Categorie: Articole si taieturi din ziare despre sah

Presiunea pozitionala asupra adversarilor mai puternici sau cu avantaj material are sanse practice de reusita

Mihail Tal: ” Dar in ziua aceea aveam chef sa joc!”

 

Ideea acestui articol mi-a venit, urmarind partida Mihaelei Sandu impotriva sahistei  Javakhishvili Lela, disputata in runda 5 a campionatului European de trista amintire din Georgia. Am observat cu cata consecventa pune presiune sahista noastra , pe o superjucatoare cu aproape 200 de puncte mai mult la rating, decat Mihaela. Evenimentele reprobabile ce s-au succedat, nu mi-au mai dat ocazia sau timpul sa pot definitiva articolul acesta, cele doua pozitii de atac avand multe in comun. Explicatia a fost simpla si putea fi vazuta prin analizarea partidelor jucate de catre Mihaela Sandu. Iar sahistele frustate nu mai aveau motivul acesta de a protesta prin neputinta lor de a se opune unei sahiste ofensive si cu un stil direct si agresiv, care a stiut sa puna presiune pe adversare si sa intoarca pozitii mai proaste sau chiar pierdute in favoarea ei. Insa similitudinea atacului construit rapid, ca o regrupare de forte ratacite si apoi concentrata prin un triplu atac de  piese grele asupra rocadei partii adverse. Mi-am dat seama ca am mai vazut o partida asemanatoare cu aceasta, iar aceea era partida 17 din meciul pentru titlu din 1960, Tal – Botvinnik . Si daca Tal a spus ca avea chef sa joace in aceea zi, chiar jucand mutari mai slabe, dar care vor putea scoate adversarul la joc, lupta ascutindu-se si sanse avand ambele parti, iar cine va rezista presiunii pozitiei si psihologice va invinge!La 55 de ani distanta, Mihaela a avut pofta sa joace, a riscat si a castigat, punand presiune teribila cu cele 3 piese grele asupra rocadei adverse, la fel ca si in partida jucata de Tal cu Botvinnik. Sahista romana a jucat transant, la fel cum a facut-o si Mihail Tal in nenumarate randuri, iar un lucru este foarte clar: Orice adversar uman, superior noua ca si rating sahist , pus sub presiune, nu poate sa reziste de fiecare data, iar noi avem sansa noastra practica de a ne putea impune si a exploata eventualele inexactitati, specifice naturii umane greu incercate la presiune .

Mihail Tal – supranumit “Vrajitorul din Riga” si cel mai de temut jucator de atac al epocii in care a trait si poate din istoria sahului

Citeste Articolul
  • 1
  • 100
  • 5

Finaluri de piese minore+ pion vs. piese minore (2)

Aici puteti revedea Finaluri de piese minore+ pion vs. piese minore (1)

Bruce Pandolfini a început sa predea sahul pentru prima oară în 1972, la un moment în care o intreaga clasa de educatori a apărut pentru a răspunde cerinţelor de instruire in şah din cauza “exploziei” lui Fischer, in lumea sahului mondial. Din 1972 până în 1977 el a predat, în medie, cincizeci de lectii private pe săptămână, iar aproximativ o treime dintre lecţiile sale s-au axat pe finaluri.

Bruce Pandolfini
Un număr de cursuri structurate pe care le-a prezentat la diferite universităţi şi instituţii l-au forţat să-si prezinte mai concret ideile şi materialul pregatit pentru aceste cursuri, “modificat de experienţa acumulata la lecţii private şi seminarii, constituie cea mai mare parte a materialului”, în noua sa carte
Endgame Workshop.


Rezultatul inseamna treizeci de lecţii, care acoperă 251 de pagini, care introduc concepte de bază pentru finaluri, cum ar fi maturile elementare, opoziţiile, campurile critice, şi promovarea pionilor, precum şi furnizarea perspectivelor unor jucători cu experienţă în problemele finalurilor mai complexe. El scrie că, “cea mai mare din ceea ce apare aici a pregatit pentru oameni reali, cu probleme reale in problemele şahului.”


Extras din “Endgame Workshop”
(Atelierul de finaluri)
de Bruce Pandolfini


Lecţia 27: piese minore şi pion vs piese minore

Citeste Articolul
  • 1
  • 118
  • 0

Analiza unei partide de Susan Polgar: Kasparov- Maia Ciburdanidze 1-0, Wijk aan Zee 2000 (2)

Aici puteti vedea prima parte a articolului

1980: Si Garry a devenit “Capcaunul din Baku”

Iata una dintre partidele stralucite jucate de Garry in timpul anilor 1980, care avea sa se dovedeasca esentiala in cariera sa viitoare. Ea l-a opus campioanei mondiale a vremii, viitoarea mea rivala georgiana Maia Chiburdanidze. Aceasta intalnire s-a derulat la Baku, in aprilie, in fieful tanarului Kasparov (10 ani mai tarziu, in ianuarie 1990, Kasparov si familia sa aveau sa se exileze la Moscova, fugind de pogromurile anti-armeniene din Azerbadjan). Kasparov a castigat clar acest turneu cu 11.5/15, fara vreo infrangere (+8 =7). Aceasta performanta i-a adus a doua norma de MM. Cateva luni mai tarziu avea sa devina campion mondial de juniori, la Dortmund.

Citeste Articolul
  • 0
  • 93
  • 0

Şah! În ţara lui Stalin (I)

Reflexele sovietice, reflexele provocate de traiul printre sovietici, nu dispar uşor. Deşi dobîndite, ele sînt, pentru unii, la fel de necontrolat ca şi instinctele primare. Grosolănia, delaţiunea, gregaritatea nu se şterg odată cu demolarea statuii lui Stalin. Cu atît mai mult în locuri unde dărîmarea acestei statui a venit şi ea cu o întîrziere de două decenii.

Defecţiune tehnică sau defecţiune etică

Pun pariu că, dacă nu sînteţi mari iubitori de şah sau părinţi de tinere campioane judeţene, ci numai admiratori de departe ai jocului sau practicanţi ai lui amatori, nu ştiţi că duminică a luat sfîrşit, la Chakvi, în Georgia, a XVI-a ediţie a Campio natelor Feminine Europene Individuale de Şah. Nici eu nu ştiam. Pînă acum cîteva zile. Cînd, deodată, s-a făcut vîlvă! Bine, nu ca atunci cînd Ponta ar purta ciorapi desperecheaţi, cînd Băsescu ar acuza, lăuda şi apoi acuza din nou un procuror în unul şi acelaşi interviu, cînd Udrea şi-ar pierde uscătorul de păr sau cînd vreun patron de echipă de fotbal ar… nu ştiu, tuşi. Dar, oricum, vîlvă. O şahistă din România, prezentă la aceste campionate, a fost acuzată – veţi vedea imediat cum şi de către cine – că a obţinut cinci victorii în serie folosindu-se, cumva, de surse ilegale.
Mihaela Sandu
Iată cum stau lucrurile: marea maestră Mihaela Sandu, legitimată la Medicina Timişoara, jucătoare cu un coeficient ELO de 2.300, singura româncă din turneu, a cîştigat pe rînd în faţa unor reprezentante ale Azerbaidjanului, Georgiei, Rusiei – de două ori la rînd, şi din nou în faţa Georgiei. După cinci runde, românca conducea, evident, în clasament. Era cazul s-o scoată ceva, cineva din mînă; altfel, înţelegeţi, titlul sau măcar una dintre medalii – să fim, poftim, modeşti – ar fi putut ajunge la Timişoara.
Citeste Articolul
  • 0
  • 82
  • 0

Geniul care nu a existat niciodată

Articol scris de Catalin Oprisan in 07 Aprilie , 2013 pe http://blogsport.gsp.ro/oprisan/2013/04/07/geniul-care-nu-a-existat-niciodata/

Într-o misterioasă noapte, un misterios domn a reuşit să învingă doi campioni mondiali la şah. Din trei mişcări. La propriu! Apoi şi-a strîns piesele şi a dispărut

Final de octombrie. 1927. Cel mai luxos hotel din Buenos Aires. Etajul şase. Bătăi în uşă. Se ridică să deschidă, dar n-are chef de nimeni. E obosit. “Bună seara, stimate domn, îmi cer scuze de deranj. Am făcut o descoperire epocală”, zice tipul. Poartă un raglan ponosit, barbă prelungă, e lat în spate, înalt. Crede că vrea să-i dea în cap, să-i ia banii. “Maestre, am nevoie doar de 20 de minute. Am găsit o modalitate de a cîştiga o partidă în maximum 26 de mutări, indiferent de ce jucaţi dumneavoastră… Vă rog”… Omul, clar, e nebun, zice Jose, în timp ce-i oferă nepoftitului un scaun. Jose e Jose Raul Capablanca. Cubanez, unul dintre cei mai buni şahişti din toate timpurile. Chiar cel mai mare, afirmă mulţi. Aproape că rîde. Bagă o ironie. “Doriţi să jucaţi dumneavoastră cu albele? Sau cu negrele?”. “Nu conteză!”, zice vocea. “Oricum termin în mai puţin de 26 de mutări! Aaa, văd că nu aveţi încredere… Uitaţi cum facem! Dăm drumul la una. Vă bat pînă-n 26, mai jucăm. Nu, mă retrag şi jur că nu vă mai deranjez niciodată!”.

Capablanca, remarcabil în jocul de final, sprinten în mutări, surîde… Mat rapid! Cubanezul îşi muşcă buza de sus. Nu poate crede!!! Omul e imobil. Nu se bucură, nu tresare. Doar “citeşte” tabla, piesă cu piesă şi analizează. Aproape că nu clipeşte…

“A trebuit să-l omor, n-am avut ce face!”

Citeste Articolul
  • 1
  • 85
  • 1

Maestrul Fischer s-a mutat de la Motel Tarantino la Hotel Wittgenstein

Articol scris de TRAIAN UNGUREANU & T.R.U. articolul original poate fi vizionat  aici 

In august 1972, Miguel Najdorf, un polonez-argentinian-evreu ratacitor, a avut o viziune orbitoare: l-a vazut pe Mozart, la Reykjavik. Juca sah. In program: Partida a 6-a, in Risc Major, de Robert James Fischer. Inteleptul Najdorf a inteles, pe loc. Omul care muta piesele venea de demult si mergea nicaieri. Nu putea fi ajuns din urma si va cadea, tocmai de aceea, intr-o zi, dincolo de marginile ratiunii, intr-o groapa comuna sau in bratele rancede si febrile ale nebuniei. Najdorf, Mare Maestru, la randul lui un initiat in misterele numerice ale sahului si Kabbalei, a vazut de la inceput sfarsitul. Deocamdata insa, la capatul scaparatoarei Partide a 6-a, Najdorf a putut sa murmure atat: “E Mozart!”. In sala, unde cuvintele batranului argentino-polono-iudeu au fost intelese ca o comparatie, si nu ca un strigat de recunoastere, lumea a izbucnit in aplauze. Bobby Fischer castiga magnific, inca o partida, in fata Campionului Mondial, Boris Spassky.

Citeste Articolul
  • 0
  • 85
  • 1

Negrul mută şi cîştigă

Articol scris de Catalin Oprisan in 10 Martie , 2013 pe http://blogsport.gsp.ro/oprisan/2013/03/10/negrul-muta-si-cistiga/

La trei ani, tatăl i-a murit de SIDA. La opt, malaria o doborîse. A descoperit şahul şi lumea i s-a părut mult mai frumoasă. Povestea Phionei Mutesi, ugandeza devenită cea mai tînără campioană africană din istorie

“Cînd te naşti african eşti, automat, marginalizat de lume. Cînd te naşti ugandez eşti, automat, marginalizat de către africani. Cînd te naşti în Kawate, eşti, automat, marginalizat în Uganda. Cînd te naşti femeie, eşti, automat, marginalizată în Katwe”. Aşa-şi începe Tim Crothers, un jurnalist american, povestea despre Phiona Mutesi, o jucătoare de şah. O jucătoare de ce? Da, o să rîdeţi! Am văzut băieţii de la o “sală de fitness” din Ghana care se antrenează cu două pietre prinse de o bară de fier pe post de ganteră; am văzut copiii din Sudan care joacă biliard pe o masă făcută din chirpici, iar tacul e o ramură, strîmbă, de copac; am văzut băieţii din Nigeria care fugăresc un fes ce îmbracă un fular pe post de minge…

Pioniera
Phiona a vrut să spargă toate aceste bariere. Viaţa i-a început la trei ani. Atunci şi-a văzut tatăl murind în faţa ei. SIDA. Peste cîteva luni, o soră a “plecat” după părinte. Inaniţie. A rămas să aibă grijă de familie. Avea şapte primăveri. La opt, a primit “cadou” un giulgiu. Da, asta-i realitatea! Avea malarie, fază terminală. Se pregăteau s-o arunce în groapă şi să tragă, peste ea, o găleată de var. A refuzat…

La nouă, un misionar, Robert Katende, un tip ce încerca să schimbe lumea prin sport şi toţi îl luau de nebun, a descoperit-o. I-a pus în faţă o tablă de şah. Ea căuta un blid cu mîncare. El i-a dat o strachină plină cu ovăz. Plus o broşură cu reguli. Ea a refuzat. În Katwe, şahul era un sport numai pentru albi. Robert a contrazis-o. I-a băgat sub ochi cele 64 de pătrăţele şi a întrebat-o: “Vezi vreo diferenţă între ele? NU! Atunci, la treabă!”. A înţeles. Nu şi prietenii, care o aratau cu degetul. Şah îi trebuia ei? Zilnic, între casă şi locul misionarilor, băga cîte cinci – şase kilometri. Dus…

Aici puteti citi continuarea articolului

Citeste Articolul
  • 0
  • 136
  • 0