Folosirea metodei GHEC pentru a determina profilul jucătorului

Încă mai am caietele care conțin primele mele partide de șah, plus analize ale deschiderilor pe care le jucam pe vremuri și observații legate de propriile greșeli. Unele au împlinit deja „venerabila” vârstă de 30 de ani. De câte ori mă uit prin ele, în afara unei nostalgii inevitabile, sunt teribil de amuzat constatând naivitățile specifice nivelului de joc la care mă aflam, dar și amintindu-mi modestia resurselor din trecut și contrastând-o automat cu avalanșa de informație care există astăzi. Pentru jucătorii tineri este greu de conceput o lume fără PC, fără internet, fără ChessBase, fără mii de cărți și resurse de specialitate care azi sunt la o distanță de 2-3 clickuri, sau fără programe a căror forță de calcul face de râs orice muritor. Tot ce aveam erau 4-5 cărți scrise de autori români, alte 4-5 traduceri ale unor cărți clasice și niște Informatoare mai vechi sau mai noi în care specialiștii vremii se străduiau (sau nu?!) să lămurească validitatea unor noi idei în deschiderile la modă. Pentru cei norocoși (printre care nu m-am numărat), se adăuga un antrenor experimentat sau măcar un grup de prieteni șahiști cu care se putea analiza.

În prezent situația este mult diferită. S-a trecut dintr-o extremă, cea a lipsei de informație, în cealaltă extremă, a unei avalanșe de informație. Am făcut un experiment, alegând absolut la întâmplare doar o deschidere care-mi era dragă cândva, Dragonul Sicilian. După o muncă de aproximativ 30 de minute am avut la dispoziție următoarele:

  • O listă care cuprinde 8 cărți scrise în ultimii 3 ani pe tema dragonului
  • O listă cu 3 DVD-uri pe aceeași temă
  • O listă cu 3 forumuri pe care se discută activ de către utilizatori pasionați variante critice ale dragonului
  • O listă cu vreo 25.000 de dragoane, generată de ChessBase, câteva dintre ele analizate – partide pe care le pot sorta după dată, ratingul jucătorilor, mutări etc.
  • O listă cu cele mai puternice motoare de șah care-mi stau la dispoziție pentru a analiza pozițiile critice ale deschiderii și care ”văd” mai mult într-un minut decât reușeam eu să înțeleg după ore de analiză acum 25 de ani
  • O listă cu câteva adrese de email aparținând unor MMI și MI specializați pe această deschidere și care sunt gata să mă ajute online să-i înțeleg secretele (contra unei sume modice, evident :-))
  • Posibilitatea de a mă abona pe un site care îmi trimite lunar analize efectuate de MMI cu tot ceea ce este nou pe tărâmul dragonului

Realizând cele de mai sus, nu e de mirare că unii ajung în mod firesc să se întrebe dacă un antrenor își mai poate justifica existența. Ce ar putea aduce el în plus față de acea bogăție de informație, care nu se rezumă doar la partea de deschidere, ci cam la toate aspectele jocului? Orice pregătire cu un antrenor înseamnă bani, și dacă faci o socoteală se ajunge la sume mai mari decât cele care ar fi cheltuite pe o parte din resursele enumerate (asta chiar fără să menționăm că pentru cei mai „jmekeri” multe se pot obține gratuit).

Antrenorii aduc în discuție o serie de argumente pe care le consideră evidente – pornind de la necesitatea înțelegerii nivelului la care se află jucătorul și a caracteristicilor sale particulare (puncte tari și slabe), trecând prin necesitatea unei selecții inteligente a surselor de informare (nu orice există pe piață e bun) și ajungând până la pregătirea de natură psihologică. Ca rezultate practice, există exemple de jucători de top (2700+) de toate tipurile, de la autodidacți pur-sânge până la tineri care au fost modelați mulți ani în șir de antrenori de mare valoare. În orice caz, elementul comun tuturor acestor jucători este pasiunea extraordinară pentru șah, căruia i-au dedicat toată puterea intelectuală și capacitatea de muncă, chiar cu riscul asumat al unei dezvoltări unilaterale. Se pare că în lipsa acestui „fanatism” șahistic nu se poate atinge marea performanță.

Printre specialiști sunt foarte puțini cei care se îndoiesc de utilitatea unui antrenor și mulți chiar îl consideră necesar progresului unui junior cu ambiții mari. Personal am oarecare rezerve în această privință, însă voi merge pe mâna lor. Din păcate însă, rezultatele practice și numeroasele discuții pe care le-am purtat cu zeci de învățăcei ai șahului de toate nivelele și de pe toate meridianele mă determină să cred că doar o mică parte dintre cei care predau șah (live sau online) au cunoștințele și talentul necesar pentru așa ceva.

Nu este suficient să împlinești o anumită vârstă sau să ai o anumită vechime pentru a te declara antrenor, așa cum e obiceiul prin unele părți. Nu este nici măcar suficient să citești câteva materiale sau să urmezi un curs care-ți oferă o diplomă bună de agitat în fața părinților. Nici măcar valoarea individuală ca jucător nu este o garanție a calităților didactice, lucru valabil nu doar la șah, ci cam în toate domeniile.

Motivele pentru mulți dau greș sunt multiple și variază de la caz la caz. Uneori este pur și simplu vorba despre lipsa de cunoștințe, întâlnită mai ales la cei cu clasificări inferioare. Alteori este vorba despre o lipsă de organizare, tematică neclară, lecțiile fiind o continuă improvizație. Sunt frecvente cazurile în care există o dificultate de exprimare, o lipsă de talent pedagogic, sau chiar o lipsă de tact. Am asistat recent la scene în care un antrenor „faimos” urla la un puști de 12 ani care greșise în criză de timp, folosind un limbaj incalificabil, care i-ar fi garantat nu doar sfârșitul carierei, ci posibil chiar și o corecție fizică din partea unui părinte mai hotărât. Însă impresia mea este că de departe cea mai mare problemă este lipsa de adaptare la specificul elevului. Și în această meserie, ca și în multe altele, există pentru cei mai mulți tendința de a intra în rutină și de a urma un program cât mai comod posibil. Pentru orice profesor este mai comod să predea aceleași lucruri, în aceeași ordine, în loc să-și petreacă multe ore încercând să vadă care este nevoia mai urgentă a unui elev. Este mai comod să predea aceleași deschideri, cele care i se potrivesc lui și pe care le cunoaște mai bine, decât să caute ceva care se mulează mai bine pe stilul elevului. Este mai comod să prezinte o tematică la un nivel constant și care să nu-l solicite (să zicem potrivită unui rating de 2000) în loc să se străduiască să ridice nivelul prezentării la 2200 sau să-l coboare la 1800, în funcție de elev.

Când vorbesc despre profilul unui elev nu mă refer strict la nivelul său de joc. Forța unui jucător activ este reflectată destul de bine de rating. Nu mă refer nici măcar la ceea ce în general se cheamă stilul de joc, ușor și acela de descoperit prin studiul partidelor. Problema este că doi jucători având același rating și chiar același stil de joc pot avea puncte tari și slabe destul de diferite. Studiul individual făcut la întâmplare sau studiul cu un antrenor care are niște cursuri șablon va duce la un progres lent sau stagnare.

În încercarea de a înțelege acel profil individual cât mai bine, de-a lungul anilor am încercat diferite metode, cu succes variabil. De aproximativ 8 ani m-am fixat asupra uneia care pare să dea rezultate mai bune. Singurul dezavantaj teoretic pe care l-am descoperit este acela că necesită cooperarea totală din partea unui elev serios și inteligent. Pentru mine nici nu prea poate fi denumit dezavantaj, întrucât dacă elevul nu are calitățile de mai sus nu mă interesează colaborarea.

Am denumit metoda GHEC, un acronim provenit de la cuvintele Game – Home – Engine – Coach. Fiind obișnuit să predau în limba engleză, am păstrat termenii ca atare. În esență, este vorba despre realizarea și compararea a 4 seturi de comentarii ale partidei.

Primul set (Game, G) este realizat de elev și trebuie să conțină o descriere cât mai amănunțită a ceea ce a gândit el ÎN TIMPUL partidei. Este foarte important ca acest set să nu fie contaminat de descoperiri sau idei survenite ulterior. În cazul fericit în care partida a fost jucată online și cu un timp suficient de lung de gândire, comentariile se pot schița chiar în timpul desfășurării ei. De cele mai multe ori nu există acest lux, și acest prim set se realizează imediat după partidă, în camera de hotel sau acasă. În orice caz, este important ca timpul scurs de la terminarea partidei să fie foarte scurt, pentru ca notele să fie cât mai apropiate de ceea ce a gândit cu adevărat jucătorul în timp ce o disputa. Insist asupra unei descrieri cât mai amănunțite, care să cuprindă partea de cunoștințe teoretice în deschidere (când s-a terminat secvența cunoscută, cine a deviat, ce părere are despre noua mutare etc.), planurile și ideile de joc (obiectivele strategice urmărite) și neapărat calculul concret al variantelor vizualizate în timpul partidei. Elevul trebuie să fie suficient de onest și inteligent pentru a nu adăuga elemente care i-au fost străine pe durata jocului (de exemplu variante pe care le-a sărit din calcul sau a greșit la aprecierea poziției finale).

Cel de-al doilea set (Home, H) este de asemenea realizat de elev și de asemenea e bine să fie cât mai amănunțit cu putință. De data aceasta însă cuprinde tot ceea ce poate el descoperi despre partidă LA MOMENTUL ACTUAL, fără a recurge la ajutor extern. Așadar fără cărți, fără motoare de analiză, fără baze de date, fără părerea maestrului din vecini – doar jucătorul încercând să analizeze cât mai bine ceea ce s-a întâmplat în condițiile în care nu există presiunea exercitată de tensiunea partidei, timpul de gândire, figura arogantă a adversarului sau emoțiile generate de clasament.

Cel de-al treilea set (Engine, E) corespunde analizei efectuate cu un program adecvat (Houdini, Rybka, Stockfish, Komodo, Fritz, Deep Junior etc.). În esență acesta va oferi doar variante concrete și evaluări numerice, fără explicații verbale, fără idei sau planuri de joc, însă cu o acuratețe a detaliilor tactice ireproșabilă.

Cel de-al patrulea set (Coach, C) cuprinde toate observațiile și sugestiile efectuate de antrenor atunci când analizează partida respectivă, fie separat, fie în timpul unei lecții. Pentru a avea valoare, este recomandabil ca acel antrenor să fie cu cel puțin 200 de puncte ELO deasupra elevului. Înainte ca cineva să sară cu exemple de antrenori străluciți al căror nivel de joc este sub cel al jucătorilor, vreau să specific că nu acela este tipul de relație despre care discutăm aici. Un jucător de 2500 poate să-l ajute pe unul de 2700 în munca uneori plictisitoare de triere a variantelor de deschidere, în selectarea turneelor care merită jucate, cu niște sfaturi legate de adversari sau strategia de concurs, poate chiar să-i ia bilete de avion și să scrie cărți în numele lui, ca să se vândă mai bine … dar nu poate să-l învețe planuri de joc sau calculul variantelor. Poate însă să facă acest lucru cu un elev de 2200.

Este de la sine înțeles faptul că primul set (G) va fi cel mai slab din punct de vedere calitativ, setul al doilea (H) va fi evident mai bun (același creier dar fără stres), în timp ce seturile 3 (E) și 4 (C) vor fi și mai bune. În mod normal, antrenorul va observa majoritatea omisiunilor tactice (cele mai importante cel puțin), însă nu cu viteza și acuratețea unui Houdini. E posibil chiar să-i scape din vedere anumite poante tactice, în special atunci când analiza este una rapidă, la prima vedere. În schimb, va avea multe de spus despre partea de deschidere, despre strategii alternative în jocul de mijloc și, când este cazul, despre tehnica de realizare a avantajului și jocul de final.

Informațiile deosebit de utile pe care le obținem provin din compararea celor 4 seturi de mai sus. Mai exact, se vor efectua 3 comparații: setul 1 (G) față de setul 2 (H); setul 2 (H) față de 3 (E); setul 2 (H) față de 4 (C). Diferențe vor exista mereu la toate 3 comparațiile, însă aproape întotdeauna la una dintre ele diferența este izbitoare (comparativ cu celelalte două, la care diferența este evident mai mică). Se definesc astfel 3 profiluri de bază diferite, pentru care voi folosi niște denumiri haioase dar (sper eu) sugestive:

  1. Profilul „emotivului”. La acești jucători diferența majoră apare între primele două seturi (G și H). În condiții de liniște, acest tip de jucător dovedește o cunoaștere și înțelegere foarte bună (diferența HC este mică), precum și un ochi bun combinativ și forță de calcul (diferența HE este mică). Rezultatele practice sub nivelul erudiției pot fi cauzate de o mulțime de factori, mulți de natură psihologică – emotivitate, nervozitate, slabă stăpânire de sine în situații critice, tendință spre perfecționism cu corolarul acesteia denumit criza de timp, ambiție scăzută sau disproporționat de mare, accent exagerat pe componenta științifică sau artistică a șahului și prea puțin pe cea sportivă practică, condiție fizică precară etc.. Pentru acest profil de jucător acumularea de noi cunoștințe, indiferent de natura lor, nu va avea efectul scontat. E nevoie de o abordare de altă natură, care de multe ori vizează chiar aspecte fundamentale ale tipului de personalitate, și din această cauză rezultatele sunt destul de dificil de obținut. În acest profil intră mulți antrenori de elită, scriitori de șah excelenți și jucători despre care toată lumea spune că meritau mai mult ca rezultate.
  2. Profilul „orbului”. Sunt jucătorii la care diferența majoră este între setul 2 și 3 (H și E). Ei nu reușesc să vadă cu mult mai mult acasă decât la partidă (diferența GH mică) și înțelegerea generală a poziției și planurilor nu este rea deloc (diferența HC mică). În schimb, au scăpări tactice frecvente, jocul lor fiind oarecum liniar și predispus la gafe în condițiile unei schimbări a caracterului poziției. În unele situații este vorba pur și simplu despre o capacitate de calcul scăzută, alteori aceasta este acceptabilă (dovadă răspunsurile corecte la exercițiile din timpul lecției), însă ceva din felul lor de a gândi îi determină să rateze sistematic combinațiile pe care le găsesc atunci când sunt avertizați de existența lor. Corectarea acestui deficit se poate face cu răbdare de către un antrenor capabil prin impunerea unui program de calcul zilnic și chiar forțarea unei schimbări cel puțin temporare a deschiderilor folosite, care ar favoriza pozițiile mai deschise spre un joc „vioi” tactic.
  3. Profilul „ciobanului”. Diferența majoră este între setul 2 și 4 (H și C). Acești jucători nu văd cu mult mai mult în condiții de liniște față de ce au găsit în timpul partidei (diferența GH este mică) și reușesc să găsească mai toate fițele tactice (diferența HE este mică). În schimb, de multe ori dau dovadă de naivitate în alegerea planului de joc, nu știu cum să abordeze o anumită structură sau au o tehnică deficitară, uneori caută soluții radicale imediate în locul unor mutări inteligente profilactice sau care pur și simplu păstrează avantajul până la găsirea unui mod adecvat de a-l mări. Foarte mulți copii și juniori talentați se încadrează, cel puțin temporar, în acest profil. Sunt ușor de recunoscut prin prospețimea tactică și viteza reacțiilor în partide de blitz, asociate însă cu mutări și idei de joc în șahul clasic care-i dezgustă pe rafinații lor antrenori. Dintre cele 3 profiluri, acesta este cel care are cele mai mari șanse de progres substanțial, îmbunătățirea înțelegerii venind aproape de la sine odată cu acumularea numărului de partide și poziții tip văzute, chiar și în fugă. Un tânăr de profil emotiv sau orb rareori va ajunge un mare jucător, în schimb ciobanii au șanse bune dacă sunt serioși în pregătire.

Aș putea să dau exemple concrete, numeroase, inclusiv din șahul autohton, pentru fiecare profil de mai sus, însă mi-e teamă că vor fi înțelese complet greșit și termenii luați în sensul lor primar de dicționar, și nu în sensul figurat pe care l-am intenționat. Ca urmare, cred că este mai bine să mă abțin. Pot cel mult să spun că eu, ca jucător, m-am încadrat în primul profil de mai sus (cel al emotivului). Aș mai adăuga doar faptul că am constatat o tendință îngrijorătoare în ultimul timp de creștere a numărului „orbilor” comparativ cu cel al „ciobanilor” în rândurile tinerilor jucători români. O parte din vină o poartă antrenorii care sunt în stare să vorbească la nesfârșit despre atacul minorității unor copii care încă nu sunt în stare să mute mental un cal de pe un câmp pe altul sau nu recunosc la prima vedere un mat sufocat. O altă parte din vină probabil că provine din „lenea” generată de obișnuința unora de a lucra permanent în ChessBase cu motorul de analiză pornit. Indiferent care sunt cauzele, consecințele sunt negative pe termen lung, pentru că, așa cum am explicat, e mult mai greu să corectezi orbirea decât ciobănia.

Ceea ce am scris în acest articol este strict rezultatul observațiilor personale și ar putea fi ușor extins pe zeci de pagini. Dacă unii găsesc elemente utile în această metodă (GHEC) consider că mi-am atins scopul.

MI Dan Văsieșiu

ALTE POSTARI RELEVANTE

  • Gabi

    Un studiu foarte interesant, a fost o placere sa-l citesc.
    In postarea mea la comentariul domnului Prunescu, mi-am exprimat fara sa stiu optiunea pentru setul G. In cazul in care comentariul partidelor proprii postate pe acest blog este sincer si reflecta pe cat posibil gandurile respectivului jucator la momentul mutarilor, atunci poate fi extrem de antrenant pentru un simplu cititor.
    Cu acceptul dvs., as avea o intrebare, domnule Vasiesiu, care nu se refera la metoda GHEC (nu sunt de meserie nici antrenor si nici macar sahist 🙂
    Ati mentionat ca exista jucatori cu ELO mai mare de 2700 care sunt autodidacti pur-sange.
    In cazul acestora, ce calitate credeti ca prevaleaza, in afara de pasiunea enorma pentru sah? Inteligenta nativa sau memoria umana combinata cu cea artificiala? Poate altceva?

    ianuarie 30, 2014 - 10:18 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    Gabi,

    Este evident vorba de o multitudine de calități combinate. Memoria, rezistența fizică și psihică, viziunea spațială excelentă, voința, inteligența și multe altele intră în discuție. Șahul, la fel ca și muzica sau matematica, face parte din categoria activităților la care în unele cazuri talentul se manifestă foarte timpuriu și izbitor (vezi așa zișii copii-minune). Aceasta este în general considerată drept o dovadă a importanței covârșitoare a elementului dotare nativă (nature) comparativ cu cel al educației (nurture). Pentru a ajunge în top, cam în oricare domeniu, e necesară o combinație de factori nativi, determinați genetic, plus condiții de mediu propice și poate și puțină șansă. Proporția celor două componente este însă variabilă. Opinia mea ca jucător, antrenor și medic pasionat de tematica nature vs. nurture este că în cazul șahului elementul predispoziție genetică este cel mai important. Asta rezultă din tot ceea ce am studiat în domeniu și ce am observat personal, lucrând cu copii încă de la cele mai mici vârste. Consider că doar un procentaj foarte mic din populația generală are dotarea corespunzătoare pentru a putea aspira la titlul de mare maestru la șah, și doar un procentaj infim pot ajunge jucători de top pe plan mondial, indiferent cât de mult ar lucra și cu ce metode sau antrenori ar încerca. Poziția mea nu este prea îndrăgită și nici populară printre antrenorii de șah, probabil pentru că au senzația că ar scădea din meritele lor. Am avut o discuție pe această temă începând cu mesajul de aici.

    ianuarie 30, 2014 - 10:59 pm Raspunde
  • Gabi

    Da, multumesc. Nu are cum sa prevaleze o calitate, este un cumul care conduce la calitatea de mare jucator.
    Si e bine daca ramane asa, sa speram ca memoria in ambele forme (umana si inumana 🙂 nu va deveni niciodata elementul primordial in sahul de mare performanta. Ar fi trist.

    ianuarie 31, 2014 - 7:10 am Raspunde
  • Gabi

    Ah, am omis referirea dvs. la predispoziția genetică ca elementul cel mai important. Da, asa ar fi perfect.
    Daca nu ai muzica in sange, nu poti deveni un mare pianist, indiferent cat ai bate clapele.

    ianuarie 31, 2014 - 7:17 am Raspunde
  • jugarul

    @Consider că doar un procentaj foarte mic din populația generală are dotarea corespunzătoare pentru a putea aspira la titlul de mare maestru la șah
    S-a demonstrat de nenumarate ori ca nu-i asa….dar e la mintea cocosului ca-i aberant, nu-i nevoie de nici o demonstratie..

    ianuarie 31, 2014 - 8:32 am Raspunde
  • Un batrin cioban orb

    Am o nedumerire, dle. Vasiesiu, in legatura cu stabilirea setului H: se face mutind sau nu piesele pe tabla? Pentru ca eliminarea factorului emotiv (adica diferenta fata de setul G) se face numai daca jucatorul analizeaza fara sa mute piesele. Altfel, diferenta intre G si H, va include nu doar emotiile, ci si calculul superior al variantelor in analiza H…

    ianuarie 31, 2014 - 9:13 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    @ Jugarul – Regret că eu și cea mai mare parte a celor care scriu literatură de specialitate în domeniu încă nu am ajuns la mintea cocoşului. Poate ţi se face milă de noi şi ne dai nişte trimiteri către acele demonstrații contrare.
    @ Un Batrin Cioban Orb – Ambele analize (G și H) se efectuează fără a muta piesele pe tablă, altfel comparația nu prea ar mai avea sens.

    ianuarie 31, 2014 - 9:20 pm Raspunde
  • jugarul

    Inteleg ca dumneavoastra sunteti psihiatru sau ceva de genul, sunteti bine documentat si puteti cita studii stiintifice cu titlu si autor, de aceea chiar va rog sa-mi recomandati asa ceva(in sensul a ceea ce am citat din articolul dumneavoastra).Trebuie sa recunosc ca eu nu am studiat problema la fel de aplicat si aprofundat si nu va pot raspunde cu acelasi tip de argumente..
    Totusi… Am cetit undeva ca tatal surorilor Polgar ar fi scris o lucrare in care sustine ca in orice copil zace un potential geniu si ca geniul n-ar avea legatura cu ereditatea. Pe langa argumentele din acea lucrare el a demonstrat cumva p-orma prin fetele lui, care au obtinut performante unice in sah….Acum, putem totusi demonta si povestea asta daca demonstram ca aveau ceva ereditar..Totusi, surorile Polgar nu au ajuns doar la nivelul de Mare Maestru ci au obtinut performante UNICE…
    Un alt exemplu este un statistician,sahist amator, prieten cu John Nunn, care i-a spus intr-o zi acestuia ca dupa calculele lui, oricine poate ajunge MI in maxim 5 ani(daca mi-a aduc bine aminte), asta fara sa renunte la slujba care ii ocupa peste o treime din timp. Nunn i-a spus ca se indoieste, dar tipul a ajuns MI in vre-o 7 ani. AM cetit asta intr-o carte a lui Nunn, nu-mi aduc acum aminte numele dar cred ca o pot gasi…
    Am mai cetit undeva, si iar nu pot da titlu si autor, spre deosebire de dumneavoastra, ca exista studii stiintifice ce arata ca poti excela in orice domeniu, fara calitati iesite din comun, dupa fix 10.000 ore de studiu metodic.

    Apoi,este sahul un sport? Daca da, in sport, decisive nu sunt determinarea si vointa mai mult decat calitatile native? Mai mult decat atat, nu este sahul sportul(si domeniul probabil unic) in care copiii pot juca de la egal la egal in primul rand cu seniorii dar unii chiar cu Maestrii si chiar Marii Maestri. Nu este sahul unul dintre putinele domenii, daca nu cumva unicul, in care un amator poate pune probleme si chiar puncta la un Mare Maestru, desi diferenta de experienta si cunostinte este uriasa?

    Chiar toti Marii Maestri, fara nici macar o singura exceptie, fac parte dintr-o categorie aparte cu calitati native, si noi muritorii de rand nu avem acces la acest nivel, cu nici un chip, oricat am munci? Asta mi se pare aberant, inacceptabil si as paria ALL IN impotriva acestei teorii…
    Eu unul la calitati native stau sigur destul de rau. La experienta ca sahist si studii am mai lucrat dar tot nu stau prea bine, asta nu m-a impiedicat sa lupt de la egal la egal si sa remizez un Mare Maestru, multiplu campion national. Asta nu inseamna ca ii sunt egal, desigur, si nici ca m-am apropiat de titlul de MM, dar, in convingerea mea ca as putea ajunge MM dupa mai multe zeci de mii de ore de munca(eu sunt mai greu de cap, nu-mi ajung 10.000) as putea sa paria orice, totul…desi am avut si am alte prioritati..(se pot schimba prioritatile daca gasesc ceva argumente) 🙂

    februarie 1, 2014 - 2:25 am Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    @Jugarul – Sunt neurolog. Tematica este foarte interesantă, și pentru a-ți răspunde argumentat mi-ar trebui mult mai mult spațiu și unelte decât permite un simplu comentariu. În plus, nu are legătură directă cu subiectul articolului de bază. Promit că voi scrie un articol întreg care va răspunde inclusiv punctelor ridicate de tine (mitul celor 10.000 de ore, Polgar, șahul ca sport etc.) – acolo voi încerca să dau și argumente logice, de bun simț, dar și trimteri și citări din literatura de specialitate. Dacă găsesc timp îl voi scrie luna asta (februarie). Voi spune doar atât: ar trebui să te pună pe gânduri faptul că există un număr uriaș de oameni care au investit enorm în șah, cu mult mai mult de 10.000 de ore, și nici măcar nu s-au apropiat de nivelul unui MM, sau că foarte mulți au încercat să copieze modelul Polgar și nu au reușit. Dacă succesul ar fi doar rezultatul numărului de ore lucrate ar fi imposibil de explicat diferențele uriașe dintre copiii care încep șahul deodată, observabile deja după doar câteva ședințe, sau de ce unii copii de 13 ani au forță de mare maestru și alții care au 10 ani în plus de studiu încă nu au trecut de 2100.

    februarie 1, 2014 - 12:08 pm Raspunde
  • jugarul

    Este evident ca, calitatile native ajuta enorm si la nivel de top 50 probabil sunt indispensabile. Este clar ca drumul catre titlul de Mare Maestru este mult mai scurt si mai usor cand ai talent. Astept cu interes un nou articol.

    Pana atunci insa as dori un titlu si autor care trateaza problema(fie si la modul general, nu neaparat aplicat la sah) si un raspuns la intrebarea : Sunteti absolut sigur ca NICI un jucator cu un IQ(calculat dupa metodele clasice) undeva in medie, cu o memorie sensibil sub medie, fara alte calitati deosebite(oricare credeti ca sunt necesare dar nu in lipsa completa a acestora), dar cu o vointa, rabdare, capacitate de munca la cel mai inalt nivel si o placere deosebita de a juca sah, nu are nici cea mai mica sansa sa ajunga MM? Daca nu poate ajunge la acest nivel, care ar fi nivelul maxim la care poate ajunge?
    Nu uitati ca in zilele noastre numarul de Mari Maestri este mult mai mare decat in trecut. Sunteti convinsi ca absolut toti, fara exceptie au ceea ce spuneti?(nu-i luam in calcul pe cei ce au obtinut titlul frudulos, desigur).

    februarie 1, 2014 - 1:42 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    Absolut sigur nu am cum să fiu, pot spune doar că este extrem de improbabil ca o persoană cu un IQ scăzut și o memorie slabă să ajungă la nivelul unui MM. Eu nu am cunoscut sau citit despre un asemenea MM. În schimb cunosc foarte bine și am citit despre oameni inteligenți, cu memorie peste medie, cu voință și dorință și care nu au reușit să ajungă acolo. Unii se încadrează la profilul denumit de mine în articol emotiv. Te rog să ai puțină răbdare, voi da autori și linkuri când ajung să scriu acel articol și voi răspunde la toate comentariile și întrebările, pe moment sunt foarte ocupat.

    februarie 1, 2014 - 3:19 pm Raspunde
  • Gabi

    Subiectul este atractiv si d-asta ma bag in seama. Citeam acum vreo 30 de ani in Planeta Sah ca nu mai stiu care MM ceh se mira si el ce usor a ajuns la acest nivel. Dar atat pentru ca istoria universala a sahului, posteritatea nu-si aminteste decat de MARII jucatori.
    Iar astia trebuie sa aiba ceva in plus, dincolo de pasiune, ‘jde mii de ore de studiu, antrenori buni etc. Acest altceva nu poate fi decat “gena” sau cum vrem sa-i spunem, care trebuie doar descoperita si cultivata cu pricepere.
    E o moda nenorocita acum, de fapt un principiu impus, political correctness, care nu face altceva decat sa cultive egalitatea sau mai mult, mediocritatea pe toate planurile.
    Va dau un exemplu. Cand se vorbeste de literatura latino americana, MARII Sabato, Marquez, Llosa etc. sunt pusi pe picior de egalitate (pe aceeasi lista) alaturi de scriitori banali, de care generatia mea nici nu avea cum sa auda, darmite sa-i citeasca.
    Cat despre IQ, acesta poate fi un element subiectiv, am inteles ca sunt destui care contesta fidelitatea de redare a inteligentei prin aceasta metoda. Aici ar fi bine poate sa se pronunte chiar domnul Vasiesiu.
    Sa revin la sah … Eu cred, bineinteles poate in mod eronat, ca MARII jucatori sunt asa “de la mama lor” :). Acesta este factorul genetic. Pe locul 2 as pune (din pacate) memoria in dubla ipostaza de care ziceam mai sus. De ce spun din pacate? Pentru ca mie mi se pare ca sahul se apropie mai mult de arta decat de sport.

    februarie 1, 2014 - 5:56 pm Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      E o moda nenorocita acum, de fapt un principiu impus, political correctness, care nu face altceva decat sa cultive egalitatea sau mai mult, mediocritatea pe toate planurile.

      Ai cam pus punctul pe i cu observația de mai sus … e un curent politic egalitarist care în unele domenii a ajuns până la a cenzura cercetarea științfică legitimă care contrazice dogma oficială. Diferențele native dintre indivizi sau cele statistice dintre grupuri de indivizi sunt oficial „interzise” la ora actuală.

      februarie 1, 2014 - 9:37 pm Raspunde
  • Gabi

    Am scris mari cu majuscule referindu-ma evident la cei ff mari. Nu am folosit cuvantul genii pentru ca s-a demonetizat in asa grad in ultima perioada incat nu mai reflecta adevarul.

    februarie 1, 2014 - 8:54 pm Raspunde
  • Dan Rucsandescu

    Personal cred ca fiecare sahist are o limita si un potential . Normal ,cine studiaza mai mult , probabil va avea un ELO mai mare . Nu cred ca oricine poate ajunge GM si chiar mai mult nu cred ca oricine poate ajunge la 2300 (chiar cu mii de ore de studiu).

    februarie 1, 2014 - 10:56 pm Raspunde
  • jugarul

    M-am mai linistit daca nu sunteti absolut sigur Extrem de improbabil suna mult mai bine decat absolut imposibil…Emotivitatea este o alta discutie, la fel de interesanta. Eu ma refeream la calitati din zona inteligentei, memoriei….
    Nu oricine poate ajunge suna foarte vag … Desigur ca exista oameni cu carente grave pe mai multe planuri, foarte greu de depasit. De pilda cunosc oameni foarte inteligenti, cu multe calitati, dar care sunt zero la capitolul competivitate sportiva, desi in societate si profesie dau dovada de ambitie si in competitia economiei de piata se lupta cu succes.Acestia cu greu pot depasi 1500 Elo intrucat nu-si vor folosi niciodata potentialul din lipsa de motivatie. Am avut elevi care rezolvau foarte bine si cu placere probleme cu un anumit grad de dificultate(combinatii de 4-5 mutari cu 2-3 procedee tactice incluse), dar la tabla nu se aparau aproape la nici un atac direct asupra unei piese, datorita aceleiasi lipse de motivatie, care, culmea, nu le lipsea la dezlegari…..
    2300 mi se pare o bariera extrem de joasa, desi sahisti cu experienta si calitati ating cu greu acest prag, sau nu reusesc sa-l atinga. Chiar si asa, cred ca daca fac un test la diverse capitole pe care oamenii de stiinta le considera importante in sah se va constata ca imi lipsesc prea multe calitati. Cu toate acestea n-am nici un dubiu ca pot atinge prin munca pe branci 2300 in mai putin de 3 ani si asta doar pentru ca pe teren simt ca pot depasi orice limite si lupta impotriva oricui, .simt o placere deosebita de a juca si am o disponibilitate maxima de efort.
    Limita de 2300 imi este bine cunoscuta, pentru ca prietenul Luci Gilea se temea ca n-o poate atinge la un moment dat, el avand o enorma experienta in plus fata de mine, si o intelegere a jocului, un simt pozitional pe care aproape sigur n-am cum sa-l ating
    Este greu de demonstrat insa, greu si de stabilit stiintific care-mi sunt limetele si mai greu de demonstrat ca pot atinge 2300 pentru ca..am alte prioritati…Dar un experiment simplu putem face : cautam jucatori cu peste 200 pcte ELO fata de mine si cu un IQ cu peste 20 pcte mai bun si vedem daca pot sa ma depaseasca 2-3 dintre ei, alesi de mine din o multime propusa de experti,sau cati e nevoie ca sa fie concludent. Ca sa merite cautam si o miza, nu numai financiara..

    N-o sa pot demonstra niciodata ca muritorii de rand pot ajunge la 2700, oricat m-as stradui, dar…exista nenumarate exemple de partide ale celor de apropae 2800 care fac greseli ca ale muritorilor. De pilda astazi la Zurich Carlsen ajunge complet pierdut la Nakamura, iar Hikaru nu gaseste castigul desi avea mai multe variante deloc greu de gasit. De asemeni Anand in ultimul pentru titlu a jucat execrabil finaluri de turnuri pe care sunt convins ca le intelege foarte bine si impotriva mea le-ar fi jucat cu totul altfel, chiar daca eu faceam mutarile lui Carlsen.Am vazut vre-o 2 mutari absolut aberante in acest meci, in pozitii in care copii de 7 ani de la mine de la club au gasit plan corect instantaneu..
    Asta din cauza emotivitatii de care vorbea domnul Vasiesu, care in competitia sahista joaca un rol extrem de important, putand anula multe calitati si reduce geniul la un nivel mult sub potentialul sau..Emotivitatea este un capitol ce ar trebu abordat separat si este mai interesant decat povestea cu limitele asa ca poate ar trebui inceput cu asta….mai ales ca este o problema cu care ne confruntam toti jucatorii, dar mai ales instructorii si antrenorii la toate nivele.

    Curentul egalitarist ma tem ca nu este doar politic ci il intalnim pe toate planurile si in toate domeniile, si cred ca nu e romanesc si nici nou, desi poate acum se manifesta mai puternic decat in trecut..

    februarie 1, 2014 - 11:49 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    Treptat, treptat, cred că începi să înțelegi și să-mi dai dreptate. Tocmai aici este problema, faptul că pentru a ajunge la nivel de MM este nevoie de un cumul de calități. Fiecare calitate în parte nu este rară, însă ele trebuie să fie simultan prezente în același individ. Trebuie să fie inteligent ȘI cu memorie bună ȘI cu viziune spațială bună ȘI ambițios ȘI cu putere de muncă ȘI cu psihic robust ȘI cu un organism sănătos ȘI soarece de bibliotecă ȘI să se acomodeze ușor cu viața de hotel ȘI să nu-l apuce somnul după masa de prânz ȘI să-i placă gambitul damei mai mult decât decolteul junioarelor ȘI să poată dormi după o gafă în poziție câștigată și poate zeci de alte lucruri mici.
    Eu îți garantez că nu vei atinge 2300 nici în 3 ani, nici în 30 de ani, și te rog să nu cumva să iei asta personal (nu ți-am văzut vreodată vreo partidă, îmi pari inteligent, e clar că ești pasionat etc.). Este pur și simplu o opinie bazată pe anumite considerente de ordin statistic. Există un anumit grad de plasticitate a creierului care se cam pierde după o vârstă pe care tu deja ai depășit-o. Sigur, poți printr-o muncă susținută să mai câștigi să zicem 100 de puncte față de nivelul actual, dar nu 300.
    Dar, ca să nu crezi cumva că ești un caz special, te rog stai de vorbă cu oricare din coechipierii tăi trecuți de vârsta junioratului și întreabă-i de ce nu au cu câteva sute de puncte mai mult. Oare prietenul nostru comun Cătălin Cârmaciu nu este foarte inteligent, muncitor, pasionat … ? Mie mi se pare că este. Totuși, nu e MM. Dar Andrei Bonte? Ți se pare că nu studiază? Dar colegul meu de generație, Alin Ardeleanu? Ai idee cât de talentat era încă de mic, și cât a lucrat la șah? Știi cum îl alerga pe Florin Gheorghiu pe tablă când era doar un puști? Sau ce să mai putem spune despre simpaticul nostru comentator Mihai Ghindă, multiplu campion național și component al celei mai frumoase echipe olimpice a României? Om care și-a dedicat viața șahului, are partide formidabile, idei noi în deschideri, înțelegere profundă a jocului, este tobă de carte (știu asta first-hand), a studiat nu 10.000 de ore ci poate 80.000 de ore ș.a.m.d.? De ce nu se află acolo unde e Timman, să zicem, de ce nu a reușit nici măcar să fie MM, ba chiar s-a și lăsat de șahul practic la nici 50 de ani? Și exemple aș putea să-ți dau cu sutele doar din România. Este pentru mine cât se poate de clar că în toate aceste cazuri nu sunt prezente chiar toate genele din acea complexă constelație necesară marii performanțe în șah.

    februarie 2, 2014 - 1:10 am Raspunde
  • jugarul

    Iar ma provocati 🙂 ..si pe langa argumente serioase se mai strecoara si lucruri discutabile.
    De pilda Catalin s-a oprit complet din drumul sau catre titlu cativa ani buni,pe cand era pe val, de buna voie sau silit de imprejurari. Nu stim unde ajungea daca avea continuitate. Ar fi fost un exemplu concludent avand in vedere tenacitatea..Acum este mai greu dupa o pauza mare si fara ca normele sa mai fie o prioritate. Chiar si asa, ma indoiesc ca va fi de acord ca sansele sunt zero si nu cred ca a renuntat complet la acest obiectiv.
    Drumul multora va fi fost intrerupt de asemeni voluntar sau fortat de imprejurari de diverse…Contraexemple sunt cu duiumul dar discutia se lugeste prea mult pe o singura idee; va dau doar unul banal : un coleg de liceu pe care il intreceam lejer pe 2000m(eu nefiind vre-un atlet), nu a facut mai deloc sport, are un rinichi mai putin de pe la 15 ani, fumator, consumator de alcool s-a apucat la 37 ani de maraton montan, si alearga fara probleme zeci de km..Complet neverosimil si pt. mine, dar perfect real.
    Am inteles ideea si sunt de acord doar in parte cu ea, dar…nu voi putea nicicum accepta ca ceva ce au reusit mii de oameni este imposibil si complet inaccesibil unui individ oarecare, doar pentru ca nu s-a nascut inzestrat.Este nevoie de calitatile enumerate, de fiecare in parte, dar numai pt ca la memorie, inteligenta si cele invecinate esti usor sub medie n-ai nici o speranta…nu pot accepta. Nu o iau personal ci ca principiu este incceptabil chiar si daca ar fi adevarat, insa chiar si ratiunea imi spune ca nu poate fi asa.
    Drumul meu catre 2300 practic n-a inceput niciodata si nici nu voi avea timp sa-l incepcu adevarat,daca nu ma imbogatesc peste noapte.100 pcte fata de nivelul actual este prea putin, ce naiba, nici 2100 nu este accesibil oricui? Cunosc destui jucatori de peste 2100 care nu au studiat nici 1000 de ore si au lipsuri la toate capitolele..Macar la asta ma pot incumenta la orice pariu, desi in ultima vreme rezultatele mele va dau dreptate 🙂 . Oricum ar fi voi juca cu placere si toata ambitia si cand ma voi screloza complet, chiar daca ma convingeti ca limitele sunt oricat de jos si sahul dauneaza mult mai grav sanatatii decat fumatul …
    In fine, s-o lasam cum am stabilit, caci pana la urma nu-i atat de important. Poate voi avea sansa sa va cunosc si timp sa continuam discutia asta fata in fata Cand aveti timp povestiti-ne despre emotivitate si alte lucruri mai utile tuturor si dati-ne si ceva material de studiu(titluri-autori)

    februarie 2, 2014 - 5:03 am Raspunde
  • Fugulyan Gergely

    Sincer sunt confuz acum, am citit cartea lui Polgar acolo tatal fetelor zice ca un copil biologic sanatos poate ajunge geniu,prin munca si daca are mediu corespunzator. Vine cu argumente, specialist ,psihologi ect.
    Evident ce a scris doctorul Vasiesiu Dan,e foarte interesant,logic bine argumentat,ce se crezi?
    Nu prea au incercat sa copieze modelul Polgar, un singur caz stiu Familia Vajda, e greu sa abandonezi scoala si pui totul pe o carte.
    Familia Vajda pe o parte a reusit,(Levente a iesit Campion Mondial de junior,iar Szidi Campioana Europeana) Cunoscand pe dl Vajda , si am simtit ca merita ,am luat copii la Clubul Sportiv Scolar ,(pe atunci am avut director normal) dupa ce Levente a iesit campion National au gasit un sponzor din Odorhei si au avut mediu de a iesii Mari Maestrii,evident si cu multa munca!
    Oare sunt asa de deosebiti?, mai deosebiti ca niste copii din Sighisoara?,dar ai carui parinti nu se implica?
    Interesant ca cele mai bune rezultate din 28 de ani de antrenorat am obtinut cu copii care nu erau din Tg Mures. Szabo Gergely era la Bucuresti cand a iesit campion national la 10 ani (a venit ulterior la Tg Mures) Rendi Eva la Odorhei, Anton la Reghin,dar au muncit mult,.
    Imi amintesc ca cund au avut cam 13 ani m-am despartit de Szabo Gergely si Rendi Eva,
    Szabo Gergely a iesit Mare Maestru ,a avut in continuare mediu bun, clubul BNR,antrenori Cristian Ionescu,si chiar un antrenor foarte bun pe care stimez enorm Vasiasiu Dan., dar Rendi Eva a ramas dar maestra, consider ca dar cauza mediului,nu a avut cine sa duca mai departe.

    Totusi sunt mai aproape de ce zice Polgar tatal,cred ca copii se nasc genii, dar te uiti la un nou nascut, nu pare deosebit,special?
    Este o scanteie, care din cauza parintilor limitat se stinge de multe ori repede, si dupa care nu ai ce face, copilul nu mai este geniu, intra in normal, indiferent cat se chinuie antrenorul.
    Mult mai grav este cand copilul are scanteia de geniu si vine un antrenor slab si stinge ,rolul antrenorilor e foarte important, tara asta are copii valorosi ,sa nu ne batem joc de ei.
    Ma gandesc ce face Ministerul Educatiei, ma gandesc ce inspectori pusi politic sunt pe la noi,sau ce director de scoli ,nici Federatia de sah, nu a facut nmic pina acum ca am fost dat afara de Clubul Sportiv scolar, m-am dat seama ca sunt singur,
    Ah dar e bine singur, ma duc sa caut genii pe la scoli, interesant ca am gasit unul de 6 ani, (defapt de la Anton ,nu am gasit pe cineva care se lucreze acasa)

    februarie 2, 2014 - 8:47 am Raspunde
  • jugarul

    Vorba lui Cioran : “N-am nici o certitudine, numai intrebari si indoieli”
    Omul insa trebuie sa lupte sa-si depaseasca limitele chiar si atunci cand sunt stabilite stiintific. Nu incape indoiala ca nu este acceptabila incapacitatea omului, mai ales cand este vorba de ceva ce muuulti altii au reusit, sau cand discutam de competitie sportiva.
    Am vazut o mica gaina infruntand un uliu si..ce sa vezi, uliul a cedat, chiar daca in 99,(9)% din cazuri uliul castiga, gaina este datoare sa lupte.

    februarie 2, 2014 - 12:04 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    În biologie, sociologie, psihologie și alte domenii înrudite regulile sunt doar cu valoare statistică, nu sunt absolute ca în matematică. Așa că se întâmplă uneori ca găina să bată uliul, cancerul avansat să se remită sau un șahist adult să facă în 3 ani ce nu a reușit în precedenții 25. Mai răruț dar e drăguț. 🙂

    februarie 2, 2014 - 3:31 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Dane,

    Citind discutia ta cu ”Jugarul” imi dau seama ca ”amândoi aveti dreptate” la fel ca in bancul cu Ițic si momentul potrivit pentru însămânțarea grâului la CAP. Sunt de acord cu tine in ceea ce privește necesitatea talentul si a elitismului intelectual si cu dl Jugaru in privința probabilității si posibilitatii depășirii limitelor. Eu personal, sunt un foarte bun exemplu de autodidact ….pune tu calificativul, ce-mi trece mie prin cap este complet lipsit de modestie 🙂 .

    Am reciti cu multa atentie foarte interesanta luptă de idei cu Blackie si mărturisesc ca in continuare cred ca are complet dreptate: NU EXISTA LIMITE PREDETERMINATE ALE PERFORMANTEI si PREDESTINARE A INTELECTULUI.

    Eu am afirmat intodeauna ca : ”pot face și un scaun maestru international si daca scaunul este un Biedermeier atunci mare maestru, daca se pregătește 6-8 ore pe zi cu mine”. Cred in necesitate existenței ambelor componente MUNCA + TALENT si cred ca intr-un interval de timp relativ decent (stabiliti voi cât, o limita rezonabilă) il pot pregati si face pe Lucian Jugaru jucator de 2.300 Elo fără mari probleme. Contra pariu. Consistent, of course 🙂

    Dat fiind ca din cei circa 1500-1700 de MM actuali (activi si pasivi) o buna parte NU ARE TALENT mai de loc, rămâne ca singura explicatie MUNCA. As putea sa-ti dau multe exemple si din peisajul autohton si de aiurea, dar le stii si tu si nu am chef sa inflamez degeaba spiritele.Dacă insiști, o sa-ti spun de peste hotare. Nu includ aici pe cei care si-au traficat titlul, l-au primit onorific sau pe bază de pile. Iar NU DAU exemple…..

    Si oricum, in ziua de azi, numai acest titlul nu mai înseamnă ca aparții unei elite, ca faci parte din jucătorii de extra-clasa. Numai Elo-ul peste 2625-50, combinat cu titlul, situarea in prima 100 din lume, mai are semnificatie.

    Atunci cand ai deschis acest thread nu am intenționat sa discut metoda GHEC, deși subiectul este incitant, deoarece nu ai dat suficiente date despre el. As fi avut nevoie de:

    – grupele de vârstă pe care ai lucrat, (vârsta maximă si minimă)

    – sexul subiecților tă; fetele si băieții răspunzând foarte diferit la analiza ”post partum” (in latina se scrie separat, asta ca sa evit isteții care vor cauta in DEX), dat fiind ca majoritatea fetelor nu este capabilă sa-și aducă aminte corect, chiar în aceiași seară TOATE mutările partidei, darămite ce si cum au gândit in timpul ei 🙂 . La fel o buna parte dintre băieți, am nenumărate exemple din ambele cazuri. Destule dintre ele având acum titlul de MI sau MM. Mostly WIM & WGM…:-)

    – intre ce limite Elo ai făcut aceasta determinare (Elo maxim si minim),

    – pe ce durata de timp,

    – ce naționalitate au avut subiecții tăi (tu predai pe internet pentru vorbitorii de engleza, care sunt mult mai conștiincios decât cei de limba romană, renumiți prin lenea lor. Vorbitorii de engleza vor ceva pentru onorariile plătite, in timp ce pe puștii noștri îi doare exact în pix….,

    – cum determini copiii sa facă punctele G si H din metoda ta, pentru ca eu unul NU am izbutit sa-i conving pe cei sub 14 ani, si crede-mă , sunt pe departe cel mai persuasiv antrenor din Romania. Si asta fara violenta, dar stii ca sunt foarte convingător atunci când vreau ceva. Ca sa-ți dau un exemplu elocvent: MMI Cristian Ioan Chirilă, care a împărțit doi ani consecutivi locul I la Campionatele Mondiale de juniori mari, in ciuda faptului ca nu reușea sa tina minte complet ce a gândit la partidă si care nu-și comenta partidele după rundă, sub o sută de motive. Deși i-am spus de zeci de ori să o facă, ca si Radu Chirilă, tatăl său, care mi-a ținut isonul.
    Ce te faci? Majoritatea motivelor erau logice: oboseala, foame, frustrare, somn…..lipsă de chef după o partidă grea….Nici elevii mei de acum NU o fac nici morți (sunt probabil prea mici), deși i-am pus/rugat/amenințat/momit cu răsplăți dulci, împreună cu părinții, ca să-si comenteze seara de seara partidele. Pentru a vedea, pur si simplu, cum le funcționează mintea, nu pentru GHEC.

    – la ce ti-au folosit aceste determinări si cum ai pus in practica rezultatele ei. Ce ai făcut cu emotivii, orbii si ciobanii? Cum le-ai corectat deficiențele si ce eficacitate au avut metodele tale de corectare?

    – în afara de faptul ca emotivii vor putea fi îndrumați spre ”Litere”, ”Ziaristică” sau ANEF + cursuri de antrenori FIDE, pentru a deveni scriitorii sau antrenorii de mai târziu, care este UTILITATEA practică, folosul acestei determinări, mare devoratoare de timp si inteligență?

    – clasificarea va fi întodeauna 100% subiectivă, pentru ca totul va fi tratat prin prisma antrenorului, cu toate defectele si calitățile lui. Chiar dacă are 200 de punte elo in plus, poate fi un antrenor mediocru – asa cum sunt antrenorii in majoritatea cazurilor – in cel mai bun caz un fel de hibrid învățător/ profesor mediu de clasele V-VIII.

    – ce vei face dacă un astfel de ”pedagog de școală nouă” va decide că, conform metodei GHEC, juniorul X trebuie sa se lase de șah si să se apuce de dansuri populare, pentru ca este prea…..emotiv sau orb? si determina gresit sa se lase de șah vreun puști timid, dislexic, prea temperamental, cu dificultăți de exprimare sau disfuncționalități fiziologice asa cum a fost/este cehul Navara…si care a devenit acum un jucător de super-clasă?

    – cărei categorii de antrenori se adresează această metodă GHEC și cât de calificați ar trebui să fie aceia care o folosesc? Echivalentul unui profesor de liceu, de facultate sau profesor universitar? Poate un antrenor modest să o folosească?

    Ai lăsat descoperită o plajă foarte mare de întrebări si din acest motiv consider ca materialul prezentat aici este numai o schiță si aceasta trebuie dezvoltata consistent pentru a fi relevantă si pentru a avea un suport consistent de discuții.

    Cu multă prietenie,
    Mihai

    februarie 3, 2014 - 3:05 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Dane,

    Revin cu o precizare:
    Eu, Mihai Ghinda, NU SUNT un exemplu bune, concludent pentru teoria ta cu imposibilitatea depășirii limitelor. Daca as fi apărut in lumea șahului cu 40 de ani mai târziu, cu exact același talent, inteligenta si pofta de munca as fi fost acum mare maestru de ani buni. Sa-ti expun diferențele.

    Atunci când am jucat eu sah, in anii 60-90 erau cu totul are condiții de pregătire si joc, nu existau decât 2-3 antrenori in Romania, nu existau carti de sah , computere , baze de date, NIMIC, dar NIMIC pentru autodidacți. Acum, seara in hotel, bagi DVD in laptop si-l asculți pe Kasparov care te învață Najdorf sau Gambitul Dame. Dupa o ora, introduci DVD cu Carsten Mueller si iți faci porția de finaluri. Dar toate acestea le stii prea bine. Ce nu stii tu:

    -mama mea a fost complet împotriva șahului (fiind sigurul meu părinte) si ani de zile am jucat pe furiș, pana m-am facut suficient de mare (15 ani) ca sa ma pot duce la turnee oficiale. Exact la fel ca Mihai Subă! Compară cu juniorii de azi care sunt sprijiniți de roata familia, unchi, matusi, sponsori locali ba chiar si ”primarele” urbei. Toti cotizează ca ”ăl mic” sa plece la mondiale sau europene…

    -raritatea turneelor de sah in Romania de atunci; au fost multi ani cand jucam, o finala pe echipe, una individuala, un turneu de maeștri si eventual un turneu peste hotare prin vecini. ATAT! Au fost multi ani cu 50-60 de partide jucate. Am sub 2.500 de partide jucate toată viata si numai 750 in Mega Database 2014. Când s-au deschis portile, dupa 1990 a fost prea tarziu, aveam deja peste 40 de ani, eram dezamăgit de viată si de cariera mea de jucător, obosit de mizeria si de viata grea dusa alergand dupa mancare pentru familia mea, plictisit si stresat de necazuri si dupa un divort care m-a marcat. De aceea am plecat din echpele nationale, din cauza indiferentei fata de sah, de aceea am parasit sahul la 50 de ani, de aceea nu am mai jucat de atunci nici macar o partida de blitz. Am mai avut o zvâcnire de orgoliu in anii 1992/93, am mai facut o norma de MM, dar a fost cantecul de lebada….

    – avand origine complet ”nesănătoasă” am fost sistematic rejectat de sistem, cu consecințele de rigoare. Cea mai neplăcută a fost ca am stat degeaba, fără turnee tari si că cei mai productivi si utili ani la sah, intre 20 si 30 de ani am jucat extrem de puține turnee tari. Le poti numara pe degete. Atunci unde vroiai sa-mi fac normele, pentru ca numai in Finale de seniori pe care le-am castigat, as fi facut 4 (patru) norme lungi de MM? Numai ca atunci NU SE PUTEAU face norme in turnee interne, asa cum se fac cu mare larghețe acum, in ultimii 20 de ani.

    -chiar si la puținele turnee jucate am făcut, dupa normativele FIDE de azi, MUUUUULT mai indulgente, cel putin 10-15 norme de MM. Am facut si asa norme de atunci de MM, cum au fost la Hamburg in 1979 sau 1980 (nu-mi amintesc exact este tarziu si sunt frustrat) in Grecia la Katerini in 1991 dar au fost la intervale mari si atunci, dupa 5 ani expirau, nu au fost vesnice, ca cele de azi.

    -Am ratat norme si din cauza conditiilor foarte aspre impuse de regulamentul FIDE de atunci (chiar însemna ceva acest titlu, era foarte greu de obtinut), una din cauza ca MM Boench a primit titlul la 2 saptamani dupa partida jucata de noi, alta din cauza ca unui jucator ii lipseau 5 puncte la Elo (desi le avea cu 150 de puncte peste, lista elo aparea o data pe an), alta din cauza ca in lista mea de jucatori lipsea un jucator din alta federatie. Am refuzat o remiza la Olimpiadă, care ar fi fost norma principală, pentru ca jucam la primele locuri si era un meci decisiv cu Anglia etc.

    Asa ca, te rog sa fii drăguț si sa ma scoți de pe lista ta de ”nerealizați” pentru ca NU SUNT nici ”emotiv”, nici ”orb” sau ”cioban”. M-am născut într-un moment istoric nefericit si pentru aceasta nu ma poți acuza si nici trece pe vreo listă. Ar fi prea lunga, am mai fost alte zeci de milioane de romani in aceiași situație….

    februarie 3, 2014 - 4:10 am Raspunde
  • rocadamare

    Multumim Dan Vasiesiu pentru material!
    Cred ca directia despre curentul egalitarist/calitati native este secundara ptr interesul nostru elementar. Este ca si sum am dezbate daca toti tinerii ar putea fi olimpici la matematica sau ar putea absolvi un masterat de arta plastica. Nici macar cei cu inteligenta superioara nu ar “putea sigur”.
    Calitatile native si potentialul tanarului (ca si partile slabe) trebuie surprinse si lucrate de catre antrenor impreuna cu elevul, parintii etc.
    Astept cu speranta chibitzului discutii pe partea tehnica a materialului!

    februarie 3, 2014 - 11:26 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Rocadamare
    Si ce te împiedică Aline, sa redirectionezi tu discuțiile intr-un sens care sa-ti convină mai mult decat, citez: “Cred ca directia despre curentul egalitarist/calități native este secundara ptr interesul nostru elementar.”? De ce sa te rezumi la rolul de chibiț? Intră in arenă!

    februarie 3, 2014 - 2:20 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    @ Mihai, mă bucur că ai scris. De-asta am și pomenit numele tău, să te provoc, bănuiam că ți se vor aprinde luminițele dacă ating o coardă sensibilă și nu am greșit. Este util feedback-ul altor antrenori, în special al celor de top.

    Răspunsuri la punctele ridicate de tine:
    1. Faptul că există limite este absolut evident. Expresii de genul „să ne depășim limitele” sunt o gogoriță mediatică amuzantă în cel mai bun caz, dar tot un nonsens rămân. Prin definiție, limita este acel nivel peste care nu poți trece. E ca și cum ai spune că te-ai plimbat în exteriorul Universului sau la nord de Polul Nord. Poți spune că orice nou-născut poate ajunge să joace șah la nivel de 3000, cu pregătire corespunzătoare? Bănuiesc că nu. Ei, asta înseamnă că undeva există o limită. Poate la 2800, poate la 2400, poate la 2000 – undeva există. Ceea ce diferă este doar punctul în care o amplasăm. În timp ce tu, probabil, consideri că orice copil poate ajunge la 2650, eu sunt FERM convins că sunt foarte mulți care nu pot ajunge nici măcar la 2200, indiferent de metodă, antrenor etc.. Dar despre asta vom discuta când îmi fac timp să scriu pe tema nature-nurture, acolo voi veni cu explicații, dovezi, literatură de specialitate etc..
    2. Sunt mai mult decât dispus să țin pariul legat de domnul Jugaru! Nu doar dânsul, poate fi oricare alt adult care a studiat și jucat activ șah timp de cel puțin 10 ani. Mențin opinia că un progres de 300 de puncte la un asemenea jucător este atât de improbabil încât am șanse de cel puțin 95% să câștig așa un pariu. Însă nu vorbesc de a-l duce de la 1400 la 1700, ci de la un punct de pornire de 2000 sau mai mult. Știi foarte bine că progresul este cu atât mai dificil cu cât te afli mai sus deja. Dacă nu ar fi așa, ai lua orice MI și peste 3 ani ar juca cu Carlsen.
    3. Prin ce metode ai determinat faptul că o parte din marii maeștri nu au talent? Sunt foarte curios (nici o urmă de glumă sau ironie aici!). Talentul este tocmai acea dotare nativă despre care vorbesc eu, și pe care mulți o neagă. Tu se pare că o accepți, însă o consideri de importanță secundară. În viziunea mea, talentul este exact raportul între rezultat și efortul depus. O persoană care obține un rezultat cu un efort mic este mai talentată decât altă persoană care obține același rezultat cu un efort mare. Ca urmare, dacă prima persoană ar depune la rândul ei un efort mare, ar ajunge la un rezultat inaccesibil celei de-a doua persoane. Este o concluzie inevitabilă logic. Și iată cum ajungem exact la limitele pe care le susțin.
    4. Metoda GHEC – grupe de vârstă – de la 10 ani la 74 (plajă extrem de largă).
    5. Am lucrat foarte puțin cu fete, așa că nu pot comenta în această privință.
    6. Limite ELO – între 1500 și 2200.
    7. Poate că sunt mai norocos, marea majoritate mi-au furnizat analizele G și H, fără probleme. Nu știu dacă au fost împinși de la spate de părinți (în cazul celor mici). Este o temă de casă pe care o primesc cam la fiecare 100 de puncte câștigate. Ca țări, poate 90% SUA, Canada, UK, Australia. Restul de peste tot, amestecat.
    8. Metoda GHEC nu este în sine o metodă de a învăța șah. Este o metodă de diagnostic, nu de tratament. Are rolul strict de a-i spune antrenorului pe ce să pună accent. Felul în care o face este deja un cu totul alt subiect. Am dat niște indicii în articol, dar acelea sunt doar puncte de pornire, evident. Ceea ce cred eu că este important, este evitarea situațiilor cu care mă întâlnesc frecvent, în care unui „orb”, să zicem, antrenorul i-a predat sute de ore de strategie. Antrenorul vede gafa la analiza partidei, și crede că este rezultatul neînțelegerii modului subtil în care piesele conlucrează la atacul asupra punctelor h7 și f7 în pozițiile cu isolani. Așa că se-apucă și predă cursuri despre isolani până-i vine acru elevului. Când de fapt el, săracul, nici nu poate cu ochii închiși să vadă că nebunul din a2 și dama din e2 se întâlnesc la e6. Am întâlnit și situația oarecum opusă, ciobani care au fost bombardați cu combinații, la care stau bine, și nu i-a învățat nimeni că mutarea pionilor din fața regelui nu este întodeauna un lucru rău. Legat de emotivi, eu personal nu am găsit soluții eficiente. Dacă aș fi găsit, cred că le aplicam asupra propriei persoane în primul rând. 🙂 Este dezarmant când un student dă constant răspunsuri de nivel 2200 la orice întrebări și chiar joacă de 2200 online, partide fără miză, și când e la concurs face greșeli de nivel 1600.
    9. Cred că utilitatea practică este clară din răspunsul de mai sus. Arată ce anume trebuie corectat mai urgent.
    10. Poate că acea clasificare are și elemente subiective, dar oare nu este exact la fel cu orice metode de antrenament? Nu trec toate prin filtrul instructorului? Dacă nu ar fi așa, Mihai Ghindă ar putea scrie o broșură intitulată ”Cum fabric eu mari maeștri” și orice jucător, după ce o citește, ar începe și el să facă la fel. În orice soi de pregătire rezultatul este dat de o combinație a 3 elemente – elev, antrenor, metodă. Teza mea este că cel mai important este primul („mansarda” elevului), abia pe locul doi metoda, și pe locul 3 antrenorul. Bănuiesc că ordinea ta este exact pe dos! hehehe. Argumentele mele: autodidacții (tu ești un exemplu, plus alții pe la 2700) care au ajuns foarte buni la șah; eficiența metodelor școlii sovietice, dovedite generații la rând indiferent de antrenor.
    11. Metoda GHEC poate fi folosită chiar și de antrenori modești, nu cred că este deosebit de greu să pună acel diagnostic dacă dispun de analizele respective.
    12. Eu personal nu am niciun soi de reținere în a spune cuiva că probabil nu este făcut pentru șah. Până acum nu m-am înșelat nici măcar o singură dată. Cei care nu au reușit cu mine, nu au reușit ulterior nici cu altcineva. Motivul? Este materialul clientului cel care e de vină, nu antrenorul. Părerea mea este că e o crimă mult mai mare să MINȚI elevul și părinții, să le dai speranțe deșarte, să cheltuiască zeci de mii de lei, să neglijeze școala de cele mai multe ori … pentru ca în final să ajungă doar un ratat care plânge după 50 de lei. Poate că ar fi fost foarte bun ca mecanic auto, reporter sau pilot, însă drumul său a fost frânt de niște părinți și antrenori iresponsabili care i-au tot băgat în cap că oricine poate ajunge un mare jucător de șah, trebuie doar voință și muncă.
    13. Navara nu e unic. Mulți șahiști sunt ciudați, au fel de fel de probleme psihologice de diferite tipuri. Însă asta nu are legătură cu potențialul lor șahist, câtă vreme ciudățenia lor nu-i împiedică să joace foarte bine. Dacă G și H sunt foarte apropiate, înseamnă că oricare ar fi particularitățile psihologice ale acelei persoane, nu interferează cu jocul la tablă.

    Este clar că ce-am scris eu în articol este doar o schiță. Nici nu ar putea fi altfel pe un blog. Altfel, dacă vreodată îmi trece prin cap să scriu o carte, voi include detalii, exemple concrete de elevi cu analizele lor, modul în care am lucrat cu ei și așa mai departe. Aici doar am făcut o sugestie pentru cei care cred că pot încorpora ideea în arsenalul lor.

    Cu la fel de multă prietenie,

    Dan V.

    februarie 3, 2014 - 3:14 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    @Rocadamare,
    Mulțumesc. Dacă ai lucra și în domeniul meu de bază (medical), în scurtă vreme ți-ai da seama că de fapt este extrem de importantă discuția despre calitățile native vs. educație. Odată cu apariția acestui curent modern egalitarist și a literaturii stupide de tip self-help, proporția depresiilor a crescut masiv. De ce? Pentru că oamenii își fac false speranțe. Pe vremuri, bunul simț și inteligența nativă le spuneau clar când dădeau cu capul de 2-3 ori de pereți într-un domeniu să încerce altceva. Acum însă vin „specialiștii” care le explică faptul că orice este posibil cu viața lor, doar să aleagă ce doresc. Și atunci se și imaginează sportivi de top, campioni mondiali, șefi de trusturi, traderi de milioane pe zi, actori sau cântăreți faimoși etc. … după care realitatea, care are prostul obicei să nu țină cont de dorințe, le servește una rece peste bot. Și așa ajung la dezalcoolizare, la psihiatrie și așa mai departe.

    februarie 3, 2014 - 3:35 pm Raspunde
  • Fofirca

    Domnule Vasiesiu,

    am votat articolul dvs.cu maxim de stelute din doua considerente : primul este aprecierea efortului de a va imbraca propriile idei intr-o forma elevata, iar al doilea considerent este aducerea in prim plan a unui subiect incitant. Dar atat.
    Trebuie sa recunosc ca inceputul articolului m-a incantat. Dupa aceea, m-a dus gandul (la o prima citire ) ca faceti o adaptare la sah a vreunui referat (articol) de la una din conferintele Global Health Education Consortium (GHEC) ( m-a dus gandul de la asemanarea initialelor si profesia dvs.de medic).
    Pentru neinitiati : “Founded in 1991, Global Health Education Consortium (GHEC) is a non-governmental agency consisting of faculty and health care educators dedicated to global education in health professions schools and residency programs.
    GHEC works to facilitate global health education in four areas – curriculum and training materials development, clinical training, career development, and education policy.”
    Tot ce se poate sa fie o pura coincidenta. Totusi, acceptand fara ezitare aceasta probabilitate cu procent redus, imi ramane o doza de …mirare asupra termenului
    “Profilul „ciobanului””. Daca ceilalti doi termeni capata o logica si se potrivesc oarecum cu starea respectivilor jucatori (desi ireali in stare 100% pura), termenul de “cioban” este atat de fortat folosit pentru a defini un jucator de sah plin de calitati dar necizelat, incat cu greu imi pot imagina ca l-as putea folosi cu referire la un copil, decat in cazul limita in care s-a comportat execrabil si doresc sa-mi vars supararea.
    Din nefericire pentru mine, multe din intrebarile si observatiile ce doream sa le fac au fost facute de Dl.Ghinda. Probabil unele nu le faceam ,pe considerentul ca nu-mi permiteam . In paranteza fie spus,dupa ultimele doua mesaje ale domniei sale,aproape eram gata sa-i plang pe umar si timp de o saptamana cu pancarde, fluier si portavoce sa protestez in fata sediului FIDE si sa cer sa-i acorde titlul de MMI, dar brusc mi-am amintit de cat m-a injurat si ca s-ar putea sa rapesc prietenilor domniei sale onoarea de a face acest lucru in locul meu.
    Revenind la articol, va marturisesc ca la a doua citire mi-a venit in minte zicala “teoria ca teoria, dar practica ne omoara” si credeti-ma pe cuvant ca nu doresc sa stirbesc din valoarea articolului, dar daca cei ce antreneaza nu pot fructifica cele expuse, el ramane doar o teorie si atat. Nu voi spune decat ca metoda este aproape inaplicabila copiilor sub 11-12 ani, ca la juniorii peste 12 ani , in afara de cazuri unice,aproape dispare profilul “orbului”. Cei considerati de dvs. in aceasta categorie se autoelimina, renuntand la sah.
    Din punctul meu de vedere,ca antrenor, imi este mai folositoare informatia care ma edifica asupra profilului juniorului respectiv, care sa-mi indice care deschideri ii creeaza placerea de a le juca. In opinia mea exista 3 tipuri : 1. Tipul coleric (bataios, tupeist)- care prefera jocul taios, combinativ, riscant.
    2. Tipul emotiv (fricos, prudent )- care prefera jocul pozitional, de maxima siguranta.
    3. Tipul sangvin ( echilibrat, ideal ) – care este foarte versatil, poate juca orice.

    Ceea ce prezentati dvs. ca profil, sugereaza ideea ca juniorii trebuie impartiti in cei care au ceva, dar nu vor face mare performanta, in cei cu care nu are rost sa lucrezi si cei apti de marea performanta. Un adevarat antrenor realizeaza rapid ce calitati si defecte are fiecare junior si cauta sa-i ridice nivelul cat mai sus, indiferent de perspectivele intrevazute. Au existat prea multe cazuri in care jucatori cotati mai slab au evoluat mult peste cei ce promiteau. In aceasta “ecuatie” a jucatorului de top este imposibil la ora actuala sa introducem parametri de tip : caracter, conjuncturi favorabile sau vointa. Asa cum se spune ca fiecare soldat poarta in ranita bastonul de maresal, tot asa cred ca orice antrenor poate avea printre juniorii sai un mare campion.
    Cred ca mult mai productiva este compatibilitatea emotionala intre junior si antrenor si increderea pe care copilul o acorda acestuia (fara a fi subminata de parintii juniorului). Asta tine de “omul potrivit la timpul potrivit”.
    Stiu ca veti reactiona vehement, dar personal ma indoiesc de legatura dintre marea performanta (nu numai la sah) si materialul genetic transmis individului pe linie materna sau paterna. Am o explicatie personala referitoare la marea performanta la care ati reactiona mult prea dur ca sa o expun acum si pe care ati ejecta-o instantaneu si pentru care nu sunteti inca pregatit, asa ca ma opresc aici,
    dar nu inainte de a aprecia ca cel mai mult s-a apropiat, ca idee, de adevar, Dl.Gabi : ” Eu cred, bineinteles poate in mod eronat, ca MARII jucatori sunt asa “de la mama lor” , dar nu cu interpretarea “ad literam”.

    februarie 3, 2014 - 3:46 pm Raspunde
  • rocadamare

    Multumesc pentru precizari.
    Inteleg si sunt de acord cu dvs. Eu m-am referit ca, asa cum vad eu fondul problemei, antrenorii sa aplice metode si tehnici moderne, profunde, adaptate, etc. de antrenament, iar GHEC mi se pare un exemplu foarte bun. Aplicarea GHEC tine de antrenor…
    Cativa medaliati la juniori la CE si CM este obiectivul generic iar dintre ei unii vor ajunge si MM.
    Profilul unui MM il poate descrie dl Ghinda cel mai bine, el este vinovat pentru multi MM de la noi (nilaun); parafrazand, o aventura de 10.000 de ore incepe cu primele ore care trebuie facute in directia buna, altfel…
    Ganduri bune!

    februarie 3, 2014 - 4:27 pm Raspunde
  • Sergiu Grunberg

    Sunt multe lucruri adevarate care s-au spus aici , dar si multa speculatii .
    Nu am sa le analizez , doar am sa subliniez cateva lucruri :
    1. Condider ca evolutia sahului in special datorita programelor a facut ca in timp “inteligenta” ca cerinta minima si obligatorie in acceptiunea multora ( vorbim de sportul mintii) sa cedeze teren serios memoriei si rezistentei fizice si nervoase
    2. Rezultatul ar putea fi verificat astazi daca s-ar testa o mare parte din marii maestri si ciuda erorilor masurarii IQ , ar fi deceptionante .
    De altfel mi se pare logic, cand originalitatea si creativitatea doua expresii elocvente ale inteligentei scad ca pondere , usa performantei sa fie mai deschisa pentru un numar mai mare de candidati .
    Dar independent de asta nici macar, nu toti campionii mondiali au fost geniali intr-o acceptiune mai larga (neluand in consideratie sahul )
    Stiu o sa incepeti cu inteligente profesionale ( care nu mi se par suficient integrate in “inteligenta pura”) si pe care eu le-as alatura mai curand talentului sau vocatiei .
    3. La ora asta exista mai multe trepte de mari maestri si daca cineva ar avea curajul si interesul sa faca ierarhii corecte, probabil ar trebui denumiri si clasificari diferite pentru aceste categorii .
    4. Sensibilitatea, emotivitatea , increderea in sine naturale sau dobandite nu sunt comparabile cu ceea ce simte un sahist de valoare in ascensiunea lui : la un moment dat intervine acel soc cand realitatea te pune in fata cu un zid care pare de netrecut iar puterea de a trece de el este apanajul unor indivizi pe cat de puternici pe atat de deteminati si mobilizati .
    5. Asa cum sublinia si Mihai pana la urma conteaza enorm anumite conditii , circumstante si conjucturi . I-as fi recomandat lui Dan sa nu fi facut referire la Mihai , ci numai la jucatori din epoca moderna din 85 incoace . Si am sa va dau un exemplu : ca juniori jucam meciuri cu Ungaria : la noi jucau Ervin Mozes , Dan Zara ,Sorin Segal ,Mihai Ghinda , eu si Vali Stoica ;a ei Ribli ,Sax ,Adorian , Vadasz etc .
    Meciurile erau echilibrate dar de la ei din echipa toti au ajuns mari maestri ( primii de elita) ; de la noi niciunul .De ce? Erau mai inteligenti , aveau mostenire genetica mai buna / nici vorba . Intelectual vorbind eram fiecare mult superiori , iar ca talent si joc nu se vedea diferenta.
    Atata doar ca noi am fost nevoiti sa muncim ( Mihai a fost cel mai tanar antrenor si era la fel de dedicat si riguros ca acuma ) In plus nu aveam turnee : Ervin Mozes unul din marile noastre talente a jucat primul turneu international la 28 de ani! Din acea generatie a izbandit numai Mihai Suba si asta fiindca pe langa talentul sau formidabil , avea o putere de detasare deosebita: cand se aseza la tabla lumea exterioara cu griji si nevoi disparea instantaneu .
    La unguri in schimb , niciunul nu a trebuit sa faca si altceva in afara de sah, erau bine platiti si aveau turnee cu ghiotura . Asa ca nici comparatiile ,nici generalizarile nu-si gasesc locul .
    Dar viata e plina de compensatii , daca ajungeam mari maestri renumiti , poate azi nu mai aveam placerea sa dialogam pe acest site

    Si nu in ultimul rand nu uitati sansa care e decisiva nu numai in sah dar si in viata .
    O singura partida poate cateodata schimba decisiv drumul unui sahist pe calea performantei intr-un sens sau altul. Nu am sa dau exemple dar ele exista si evident chiar in sahul romanesc .
    6. Cat priveste relatia cu antrenor -elev , nu ma mai pronunt , il las pe domnul Fofirca sa pacaleasca cat mai multi elevi si parinti , doar ca sa ne dovedeasca ca orice soldat poarta in ranita bastonul de maresal

    februarie 3, 2014 - 5:27 pm Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      @ Sergiu Grunberg,
      Mulțumesc de intervenție, e binevenită. Doar câteva mici observații. Indiferent dacă este vorba de inteligență, sau, așa cum spui, de memorie, rezistență fizică sau nervoasă, tot dotare nativă se cheamă, e doar de un alt tip. Așadar un mare plus pentru factorul nativ, pe care tot insist. Absolut de acord cu faptul că originalitatea și creativitatea joacă un rol mai mic în șahul modern. De acord și cu faptul că a fi campion mondial la șah spune foarte puțin despre capacitățile în alte domenii (voi discuta în articolul mult promis despre lipsa „transferului”, combătând astfel o altă legendă urbană). Legat de meciurile voastre de juniori de pe vremuri și comparația cu generația aceea de aur a ungurilor am să mă abțin de la comentarii. E bine ca întotdeauna să fie excluse din discuție persoanele de față.

      februarie 3, 2014 - 5:52 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    @Fofirca, dacă și Dvs. sunteți antrenor, fără îndoială că aveți propriile metode. Dacă aveți și rezultate bune folosindu-le, felicitări. Însă acest lucru nu vă poate îndreptăți să criticați o altă metodă pe care nici măcar nu ați încercat-o vreodată. Totuși, am folosit personal această metodă timp de 8 ani și a dat rezultate excelente. La fel pot spune și eu, din vârful condeiului, că nu te ajută cu nimic să spui că X este coleric, emotiv sau sangvin, dar poate că Dvs. ați reușit cumva să vă dirijați elevii pornind de la aceste caracteristici. Ca urmare, eu pot cel mult să spun că nu văd cum m-ar ajuta pe mine să știu că X este coleric. Nu pot generaliza asupra altor antrenori. Nu-mi place câtuși de puțin să mă laud, mai ales în scris, chiar îmi dă un sentiment neplăcut de jenă. Nu am vreun interes să o fac deoarece eu nu trăiesc și nu voi trăi niciodată din șah; categoric nu doresc să lucrez cu vreun junior român. Însă pot să vă spun că am avut medaliați la campionate mondiale în turnee în care, din păcate, juniorii români nici nu au mirosit podiumul. Și am avut jucători care au stagnat ani de zile cu antrenori considerați foarte buni, după care au sărit câteva sute de puncte lucrând cu metodele mele (inclusiv GHEC, ca punct de pornire). Am și câțiva foști elevi care sunt acum mari maeștri (ce e drept, nu i-am dus eu chiar până acolo).
    Revenind la punctele tehnice, nu prea îmi este clar ce nu vă convine. Ați găsit că acronimul GHEC se potrivește și unei alte denumiri. Așa, și?! Este asta o problemă? Folosiți alte litere dacă acestea sunt nasoale. Vă legați de faptul că nu vă sună bine termenul de cioban, cu toate că este clar în ce sens l-am folosit. Din nou, ce importanță are? Înlocuiți-l cu ce termen doriți, unul care să nu vă lezeze sensibilitățile. Apoi vă aflați într-o profundă eroare când spuneți că după 12 ani dispare un anumit profil. Acestea se regăsesc perfect la TOATE vârstele, cel puțin între 10 și 70 de ani (cu alte vârste nu am lucrat). Există jucători maturi, adulți, chiar cu titlul de maestru internațional, care se încadrează perfect în profilul orbului. Bineînțeles că nu este vorba de același tip de orbiri și la același nivel cu unul de 1600, însă comparațiile arată clar că acel om pierde cu o frecvență foarte mare partide prin omisiuni tactice. Un alt jucător, tot de 2400, poate avea un cu totul și cu totul alt profil, de tip cioban. Și aici din nou, trebuie să ne raportăm la nivelul la care se află. Nu înseamnă că nu știe ce este un pion înapoiat, înseamnă doar că, raportat la acuratețea sa tactică, suferă mult la capitolul de construcție a poziției, la planificare și tehnică.
    Dacă teoria Dvs. referitoare la marea performanță este susținută de dovezi și are sens categoric nu o voi rejecta instantaneu. Nu am acest obicei, eu sunt un tip rațional și analitic. Dacă o scrieți aici sau altundeva o voi citi negreșit.

    februarie 3, 2014 - 5:35 pm Raspunde
  • Sergiu Grunberg

    Meciurile cu ungurii au fost un exemplu . Important e ca lucram
    Ervin lucra laVagonul Arad , eu la IPA Buc, Dan Zara la Confectii la Export , Vali la un Institut toti cu orar normal si nu obtineam scoateri din productie cateodata nici la finala pe echipe .
    Exista o diferenta mai bine zis o nuanta : memoria si rezistenta fizica sau nervoasa din dotare sau nu, se poate antrena si dezvolta , inteligenta se poate cultiva, dar daca nu e ?

    februarie 3, 2014 - 6:13 pm Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      Din păcate, nici inteligența, nici memoria nu se pot îmbunătăți. Sunt destule studii care arată acest lucru. Se pot adăuga cunoștințe, desigur. Se poate repeta ceva mai des, de mai multe ori. Asta nu înseamnă memorie mai bună, înseamnă doar că cel care s-a uitat la o variantă de 4 ori ajunge la nivelul unuia cu memorie mai bună care s-a uitat la ea de 2 ori. Rezistența fizică mai mult ca sigur poate fi îmbunătățită. Cea nervoasă? Nu știu, nu sunt sigur.
      Ar fi frumos ca cineva din generația voastră să scrie o carte despre cum era șahul în anii 70, cu întâmplări și chiar partide comentate. Cred că ar face deliciul multor iubitori de șah.

      februarie 3, 2014 - 6:48 pm Raspunde
  • jugarul

    Cand eu ma pregateam deja sa semnez pacea cu concesii teritoriale consistente iata ca intra in lupta artileria grea…

    Imi suna groaznic ca nu va sfiiti sa-i spuneti unui copil ca nu e facut pentru sah… Ce va faceti cu unul ca mine, pe care mama cu toate eforturile ei(printre altele mi-a aruncat mai multe seturi de piese) n-a reusit sa ma tina suficient de departe de jocul asta(desi n-am apucat sa joc in copilarie, de ceva timp sahul este principala mea preocupare, chiar daca nu ca jucator)? Calitati native deosebite am intuit din copilarie ca n-am, acum stiu sigur ca-mi lipsesc memoria si nici la IQ-ul nu stau foarte bine probabil, dar indiferent cat de limitat sunt, n-am de gand sa renunt la sah, si numai alte griji ma opresc sa joc mult mai des. Cum am mai spus, chiar daca as sti sigur ca sahul mi-ar dauna grav sanatatii tot nu as renunta, ba dimpotriva(cum a spus Lucescu”Ce este mai frumos decat sa mori pe teren?”)…Am o placere deosebita de a participa la competitii si cum n-am gasit nici o alternativa care sa-mi dea aceiasi sansa sa punctez uneori impotriva celor mai bine dotati si mai experimentati n-as renunta pentru nimic in lume la acest joc, mai ales ca se poate juca la orice varsta..
    Din fericire insa studiile arata ca sahul ii ajuta pe copii in dezvoltarea lor si chiar in rezultatele scolare. Sper ca nu este si asta o gogorita, caci aci chiar am gasit zeci de titluri si autori. Daca nu aveti si aci contraargumente, de ce am indeparta un copil de sah?

    Cand stabiliti limetele jucatorului Jugaru, sper ca va bazati pe niste date, cum ar fi autodescrierea de p-aci si eventual o descriere facuta de Catalin(o voi accepta ca obiectiva), altfel stabiliti limite unui jucator cu potential complet necunoscut(poate fi foarte mic sau foarte mare), caci eu nu prea ma incadrez la categoria “adult care a studiat și jucat activ șah timp de cel puțin 10 ani”. Abia de vre-o 5 ani ma ocup mai serios de sah si nu pentru pregatirea proprie ci a copiilor, cei mai multi sub 10 ani(nu singur ci asistat sau asistand un antrenor cu mai multa experienta).Inainte am jucat extrem de rar, primul turneu oficial l-am jucat pe la 23 ani si mi-am folosit foarte rar in turnee potentialul, fiind si atunci preocupat de alte lucruri. Deci ELO-ul actual nu reda neaparat valoarea la ora actuala, lucru valabil si la multi alti jucatori care joaca rar..Nu mai punem in calcul ca n-am avut niciodata antrenor.
    Domnule Ghinda, aveti totusi grija pe cine si cat pariati. S-ar putea sa descoperiti ca este mai usor de lucrat cu un scaun decat cu unul ca mine 🙂 . Din nefericire pentru mine n-o sa avem nici unul dintre noi timp sa-i luam banii Domnului Vasiesu. Dansul oricum este convins ca nu pot creste nici peste 100 pcte(despre asta discutam la sfarsitul acestui an), dar n-are rost sa insistam asupra subiectului, oricum nimeni nu-si va schimba parerea si nici nu este atat de important cine are dreptate.

    Ma bucur ca pe langa povestea cu limitele, deja se discuta subiecte mult mai importante …

    februarie 3, 2014 - 9:02 pm Raspunde
  • jugarul

    @Mihai Ghinda
    ”pot face și un scaun maestru international si daca scaunul este un Biedermeier atunci mare maestru, daca se pregătește 6-8 ore pe zi cu mine”
    Amin!

    februarie 3, 2014 - 9:15 pm Raspunde
  • Sergiu Grunberg

    Domnule Jugaru
    Pentru un copil, sahul inseamna un efort suplimentar inclusiv privarea de joaca . Dar mai devrene sau mai tarziu , si la romana sau matematica profesorul are datoria sa-i spuna parintelui ca elevul nu are aptitudini in domeniu si e bine sa-l orienteze spre altceva . Dar daca in timpul scolii copilul e obligat sa faca romana si matematica, sah nu e obligat. Un antrenor versat, in timp isi cunoaste elevii si poate sa anticipeze evolutia lui .
    Daca tace ,ce-i spune parintelui dupa cativa ani ? cand acesta ii reproseaza ca odrasla si-a pierdut atata timp si energie fara rost >
    In sfarsit pasiunea e un element important, dar nu decisiv .Nu de alta dar mai sunt si oameni atrasi de mister, adica de lucruri pe care nu si le pot explica.
    Cu stima

    februarie 3, 2014 - 9:54 pm Raspunde
  • Dan Văsieșiu

    @Jugarul, tu joci șah de plăcere, iubești șahul, ești pasionat de șah. Și eu sunt în exact aceeași poziție, doar că întâmplător am un nivel de joc ceva mai ridicat. Însă discuția nu era despre oameni ca noi, era despre niște copii care au tot viitorul în față. Printre ei, există unii care au talent și merită să meargă pe acest drum. Însă există și o proporție care nu vor ajunge niciodată jucători de valoare. Asta nu înseamnă că nu mai au voie să joace. Șahul poate rămâne un hobby pentru toată viața, așa cum a rămas pentru mine de la vârsta de 15 ani, când am dat de el. Ceea ce înseamnă este doar că ar fi păcat ca acel copil să renunțe la școală, sau să-și neglijeze dezvoltarea într-o direcție care cândva îi va pune pâinea pe masă. În jungla în care trăim există antrenori care pentru câțiva lei sunt în stare să mintă părinții copilului ani de zile, să-i ducă cu zăhărelul, promițându-le că marea performanță va răsări acușica acușica. Rezultatul va fi un tânăr care se trezește brusc pe la vreo 25-30 de ani cu buzunarele găurite, fără șansele vreunui job decent și cu un ELO pe la 2250. Prefer să fiu eu nenea ăla răul pe care să-l înjure când are 13 ani, dar să-i mulțumească în gând la 33.
    Ți-am mai spus că nu te cunosc, nu știu cum joci, nu știu nimic despre tine, ca urmare nu pot face niciun soi de afirmații concrete. Ceea ce pot să fac sunt doar constatări de ordin statistic care se potrivesc grupului din care faci parte – adulți care stagnează la șah de ani buni de zile, cu toate că se străduiesc să progreseze. Experiența arată că această categorie de jucători nu va crește încă 300 de puncte. Însă, având în vedere cât de mult iubești șahul, m-aș bucura foarte mult să fii tocmai tu una dintre rarele excepții.

    februarie 3, 2014 - 9:58 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Dane, nu te dezminți, ideile si comentariile tale rămân extrem de logice, bine si elegant argumentate. Am parcurs cea scris si Sergiu, cu aceleași observații pline de acuitate, un adevarat conveier de argumente greu de contracarat. Amandoi ati fi facut cariera in magistratura sau ca avocati. Nu lăsați niciunul vreun milimetru din teritoriul cucerit cu greu.

    Dat fiind ca azi la ora 11 s-a prezentat iar la usa mea la antrenament Mihnea II, ( adica Mihnea Ognean; Mihnea I este Mihnea Costachi si Mihnea III este Mihnea Coman) si a plecat la 19, 45 dupa aproape 9 ore sunt cam obosit si nu vreau sa-ti raspund superficial. Voi face maine dupa amiaza onorurile, pentru ca intre ora 9 si 14 vine din nou Mihnea II pentru a cincea zi consecutiva de antrenament non-stop, dupa care va pleca la Reghin.
    Dupa aceea voi fi liber sa ma concentrez la ce ati scris voi si sa caut argumente inteligente pentru a fi la nivelul vostru.

    PS
    Am vazut ca ii faci lui jupan Anuta zis ”Fofirca”, marele dusman al anonimilor, cinstea sa contra-argumentezi. Interesant! BIG MISTAKE, BIG…..(Julia Roberts in Pretty Woman”) Astept cu interes momentul momentul in care vor incepe sa-ți curgă lături in cap, in lipsă de argumente….

    PS 2
    Cum procedezi pentru a obtine caractere BOLD. Eu, in Google Chrome, nu am izbutit. Please,….

    februarie 3, 2014 - 10:02 pm Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      Mihai, e mult mai important ceea ce faci tu acolo cu băieții ăia decât niște povești pe un forum. Mai ales că știi bine că sunt unul dintre marii tăi suporteri – asta sigur că nu înseamnă că trebuie să avem idei identice în toate privințele. Așa că scrie doar când chiar ai timp și chef! – cum fac și eu.
      Nu știu dacă Fofirca este cine bănuiești tu sau nu și nu mă interesează. Dacă scrie civilizat, răspund la fel. Dacă jignește, îl ignor. It’s that simple. 🙂
      Ca să obții acele caractere bold trebuie să folosești așa numitele taguri html. Îți trimit o poză să vezi cum trebuie să aplici tagul strong. Cam așa ceva .

      februarie 3, 2014 - 10:19 pm Raspunde
  • CID

    Domnule Grunberg
    Cercetari relativ recente (vezi http://diginole.lib.fsu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=4563&context=etd) au demonstrat ca numarul de partide de turneu jucate nu are nici o influenta asupra dezvoltarii sahistului atata timp cat se asigura totusi un numar minim de sa zicem 30- 40 de partide pe an.De altfel si Botvinnik recomanda sa nu se joace mai mult de 50-100 de partide de turneu pe an.Ba mai mult chiar,in materialul de mai sus se spune ca prea multe partide de sah pe an pot fi daunatoare.
    Insa in privinta serviciului aveti perfecta dreptate.Am avut la un moment dat,cam un an de zile,un serviciu care presupunea sa fiu intr-un anume loc.Daca era ceva de lucru,eram acolo.Dar in majoritatea timpului doar stateam.Va inchipuiti ca atunci cand ajungeam acasa eram mort de oboseala si trebuia sa dorm cateva ore ? Cand sa te mai antrenezi ?
    In legatura cu evolutia unui jucator de sah,junior sau nu,nimeni nu poate face previziuni.Cateva exemple celebre:
    Botvinnik despre Karpov
    “Baiatul asta nu are deloc talent si nu are nici un viitor in sah”-citat din memorie.Ulterior si-a schimbat parerea.
    Tot Botvinnik-povesteste Kasparov
    “La un moment dat il ajutam pe Botvinnik la scoala lui de vara pentru tinerii sahisti de mare performanta.Unul dintre ei obtinuse de curand un mare succes,devenise campion european sau mondial la o anumita categorie de varsta.Unziarist a venit sa-i ia un interviu tanarului sahist (sa-i zicem X)ca si antrenorului sau-Botvinnik.La un moment dat ziaristul intreaba:
    -Va fi X viitorul campion mondial ?
    Am schimbat o privire uimita cu Botvinnik.Nimeni nu poate prevedea in ce directie va evolua un tanar jucator !”
    Si in fine un ultim exemplu-as putea da foarte multe dar deja ar trebui sa deschid un thread separat.
    In 1996 era un tanar (sub 10 ani)jucator francez-Adrien Leroy.
    Care a fost evolutia lui-pe care o urmaream cu ajutorul revistei Europe Echecs.
    Adrien Leroy campion al Frantei (la sub 10ani desigur,ca si titlurile urmatoare).
    Adrien Leroy campion european.
    Adrien Leroy campion mondial.
    Karpov despre Adrien Leroy
    “-E mai talentat decat mine la aceeasi varsta”
    Ulterior din diverse motive nu am mai urmarit evolutia tinerei stele a sahului francez.Dar in 2006,rasfoind vechea colectie EE,vad titlurile si dau o cautare pe FIDE-ratings sa vad ce mai face Leroy,desigur este mare maestru ma gandeam eu,dar ma intriga ca nu mai auzisem/citisem nimic despre el.
    Deceptie totala,Adrien Leroy avea un ELO de sub 2200,cam 21XX.
    Am zis ca este ultimul exemplu dar totusi…
    Yermolinsky in cartea lui “The Road to Chess Improvement”
    “Era la noi in club,un pusti care era extraordinar de talentat la tactica.rezolva orice combinatie,”facuse” deja peste zece carti de combinatii,maturi in 2,3,x mutari,studii ? Pentru el erau nimica toata le rezolva foarte repede si usor.Toata lumea spunea ca va ajunge sigur mare maestru,poate chiar campion mondial.Nu a ajuns niciodata nici macar maestru.”

    februarie 4, 2014 - 12:58 am Raspunde
  • jugarul

    “extraordinar de talentat la tactica.rezolva orice combinatie” fara ca in partide sa se vada mutari usoare este un subiect ce merita dezvoltat…Eu am intalnit cativa copii care rezolva cu usurinta si placere exercitii dar in partide continua sa gafeze des sau sa rateze ocazii de a castiga material in pozitii mult mai simple decat cele rezolvate acasa(copii nu doar de varste foarte fraede). Mi-e teama ca nu exista solutie unica, general valabila, caci nici cauza nu este unica.Am intalnit lipsa de motivatie, teama de ceas, teama de adversar, neincredere etc deci diverse forme de emotivitate…
    Cand mi s-a intamplat mie Luci Gilea mi-a zis : nu este o problema de emotivitate, nu stii sah, nu intelegi pozitia si de aceea iei decizii gesite si in cele din urma ajungi sa gafezi. Initial l-am injurat dar p-orma am inteles ca experienta si cunostintele te pot ajuta sa eviti o buna parte din aceste gafe..

    februarie 4, 2014 - 2:18 am Raspunde
  • Fugulyan Gergely

    Argumente pentru articol ar fi ” Cupa Mos Nicolae” din Decembrie de la Tg Mures.
    Cum din 1 Sepembrie sa renuntat la mine la Clubul Sportiv Scolar ,copiii mei au participat la acest concurs.,fara antrenamente.
    Erau 2 baieti de 12 ani,care nu mai fac sah, de cel putin un an,(am renuntat la ei ca nu munceau si nu mai fac fata nivelului propus de mine) dar au lasat jocul de calculator si au venit la concursul respectiv,poate si pentru dragostea de fostul antrenor.Au facut 6 puncte din 7 ,au terminat in fata copiilor de la Css Tg Mures care au participat la concursuri si antrenamente regulate.
    Mai am avut un baietel de 6 ani, cu care fac sporadic antrenamente ,mama baiatului a venit la mine in timpul concursului si a zis ca din discutii a aflat ca cei de la club fac antrenamente de 3 ori pe saptamina.
    Am raspuns ca un antrenament la o luna ce fac eu face cat trei antrenamente pe saptamina facut la club.
    S-a uitat un pic mirata, dar baiatul a facut 5 puncte din 7 a terminat in fata celor de 8 ani de la Css .
    Cred ca fostul director este evoluat., copii fac rezultate si fara antrenor.
    Partea trista ca a aparut un articol la ziar in care rezultatele erau atribuite antrenorilor Baratosi si Gal Imola.
    Mai stiu un antrenor care de 20 de ani incearca sa faca categoria 1 la sah, poate va reusi.
    Urmaresc ,ca Marti sunt rautacios, ce fac sportivii de la Css Tg mures la Caciulata, mai ales noua antrenoare, (pe vechiul antrenor il cunosc) si vad a scos la Rapid arma secreta pe fata ei de 15 ani Noemi care a facut ravagii .

    februarie 4, 2014 - 9:36 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    @ Fugulyan Gergely

    ce vrei sa spui. Antrenorul Baratosi Gavril Iosif s-a împăunat ani de zile absolut nemeritat, cu rezultatele lui Mihnea Ognean, pe care il pregateam impreuna cu Baratosi Daniel, nepotul lui, care il pregatea la finaluri si rezolvari de probleme (acum il pregatesc de un 14 luni singur).

    S-a laudat cu munca mea/noastra (cu Daniel), de ce nu s-ar lauda si cu munca ta? Cu ce esti mai “smecher” decat mine?
    Daca Mihnea Ognean face un meci cu el, il spulbera pe “antrenorul” Baratosi Iosif, cel mult iubitor de laude pe munca altora, cu 8-2 sau chiar mai rau.

    Bleah!

    februarie 4, 2014 - 10:43 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    * Stiu (ce vrei sa spui).

    februarie 4, 2014 - 10:44 am Raspunde
  • Sergiu Grunberg

    1.Hai sa o luam invers cu obiectivul : in ziua de azi un maestru international sau un mare maestru sub 2600 , poate cu greu sa se descuce cu banii . Situatia era diferita acum 30 de ani !
    Plecand de la aceasta idee , un antrenor poate macar sa aprecieze capacitatea copilului de a atinge marea performanta . Exista acea sclipire valabila in diverse domeniu , unde viteza de reactie e buna , unde timp de intelegere e scurt , unde distingi fantezia , idea , simtul pericolului sau capacitatea de calcul macar intr-o faza incipienta . O parte din aceste calitati se pot exersa si imbunatati, dar e greu sa crezi ca le imbunatatesti pe toate . Cat priveste verdictele lui Botvinnik , nu stiu daca sunt reale cu adevarat si nici circumstantele in care s-a pronuntat. Cu tot respectul pentru realizarile sale sahiste, am unele rezerve cu privire la calitatea sa umana : prima carte de sah pe care am citit-o a fost Partidele Alese ale lui Botvinnik in care spune la un moment dat ca cea mai fericita zi din viata lui a fost aceea cand a fost facut membru de partid ! Sigur erau vremuri ciudate in Uniunea Sovietica , desigur ii era obligat lui Stalin , si totusi..

    Cat priveste titlurile la copii la categorii mici , nu mi se par concludente , tin deseori de sansa si de fapt evolutia ulterioara e decisiva .
    Nu trebuie sa va duceti asa departe cu exemplele : le avem deja pe Zgarcea si pe Visenescu . Relativ la infirmarea prognozele pozitive, exista suficienti factori de multe ori extrasahisti care perturba talentele mari de la drumul spre marea performanta
    Nu cred ca exista retete universale de succes , dar evident antrenorii au un rol important . Din punctul meu de vedere un antrenor calat pe marea performanta trebuie sa aplice obligatoriu principiul selectiei progresive . Altfel va da gres si cu sperantrele reale !

    februarie 4, 2014 - 11:34 am Raspunde
  • Fofirca

    @ CID : Excelent materialul, pe cat l-am frunzarit in graba. Trebuie studiat cu atentie.
    @ Sergiu Grunberg : Nu vreau sa cred ca din neglijenta ati omis prezenta cuvantului
    “poate” in fraza cu pricina. Va iert , deoarece l-ati omis cu rea credinta.

    februarie 4, 2014 - 11:49 am Raspunde
  • Fofirca

    Domnule Vasiesiu,

    imi cer scuze daca dintr-o lipsa de informatii suficiente (pentru care nu am nici o vina)
    nu am inteles utilitatea metodei in avantaj propriu. Aprecierea dvs. ca v-as fi criticat metoda nu este intru totul adevarat. Au fost in mare parte nedumeriri in utilizarea termenilor sau sceptitudini legate de aplicabilitatea pe un grup tinta sub o anumita varsta, ceea ce este cu totul altceva. Nu pot critica ceva care imi este neclar. Mai intai trebuie sa ma lamuresc cum stau lucrurile.
    Spre exemplu ,la profilul”ciobanului” afirmati : ” Foarte mulți copii și juniori talentați se încadrează, cel puțin temporar, în acest profil. “. Intrebarea fireasca este : Daca cineva se incadreaza doar temporar unui profil (asa cum afirmati), rezulta ca el isi poate schimba profilul. Logic, nu ? Atunci la ce foloseste determinarea de moment, daca se schimba profilul dupa un timp ? Si in ce se schimba ?
    Cum ramane cu trimiterea acasa a “orbilor”, daca si ei isi schimba profilul dupa un timp? Vedeti dar ca sunt mai mult nelemurit decat critic.

    februarie 4, 2014 - 12:53 pm Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      Spre exemplu ,la profilul”ciobanului” afirmati : ” Foarte mulți copii și juniori talentați se încadrează, cel puțin temporar, în acest profil. “. Intrebarea fireasca este : Daca cineva se incadreaza doar temporar unui profil (asa cum afirmati), rezulta ca el isi poate schimba profilul. Logic, nu ? Atunci la ce foloseste determinarea de moment, daca se schimba profilul dupa un timp ? Si in ce se schimba ?

      E în regulă, poate trebuia să explic mai detaliat în articol. Aduc acum niște lămuriri suplimentare asupra modului în care folosesc eu metoda, practic.

      Termenii de orb sau cioban trebuie înțeleși ca fiind relativi la nivelul de joc la care a ajuns elevul respectiv. De exemplu, un jucător ar putea fi inițial la nivelul de 1600. Însă un jucător de 1600 nu este egal cu altul de 1600. Aplicând metoda GHEC să presupunem că observ că s-ar încadra în profilul orbului. Practic, acest lucru înseamnă că are mai multe și mai grave scăpări tactice decât lipsă de cunoștințe poziționale pentru un jucător de 1600. Ce voi face eu? În pregătirea noastră voi insista pe tot ceea ce consider eu că îl ajută să-și corecteze acest deficit. Îl voi învăța detalii legate de procesul de gândire și metoda mea de calcul a variantelor, vom analiza interactiv partide care necesită calcul, îl voi obliga să tragă tare pe chesstempo.com sau să facă un număr de exerciții pe zi dintr-o anumită carte, facem exerciții de vizualizare (metoda mea proprie plus programul Chess Eye), lucrez la repertoriul lui de deschideri obligându-l să joace poziții vioaie și așa mai departe (fiecare antrenor are metodele lui, eu am oferit doar exemple din metode proprii). Dacă acel elev este lipsit de talent sau nu muncește așa cum i-am recomandat, peste câteva luni va fi tot la 1600. În acel caz îi spun la revedere și îi recomand lui (dacă este adult) sau părinților (dacă este copil) să încerce altceva, deoarece este o pierdere de timp pentru mine și de bani pentru el/ei. Unii mă ascultă, alții nu mă ascultă și continuă să dea bani pe alți antrenori, fără niciun fel de rezultat. Îi văd și peste ani de zile exact unde erau. Mult mai frecvent însă, în special la copii, peste un an sau doi nu va mai fi la 1600, va fi la 1900. În acest moment fac o reevaluare GHEC. Este de presupus că s-au schimbat multe de la prima evaluare. Este posibil ca munca dirijată pe care a depus-o cu mine și singur să-i fi săltat nivelul tactic atât de mult încât pentru un jucător de 1900 să fie chiar foarte bun tactic, în schimb să fi rămas în urmă cu înțelegerea pozițională. Strategia pe care o știa era bună pentru 1600, dar dacă nu a mai adăugat este categoric insuficientă pentru 1900. Așa încât nu este exclus ca la această reevaluare să fie mai degrabă „cioban” decât orb! Sau, este posibil ca înclinația sa naturală să-l determine să continue să progreseze mai rapid în înțelegerea pozițiilor și să rămână predispus la scăpări tactice. A crescut în ambele direcții, dar există încă un decalaj, și este tot profilul „orb”, însă este orb pentru un 1900!

      Sper că înțelegeți acum de ce aceste profiluri nu sunt neapărat pe viață și din ce cauză trebuie reevaluări periodice. Din experiența mea, la juniorii foarte talentați cea mai frecventă situație întâlnită a fost cea a unui cioban temporar – despre asta discutam. Adică încep să lucrez cu el, are 1800, analiza GHEC arată o mare diferență între H și C, are mari lipsuri de înțelegere și construcție a poziției, dar vede ușor și rapid loviturile tactice. Peste un timp, lucrând corespunzător, ajunge la 2100 și la noua analiză GHEC nu se mai observă un decalaj evident – a recuperat substanțial la capitolul strategie. Tendința generală, odată cu trecerea anilor, este o îmbunătățire la capitolul strategie, iar după o anumită vârstă (40-45 ani) din păcate apare și un declin pe partea de tactică. Devenim tot mai orbi, dar măcar suntem cizelați. 🙂

      februarie 4, 2014 - 4:19 pm Raspunde
  • Sergiu Grunberg

    Nu doresc sa intru in dialog cu dumneavoastra , nu lipseste niciun poate .
    Cautati pe Google ce inseamna selectie progresiva . Copiii incadrati la ciobani si orbi nu trebuie trimisi acasa , poate.. sunt trimisi la dumneavoastra sa-i scoateti campioni !

    februarie 4, 2014 - 1:21 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Dane,

    Materialul tau are merite indiscutabile: este in primul rand original, aduce un suflu si un unghi de abordare noi, apoi este Interesant si last but not least, incitant. Am dubiile mele referitoare la posibilitatea punerii lui in practica si chiar a utilitatii imediatelui pentru alti antrenori in afara de tine. In plus, chiar si pe tine te limiteaza la elevi de 2200 din cauza regulii “celor 200 de puncte ELO diferenta”.
    Fara a recurge la metoda ta sofisticata si complicata, cred (sper) imi pot da seama repede de lipsurile ORICARUI sahist, sa zicem pana la 2650, analizand “live” cu el partidele sale. De altfel, acest lucru il fac permanent cu elevii mei. Sigur, daca scadem GHEC si Chess Eye, antrenamentelor mele le lipseste acest “glamour” conferit de gadgeturile de ultima ora.

    Mai doresc sa punctez clar un lucru:

    Talentul este foarte important la sah! Importanta sa este variabila, in functie de celelalte calitati ale sahistului: memorie, vizualizare in spatiu, putere de munca, caracteristici fizice, “balamale” psihice i.e. capacitatea “de incasare” si rezistenta la stres. Cu sunt mai multe calitati, cu atat scade ponderea talentului. Jucatorii de superclasa, Kasparov, Fischer, Carlsen, le aveau pe toate, plus o doza uriasa de fanatism pur. Pe masura ce scadem din calitatli necesare, creste ponderea talentului,; extrapoland, ajungem la 1300-1500 unde conteaza numai talentul.

    Asa cum pui tu problema, nimeni nu-si poate depasi limitele. Numai ca exemplele tale cu Polul Nord si Universul se refera la limite FIZICE palpabile, in timp ce la sah, noi vorbim de limite PSIHICE, care sunt imponderabile, evanescente, NU exista aparat de masura si nimeni, nici chiar tu, nu poti sa le stabilesti, indiferent de metoda. De unde stii cand le-ai atins? In sport de multe ori sportivii avanseaza in salturi. Apare la un moment dat a perioada de “tropaiala”, de acumulare, “o platforma” timp de 6 luni, un an, dupa care de regula, urmeaza un salt calitativ.

    Tropaitul pe loc timp de 6 luni, la care te referi inainte de a arunca prosopul unui jucator, poate fi numai o perioada de adaptare la un nou antrenor sau o abordare gresita a ta cu acel elev. NU AI DREPTUL sa-l trimiti la alta preocupare! Cel mult sa se duca la un antrenor mai competent sau diferit ca abordare pentru o a doua sau a treia opinie. Plus ca “Jugarul” are completa dreptate cu privinta la utilitatea sahul ca foactor de dezvoltare intelectuala. Copii ambasadorilor de care vorbeam, ca si cei de la Scoala Americana (AISB) veneau la sah exact pentru asta : “sa-si dezvolte muschii” creierului.

    Lipsa de talent a unor MM am determinat-o prin observare directa, jucand cu ei si vazand ca odata scosi din teorie nu pricep mare lucru, analizand cu ei , vazandu-i gandind la Olimpiade, Europene, Mondiale, Balcaniade, unde jucam cot la cot si vazandu-le partidele publicate. Vrei exemple de MM fara talent, jucand numai din munca imensa de acasa? Iata cativa pe care ii cunosti, din echipe nationale : Wl. Schmidt, Ivan Farago, P. Lukacs, P. Velikov, N. Kirov, E. Grivas, Deschide 100%, finaluri impecabil jucate; fantezie si calcul: pfui!
    Dealtfel, cred ca ce este valabil pentru jucatori este si pentru antrenori. Talentul este foarte important pentru antrenori, dar pe masura ce se adauga alte calitati suplimentare: inteligenta, eruditie, concizie, rabdare, fler, capacitate de munca, receptivitate la nou, originalitate, scade ponderea sa in rezultatele antrenorului etc,. Pe de alta parte, NUMAI REZULTATELE te legitimeaza ca antrenor. Deschisul unui carti si explicatul cu limba de lemn a regulii lui Philidor in finalul de turnuri sau mutarile Gambitului Damei sau asezatul unuor diagrame verificand birocratic rezultatele nu inseamna ca esti antrenor. Poate instructor…..

    Ordinea mea la importanta elementelor antrenamentului este diferita: ELEV, ANTRENOR . Atat! METODA fiind aleatorie, la bunul plac al antrenorului. Eu cred ca fiecare elev este un arbore din care se pot sculpta viori, viole, violoncele, flaute etc, NU trebuie sa faci bucati identice de parchet si din salcie si din abanos sau teck. Sculptezi si vezi ce iese, te indruma de la sine fibra lemnului.

    Stiu ca iti schimbi foarte greu opiniile, leaperi pana la ultumul cartus 🙂 Intentia mea a fost numai sa ating cateva din punctele care fac din metoda GHEC, un instrument valoros pentru tine si unul controversat pentru mine. caruia inca ii caut avantajele comparativ cu metodele mele empirice si eclectice. Si, mai ales, am dorit sa fac un schimb de opinii despre sah cu un interlocutor erudit si foarte inteligent.

    Noapte buna,

    februarie 4, 2014 - 10:13 pm Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      Mihai, nu trag cartușe, mai ales în direcția ta. Orice ai spune că faci sau că nu faci, rezultatele îți oferă acoperire și impun respectul colegilor de toate vârstele. E clar că nu e ceva în metoda GHEC de care ai avea tu nevoie, informațiile furnizate de metodă sunt observate intuitiv de un antrenor bun și experimentat. Cred, totuși, că și într-un asemenea caz este un exercițiu util cel puțin pentru elev (vede și el cu ochii lui unde e buba).
      Sunt de acord că nu poți știi cu certitudine când cineva a atins limita la șah. Nu poți știi acest lucru nici despre tine însuți. Însă eu sunt obișnuit să judec în probabilități și statistici, așa cum funcționează toate științele care se ocupă cu omul. Cu fiecare element adăugat în plus, de exemplu – nu mai este tânăr + calculează cu mare greutate + de 5 ani sau mai mult nu reușește să treacă de 2200 ș.a.m.d. cu atât scad șansele unei surprize pozitive. Nu sunt niciodată zero, corect … dar gândirea mea pune în față probabilitatea mai ridicată în fața anomaliei.
      Urmarea firească este că există un risc ca la un moment dat să mă înșel teribil în privința cuiva, să dau tocmai peste una dintre excepții. E un risc asumat. Din 30 de părinți cărora le spun să nu mai forțeze copilul cu șahul, s-ar putea să greșesc într-un caz. Care e rezultatul? Mai mult ca sigur, dacă acel al 30-lea chiar are chemare și ambiție va continua cu altcineva sau singur și va ajunge acolo unde merită. Singura pierdere – îmi scade mie reputația, îmi rănește orgoliul. Mare brânză! Care e cealaltă opțiune? Îi țin pe toți 30, unul are succes, iar ceilalți 29 probabil ajung niște ratați care nu sunt buni nici de șah la nivel profesionist, nici de altceva, că și-au mâncat cei mai frumoși și productivi ani din viață prin turnee.
      Tocmai pentru că ai atâta experiență ca antrenor, pe lângă forța de joc cunoscută, cred că recunoști în sinea ta (indiferent dacă accepți aici sau nu) că nu ai nevoie de foarte mult timp pentru a determina dacă un elev are șanse să ajungă acolo „sus” sau nu. Și nici măcar nu-ți trebuie 6 luni 🙂
      Va trebui să mai „rumeg” partea cu talentul la marii maeștri. Oare se poate ajunge la acel nivel doar din deschideri și finaluri? Oare nu cumva ne grăbim să catalogăm drept lipsă de talent un anumit stil particular de joc, mai sec? Chiar mi-ar plăcea cândva să mai dezvolți subiectul. Apreciez în mod deosebit „poveștile adevărate” de genul celor din cartea lui Seirawan (neapărat să ți-o iei dacă nu o ai).

      februarie 5, 2014 - 12:20 am Raspunde
  • Niki

    D-le Ghinda,

    Mi-ati ridicat la fileu cateva idei pe care doream sa le ating pe marginea articolului publicat de dl Vasiesiu.
    Nu m-as lansa in amanuntele metodei GHEC pt ca “generally speaking” argumentatia d-lui Vasiesiu mi-a parut valabila.
    As sublinia ca important pentru majoritatea antrenorilor este ca o asemenea metoda sa existe, indiferent cum se numeste sau ce instrumente foloseste. Suntem intr-o tara de “talentati si originali” in care fiecare “buric al pamantului mioritic” stie ce si cum trebuie sa faca. Asadar, greu acceptam sa aplicam ceea ce altii au gandit si fundamentat inaintea noastra.
    Din punctul meu de vedere antrenorii(mai ales cei de copii si juniori) au nevoie de rigoare si de planificare. Mai precis, un proces de planificare a carierei(daca nu e prea mult spus) fiecarui elev. As structura aceasta planificare in 4 etape, care uneori se repeta ciclic: diagnostic, obiective, metode, evaluare/monitorizare.
    Evident e nevoie de un status de inceput al elevului, apoi de niste obiective realiste incadrate in timp(SMART cum spun specialistii), de instrumente/metode de antrenament si nu in ultimul rand de o monitorizare periodica a evolutiei/progresului.
    Un asemenea “dosar” pentru fiecare elev eu il vad obligatoriu.
    Fara indoiala ca pot fi antrenori cu ochiul bine format si o experienta semnificativa de jucator sau antrenor. Pentru ei o asemenea metoda de organizare a activitatii poate parea ineficienta si plicticoasa, dar sunt sigur ca si-ar imbunatati prestatia daca ar suprapune “nasului fin” si un pic de metoda. Prin urmare sustin planificarea in detrimentul improvizatiei.
    Mai ramane o problema greu surmontabila pentru antrenorii care nu au un istoric remarcabil ca jucatori. Adica raspunsul la intrebarea fireasca a elevului: don’t tell me, show me? Aparitia acestui tip de neincredere poate fi semnalul ca elevul merita ghidat catre un antrenor de valoare superioara. Atata timp cat un elev simte/stie ca antrenorul nu a practicat ceea ce ii preda, evolutia e pusa in pericol sau nu mai tine neaparat de aportul antrenorului.
    Vine un moment(cred eu ca dupa ce elevul atinge elo 2400) cand antrenorul tinde sa devina mai mult un secondant care(pe langa suportul tehnic) il inspira/sustine psihologic. Daca tu ca antrenor esti in zona 2100-2200 sunt garantii putine ca mai poti vorbi aceesi limba cu elevul. Lucrurile se simplifica cand antrenorul si jucatorul au atins o intelegere profunda a fenomenului si diferenta intre 2400(antrenor) si 2600(jucator) poate tine de talent, ambitie, rezistenta psihica la tabla, balamale fizice.
    Mi-a placut sublinierea d-lui Vasiesiu in legatura cu plierea pe specificul elevului(totally agree). Adaptabilitatea la calitatile elevului este o cerinta esentiala, ca sa poti slefui materialul “brut”. Shine on you crazy diamond, ca sa parafrazez o cunoscuta capodopera Pink Floyd. Dupa cum glasuiesc pe blog unii antrenori de copii/juniori, am senzatia ca ei sunt pionul principal, ca in jurul lor graviteaza performanta. Probabil elevii joaca toti aceeasi deschidere pe care (pretinde ca) o stie si au aceleasi puncte forte si carente, ca emanatii ale aceleiasi masini-robot. Diversitatea de instrumente si metodele eclectice amintite de dl Ghinda sunt bune exemple de adaptabilitate la specificul fiecarui individ.
    Una peste alta, daca as fi antrenor, as adopta mare parte din principiile metodei GHEC, cu cateva ingrediente proprii, parte din ele expuse mai sus.

    februarie 4, 2014 - 11:59 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Niki, nu diagnosticatul tipului de jucator este problema. Dificil este sa-l iei de de mana pe un pusti de la 1800-2000 si sa-l pregatesti eficient pana la 2500-2600.
    Deocamdata eu am facut acest lucru si nu o singura data!

    februarie 5, 2014 - 12:43 am Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Dane, acum am citit mesajul tau, precedentul este pentru Niki

    Despre care “cartuse trase” vorbesti? Nu am vazut niciunul, la mine este liniste si pace, poate le-ai tras in alta directie….

    Eu inteleg foarte bine toate avantajele GHEC, dar nu vad cum i-as putea determina pe cei mici sa faca aceasta operatie de comentare dubla. Atunci cand nu vroia sa faca ceva sau sa mearga intr-o directie, cainele meu lup Karola, se aseza pe fund cu cele 45 de kg ale ei si nu se mai clintea de acolo. Si astepta cu incapanare pana ma plictiseam. Asa fac si cei mici, pur si simplu se aseaza in fund (simbolic, bineinteles).

    De ce sa duc o lupta inutila, atunci cand analiza impreuna cu ei imi arata aceleasi lucruri si in plus ei o fac cu placere. Oricum, toti jucatorii mei, imi trimit partidele imediat dupa concurs, iar cei de mare performanta, le si comenteaza. Crede-ma am incercat cu mai toti jucatorii, inclusiv cu Istratescu, Lupulescu, Parligras, Chirila, Murariu etc., etc., Maximum obtinut a fost sa-i determin sa-mi trimita partidele comentate, mai mult sau mai putin copios, dupa ce se intorceau acasa de la concurs. Nu stiu cum faci tu, dar daca spui ca nu predai in tara, atunci nu ai cum sa intelegi!

    Sunt absolut de acord cu valoarea statisticii in determinarea probabilelor actiuni, atitudini, inteligenta, boli, decese si actiuni, proprietati, limite ale grupurilor. Bati la o usa deschisa.

    Ai dreptate si cu atitudinea fata de grupul de 30 (29+1), desi procentajul este mult exagerat 29–>1, iar situatia unui pusti nu grozav de talentat, care continua sa faca sah de 2 ori pe saptamana. nu este pe departe atat de tragica.Nu-si ruineaza nici cariera viitoare de stomatolog si nici nu se va apuca de droguri de disperare si nici nu-si va distruge tendoanele sau coloana vertebrala ca la tenis sau gimnastica. Invata mult mai multe lucruri inutile la scoala. Din moment ce vine si-l simti ca se distreaza, lasa-l in pace. Daca vezi ca se plictiseste (mie inca nu mi s-a intamplat, nici macar cu incepatorii de la scoala americana deci vorbesc la modul ipotetic) atunci este evident ca trebuie discutat cu parintii.

    Chestia cu MM este clara pentru mine, dar este o opinie subiectiva, nu clamez adevarul ei absolut. Nu este vorba la ei de un stil sec, l-am practicat si eu cu jucatorii slabi. Este imposibilitatea de a juca sah, se multumeau sa invarta piesele. Uita-te la partidele lui Tolnai si Lukacs (cam la acelasi Elo), compara-le si o sa vezi ce vreau sa spun.

    Multumesc pt pontul cu cartea lui Seirawan. Nu am citit-o, o sa o caut. Povestile adevarate sunt foarte riscante; fie te poti alege cu un numar deosebit de mare de dusmani, fie va trebuie sa le trunchiezi serios si sa cosmetizezi bine cele relatate, fie sa minti cu nerusinare, rescriind istoria.

    Multumesc de intrebare 🙂 eu am deja un numar mare de dusmani, nu-mi doresc mai multi. Nimeni nu suporta adevarul (uita-te in jurul tau si ScC) decat daca este adevarul DESPRE ALTII. Atunci se destind si zâmbesc amuzati.

    februarie 5, 2014 - 1:37 am Raspunde
  • Fofirca

    @Sergiu Grunberg : Aveti liberul arbitru sa va distrati cu propriile obsesii. Totusi, pentru lamurirea situatiei, sa va precizez ca mesajul meu catre dvs. (nr.47) nu face referire la al dvs.nr.46 (l-am vazut ulterior), ci la nr.30, in care scrieti :
    “6. Cat priveste relatia cu antrenor -elev , nu ma mai pronunt , il las pe domnul Fofirca sa pacaleasca cat mai multi elevi si parinti , doar ca sa ne dovedeasca ca orice soldat poarta in ranita bastonul de maresal”. Acum POATE faceti legatura corecta si POATE renuntati la sugestia jignitoare ca as fi vreun pacalici .

    februarie 5, 2014 - 9:31 am Raspunde
  • Fofirca

    @ Dl.Vasiesiu : Asa cum prezentati lucrurile, dupa ultimele precizari, metoda dvs. incepe sa mi se prezinte sub o cu totul alta forma. Poate dupa alte 2-3 astfel de lamuriri va voi intelege pe deplin procedeul sub toate aspectele. Bineanteles, asta nu inseamna ca o voi si aplica, dar anumite idei pot fi utilizate.

    Am insa o propunere constructiva, legata de activitatea tuturor antrenorilor de toate nivelurile, care ar elimina multe din adversitatile, nemultumirile si suspiciunile dintre ei
    si poate i-ar ajuta pe parintii juniorilor sa-si faca o imagine incomparabil mai exacta asupra realitatii valorii acestor antrenori :

    CREAREA UNEI BAZE DE DATE CU ANTRENORII ROMANI, CARE SA CUPRINDA
    IN DREPTUL FIECARUIA :
    1. Date de referinta ( varsta, adresa,club, categorie sportiva,date de contact )
    2. JUNIORII cu care a lucrat. IN DREPTUL FIECARUI JUNIOR , DE LA
    CATEGORIA I IN SUS , SAU CU REZULTATE SEMNIFICATIVE ,SA FIGUREZE :
    a) Data preluarii juniorului / Data incetarii antrenamentelor cu juniorul
    b) titluri, medalii, locuri pe podium la competitii semnificative , participare la
    europene sau mondiale de juniori (cu rezultate ) in perioada cat l-a antrenat.
    c) categorie/ ELO la preluare ; categorie / ELO la trecerea la alt antrenor sau
    la incetarea colaborarii ; categoria/ELO actuala.
    d) tipul de antrenament cu juniorul ( direct sau pe net ; individual sau in grup) ;
    Numarul mediu de sedinte pe saptamana si durata unei sedinte.

    Nu stiu de ce insa, am asa o senzatie ca vor fi destui care se vor opune la asa ceva.

    februarie 5, 2014 - 11:00 am Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      @ Fofirca – Ar fi interesantă o asemenea bază de date, poate o sugerați Federației. Din păcate, nu cred că antrenorii pot fi obligați să trimită datele respective, mai ales retroactiv. Cei mai mulți probabil că nici nu le mai au. Șansele practice să se realizeze sunt foarte mici.

      februarie 5, 2014 - 10:40 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Dane, nu-l contrazice, te joci cu focul; acușica vine găleata cu reziduri menajere……

    februarie 5, 2014 - 10:51 pm Raspunde
  • Fofirca

    @ Ghinda : Ca sa-l parafrazez pe bunul dvs. prieten : golanismul acesta de mahala ” a inceput sa ma deranjeze ” si spre deosebire de varianta originala, utilizata aberant, eu ma exprim in conjuctura in care m-am adresat civilizat pana acum, iar dvs. continuati sa aruncati cu laturi in mine. Chiar sunteti lipsit de orice urma de bun simt ? Chiar nu conteaza cine sunt eu. Pot fi oricine. Imi datorati respectul cuvenit oricarui iubitor al sahului, care comenteaza in mod civilizat.
    Atunci cand spuneam Dlui Vasiesiu : “In aceasta “ecuatie” a jucatorului de top este imposibil la ora actuala sa introducem parametri de tip : caracter, conjuncturi favorabile sau vointa.”, ma refeream si la caracter.
    Va plangeati ca nu sunteti GM, iar altii mai putin talentati sunt. Pana acum mi-a fost jena sa va spun, dar acum o sa va lamuresc prin ricoseu :
    Mihai Suba a fost idolul sahist al copilariei mele. A fost sahistul roman cel mai apreciat in exterior (alaturi de Florin Gheorghiu ), care s-a apropiat cel mai mult de elita mondiala ( locul 3 la Interzonalul de la Las Palmas 1982). M-a incantat prin jocul original. Stiti care a fost atuul acestor performante ?
    A fost in primul rand CARACTERUL !

    februarie 6, 2014 - 10:28 am Raspunde
  • Gabi

    Nu mai vreau sa visez nimic, aici s-ar parea ca incepe “Cosmarul de pe Elm Street” 🙂
    Acum deja, vorba unui cantec de doi lei, mi-e frica sa dorm singurica 🙂

    februarie 6, 2014 - 12:32 pm Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      Eu sunt pregătit pentru spectacol.

      Pregătit de show

      februarie 6, 2014 - 2:37 pm Raspunde
  • Sergiu Grunberg

    Cred ca avem un caz disperat pe site . Poate faceti ceva oameni buni , tranchilizante puternice, socuri electrice sau o coma indusa : omul asta dupa ce si-a pierdut identitatea abereaza din ce in ce mai mult . Am ajuns sa o aud si pe asta ca atuul unui mare sahist este caracterul !
    S-or rasuci in mormant Alehin (care-si turna colegii la CEKA si ulterior pactiza cu nazistii , Fischer ( care isi pierdu-se uzul ratiunii si orice umanism ) , Petrosian , si multi altii .
    Am fost cel mai bun prieten a lui Mihai Suba si secundantul lui , era si este un om de caracter, dar nu vad cum isi punea amprenta caracterul asupra partidei.
    De abia acum inteleg de ce unii sahistii slabesc ca forta, odata cu varsta : li se altereaza caracterul !
    Credeam ca dupa chestia amuzanta si inepta cu antrenoratul, nu poate urma ceva mai nastrusnic , dar uite ca m-am inselat.
    A propos daca caracterul este asa important, omul asta o fi incercat vreodata sa se sinucida?

    februarie 6, 2014 - 1:02 pm Raspunde
  • Niki

    @Gabi,
    Inteleg ca te simti aproape ca in Psycho-ul lui Hitchcock. Cine o fi in rolul mamei lui Norman? 🙂

    februarie 6, 2014 - 2:30 pm Raspunde
  • Mihai Ghinda

    Care spectacol Dane, Niki & Gabi? Nu cumva credeți ca mă voi baga in tărâțe, ca sa ma mănânce porcii. Eu, ca ghindă trebuie sa ma feresc de dușmanii ancestrali ai neamului meu, grohăitorii salbatici sau domestici….

    ”Acvila non capit muscas” imi reamintea Niki. Voi extinde la râmătorii, iubitori de lături.

    februarie 6, 2014 - 3:23 pm Raspunde
  • Gabi

    :)) Spectacol o sa fie, cred ca e inevitabil, dar cu o rugaminte: Sa nu se puna la suflet! Si sa nu contina scene prea dure, am probleme cu inima:)
    Mi-am ocupat locul in loja, poate apare si domn’ Comisar Mizdrache cu popcorn-ul.

    februarie 6, 2014 - 6:26 pm Raspunde
  • Sergiu Grunberg

    Baieti , nu va faceti iluzii .
    1. Cu greu se poate astepta o confruntare echilibrata
    2. Domnul cu pricina se descarca pe Rochess , unde daca nu-i raspunde nimeni , presupune ca are dreptate
    3. Nu am de gand sa-i raspund , decat in cazuri exceptionale .
    Asa ca baieti , amanati petrecerea .
    Ce nu inteleg eu, e ce-mi iese mie din afacerea asta?

    februarie 6, 2014 - 7:09 pm Raspunde
  • Un anonim sahist

    Buna seara.
    Am citit cu interes articolul dvs. si va apreciez pentru publicarea lui. Mi-as dori sa vad mai des acest tip de articole.

    Am o intrebare: in cazul in care nu exista factorul “C”, ce i-ati recomanda unui jucator mediocru (1800-1900) pentru a progresa? Cum se pot planifica tematicile abordate pentru a avea o armonie si o ordine logica ? (da, stiu, variaza de la persoana la persoana si nu se poate da o varianta unanim acceptata, insa imi puteti oferi o “schita” sau alte “ponturi” precum Chess Eye, de care recunosc ca nu am auzit pana acum?).

    V-as fi recunoscator daca mi-ati putea oferi cateva sugestii.

    februarie 7, 2014 - 10:54 pm Raspunde
    • Dan Văsieșiu

      Așa cum bănuiți și cum am încercat să explic în articol, nu există rețete universal valabile. Depinde de vârsta acelui jucător, de timpul pe care-l poate aloca pregătirii sale, de punctele sale tari și slabe. Însă dacă insistați cu oferirea măcar a unei sugestii, pot să spun că, după părerea mea, cel mai mult se învață din simpla studiere a unui număr foarte mare de partide jucate de mari maeștri. Nici măcar nu trebuie neapărat să fie analizate, e suficient să vezi aceleași modele de joc de mii și mii de ori. O mare parte a învățării are loc la nivel subconștient, creierul absoarbe informația. În plus, e nevoie de joc practic, partide împotriva unor adversari o idee mai puternici.

      februarie 8, 2014 - 1:29 am Raspunde
  • rama

    I have read so many posts about the blogger lovers however this post is really a good piece of writing, keep it up

    decembrie 29, 2022 - 8:06 am Raspunde

Lasa un Comentariu

Adresa dvs de email nu va fi publicata.