Catalin Tolontan
În minutul 108, Matache blochează cu piciorul, precum Penu pe vremuri. Pentru băieţii care dau să intre pe google ca pe teren, nu rupeţi gardurile! Penu a fost un mare portar de handbal, îngerul lui Dinamo şi al echipei naţionale.
Apoi, la penaltyurile de departajare, pe Matache l-au şters aproape toate baloanele. Pe mănuşă, pe vîrful bocancului, pe braţ. Parea un blestem sau o slabiciune a lui.
Şi, tocmai cind se terminase seria jucătorilor de cîmp şi venea rîndul portarilor să execute iar noi tremuram in mjlocul celei mai proaste transmisii a unor “11m”, ingrozitoare prestatia TV a cehilor!, si stateam cu inima batind ca la porumbei, asteptind sa vedem daca plasa se misca sau nu, atunci Matache s-a aruncat perfect şi a scos mingea decisivă.
Nu, nu a fost noroc. Ci stăpînire, pentru că acolo plonjase şi la ultimele execuţii ale cehilor.
Un joc de şah în miez de noapte care a deschis portile sublimului pentru lupta eroica a întregii echipe. Si care vine sa ne arate de ce UEFA a judecat cu moderatie si in spiritul jocului ce s-a intimplat la Bucuresti: pentru ca fotbalul trebuie lasat sa decida. El a vorbit si pe buzele sale s-a auzit DI-NA-MO.
ARTICOL PUBLICAT PE www.tolo.ro
Citeste Articolul
