Tag: Bobby Fischer

“Me and Bobby Fischer”, un film despre o prietenie nebănuită!

Filmul dezvaluie o tulburatoare poveste a unui fost politist islandez, Saemi Pálsson, care a avut ocazia sa lucreze pentru Bobby Fischer, ca bodyguard al  acestuia in timpul meciului cu Spasky din 1972 de la Reykjavik. Recenzia acestui film este realizata de Alana Odegard.
Când Bobby Fischer a venit la Reykjavík să joace împotriva lui Borris Spassky in 1972 pentry Campionatul Mondial de Şah, Saemi, un fost poliţist islandez, a fost atribuit lui Fischer ca gardă de corp.

Fischer şi Saemi s-au inteles bine in Islanda, astfel încât Fischer a dorit sa beneficieze de serviciile de paza ale lui e Saemi si după câştigarea turneului de la Reykjavik. Cei doi au  călătorit înapoi în Statele Unite, dar sederea lui Saemi în SUA a fost de scurtă durata.

Citeste Articolul
  • 6
  • 969
  • 0

Hipnotizati de geniul lui Fischer (2)

De atunci am intalnit şi am analizat cu un număr de mari maestri, iar ei nu au fost nici macar pe aproape, aşa că nu este vorba doar de diferenţa in puterea de joc. Sigur, ei manifesta un simt natural pentru joc şi o înţelegere dincolo de cea a noastra, restul simplilor muritori, dar ei sunt totusi în aceeaşi ordine a lucrurilor, în aceeaşi parte a universului: ei bajbaie în jurul unei idei, şi au mai multe şanse de a ajunge la concluziile corecte din cauza talentului lor, a experienţei şi intuitiei. Dar, ceilalti trebuiau totusi sa se gandeasca. Cu Bobby Fischer nu a fost insa asa. El avea parca o cheie de la uşa secretelor, un permis special. Cu el a fost la fel de simplu ca si cum ai intra în acea cameră a tuturor raspunsurilor, ai cauta ceea ce vrei, l-ai găsi şi ai pleca cu el. Poate că el a trebuit să dea jos cateva lucruri de pe rafturi înainte de a găsi ceea ce dorea, dar nu a trebuit să cheme Fortele Speciale ca sa sparga usa.
Ei bine, sunt sigur că el ştia ce ar fi jucat în această poziţie la care ne-am oprit, dar mutarea pe care rusul o făcuse, evident nu era ce ar fi jucat el, şi cum nici macar Bobby nu putea ghici gandurile, iar nimeni altcineva, după mica lui demonstratie, nu a fost in stare sa ofere alte sugestii, el a ridicat din umeri şi a continuat sa analizeze pozitia. Aproximativ cu zece mutări mai târziu – vai – el s-a oprit din nou. “Hmmm …,” a hmmmâit el, iar noi ne-am tinut respiraţia colectiva. Ai fi putut auzi căderea unui atom. “De ce a făcut asta?”

Citeste Articolul
  • 3
  • 866
  • 0

Hipnotizati de geniul lui Fischer (1)

Traducerea unui articol de Richard Pompier (publicat pentru prima oară în Chess Life in 1989).

În acele vremuri, aproape toate lucrurile pareau ciudate, nebunia Woodstock-ului, mega-nebunia Vietnamului, chiar şi viaţa simplă. Era, cred eu, anul 1970, iar eu eram un student de colegiu şi un jucator de clasa A (n.t. dupa sistemul american, un jucator cu Elo intre 1800 si 1999) cand am fost invitat de prietenul meu, Steve Spencer, un tanar maestru în creştere, să vin să-l văd jucand în US Invitational Junior Championship. Cei mai buni opt jucatori sub 21 de ani din ţară trebuiau să lupte pana la „victoria finala”: Tarjan, Rogoff, DeFotis (Greg), Weinstein (Norman), Matera, Deutsch, Jacobs (texanul, cred), şi prietenul meu. Era un weekend sau o zi de sărbătoare (Crăciunul?!) sau poate că nu era (oare ce înseamna sa inveti existenţialismul la clasa, comparativ cu a-l trai?), asa ca am zis sigur că da, şi am sosit în New York, la vechiul McAlpin Hotel, în care s-a desfasurat turneul.

Citeste Articolul
  • 4
  • 782
  • 0

Bobby Fischer – un mimofant(?!)(VIII)-Ultima parte

Personajul principal este un pitic cocosat evreu, fanatic al sahului, pe nume Fischerle. Fischerle este un hot de buzunare care traieste mai mult din castigurile sotiei sale din prostitutie si care viseaza sa il invinga pe campionul mondial Capablanca. El se prezinta intotdeauna cu:
“Joci sah? O persoana care nu joaca sah nu e o persoana adevarata.” Fischerle isi petrece jumatate din viata la tabla de sah, si doar acolo lumea il trateaza normal, nu ca pe un pitic, vazut prin prisma memoriei sale fenomenale si a fortei devastatoare de joc.

Citeste Articolul
  • 4
  • 706
  • 0

Fantoma unui mouse la Opera ( Euro Rapid)

Grischuk: “Mereu am spus că nu există nicio diferență [între șahul online și șahul de la bord] până nu am jucat Kf1 împotriva lui Anish!” Se intampla si la case mai mari greselile mari! Si de cand sahul a trecut mai mult in online si se joaca la computer, laptop, tableta, telefon sau orice alt device, se tot intampla minuni. Si cand mouseul face figuri si mutarea pe care o vrei efectuata nu se produce pe tabla de sah, iti vine sa urli si sa o iei razna! Cred ca greselile de la tabla de sah sunt aproape deja scrise prin regulamente sau in cazurile intamplate deja in experienta arbitrilor. Ar trebuie sa invatam si un cod despre posibilile greseli, ce se intampla in fata monitoarelor.

Citeste Articolul
  • 6
  • 392
  • 0

Bobby Fischer – un mimofant (?!)(V)

” Un mimofant este o specie hibrida: o incrucisare intre o mimoza si un elefant. Un membru al acestei specii este sensibil ca o mimoza cand e vorba de sentimentele sale si nesimtitor ca un elefant cand e vorba de sentimentele celorlalti.” Impactul distructiv pe care il avea asupra adversarilor se datora partial si din cauza imaginii sale si a comportamentului. Inalt (aprox. 1.87 m) si sigur pe el, era o figura impozanta. Don Schultz, fost presedinte al Federatiei Statelor Unite de Sah, spune ca “doar privindu-l la masa de tabla, iti spuneai ca tipul asta o sa castige.”

Citeste Articolul
  • 7
  • 689
  • 0

Bobby Fischer – un mimofant(?!)(IV)

Fischer era perceput ca o masinarie bazata pe microcipuri – analiza pozitii complexe cu o viteza uimitoare, iar adversarii erau aproape intotdeauna in urma cu timpul pe ceas. Referindu-se la viitorul computer sahist, Jim Sherwin, un jucator american care il cunostea bine, il asemuia pe Fischer cu un “prototip al lui Deep Blue”.

Citeste Articolul
  • 6
  • 808
  • 0

Bobby Fischer – un mimofant (?!)(III)

Traducere de Alin Dandareanu

https://iulianceausescu.wordpress.com/2017/03/13/bobby-fischer-un-mimofant-ii-3/

O teorie asemanatoare dar divergenta spune ca Fischer era atat de convins de superioritatea sa asupra oricarui oponent, incat infrangerea era de neconceput. In acest fel, pana si cate un esec ocazional avea darul de a-i scadea moralul si increderea in fortele proprii. Partidele lui Fischer ne arata ca, in rarele ocazii in care a pierdut o partida de turneu, performanta sa din partida urmatoare a fost mediocra, iar procentul de victorii totale din turneu mai mic decat de obicei.

Citeste Articolul
  • 5
  • 720
  • 0