiunii, Pablo Mercado, îl cunoştea de ceva vreme, astfel încât francheţea lui Fischer nu a fost o problemă. Reamintim că Bobby Fischer a murit în 2008 în Islanda, ţara lui adoptivă, după ce a fost hăituit de către guvernul SUA chiar şi în Japonia, unde a fost închis, la cererea guvernului SUA, care căuta extrădarea lui presand guvernul japonez.
Marea lui crimă?
Citeste ArticolulIntr-o noua rubrica de remember vom incerca sa aducem de la inceputurile blogului, articolele care ni se pare interesante si mai ales care pot fi vazute si revazute cu placere de voi.
Intalnirea dintre jucatorii consacrati si amatorii are intotdeauna o incarcatura deosebita pentru cei din urma. De cele mai multe ori “norocul ii ajuta pe cei puternici si curajosi”, cam asa s-ar traduce ceea ce urmeaza.
Macieja Bartolomej, 2599
Citeste ArticolulIdeea acestui articol mi-a venit, urmarind partida Mihaelei Sandu impotriva sahistei Javakhishvili Lela, disputata in runda 5 a campionatului European de trista amintire din Georgia. Am observat cu cata consecventa pune presiune sahista noastra , pe o superjucatoare cu aproape 200 de puncte mai mult la rating, decat Mihaela. Evenimentele reprobabile ce s-au succedat, nu mi-au mai dat ocazia sau timpul sa pot definitiva articolul acesta, cele doua pozitii de atac avand multe in comun. Explicatia a fost simpla si putea fi vazuta prin analizarea partidelor jucate de catre Mihaela Sandu. Iar sahistele frustate nu mai aveau motivul acesta de a protesta prin neputinta lor de a se opune unei sahiste ofensive si cu un stil direct si agresiv, care a stiut sa puna presiune pe adversare si sa intoarca pozitii mai proaste sau chiar pierdute in favoarea ei. Insa similitudinea atacului construit rapid, ca o regrupare de forte ratacite si apoi concentrata prin un triplu atac de piese grele asupra rocadei partii adverse. Mi-am dat seama ca am mai vazut o partida asemanatoare cu aceasta, iar aceea era partida 17 din meciul pentru titlu din 1960, Tal – Botvinnik . Si daca Tal a spus ca avea chef sa joace in aceea zi, chiar jucand mutari mai slabe, dar care vor putea scoate adversarul la joc, lupta ascutindu-se si sanse avand ambele parti, iar cine va rezista presiunii pozitiei si psihologice va invinge!La 55 de ani distanta, Mihaela a avut pofta sa joace, a riscat si a castigat, punand presiune teribila cu cele 3 piese grele asupra rocadei adverse, la fel ca si in partida jucata de Tal cu Botvinnik. Sahista romana a jucat transant, la fel cum a facut-o si Mihail Tal in nenumarate randuri, iar un lucru este foarte clar: Orice adversar uman, superior noua ca si rating sahist , pus sub presiune, nu poate sa reziste de fiecare data, iar noi avem sansa noastra practica de a ne putea impune si a exploata eventualele inexactitati, specifice naturii umane greu incercate la presiune .
Mihail Tal – supranumit “Vrajitorul din Riga” si cel mai de temut jucator de atac al epocii in care a trait si poate din istoria sahului
Citeste Articolul
