Spasski spunea ca el si sotia lui erau ca doi nebuni de culori diferite! Oare este ceva pozitiv aici? 🙂
In sah, in finalurile cu nebuni de culori diferite, de cele mai multe ori refuzam sa mai cautam sa valorificam un minim avantaj de pioni, pornind de la ideea ca toate sunt oricum remiza.
Ceea ce este fals! Personal am admirat mereu la Fischer capacitatea de a juca pana la epuizarea ultimei resurse posibile, inainte de a accepta ideea ca nu a reusit sa infranga (cum ii placea sa spuna) egoul adversarului.
Corespondenta in finalurile din sah este extrem de importanta.
Totul porneste de la opozitia regilor. Se stie ca aceasta poate fi mica, mare si mijlocie. Punerea in obligativitatea de a iesi din ea (prin castigarea opozitiei) acceptand dezavantaje, stim ca se numeste zugzwang. Atunci corespondenta se rezuma in fapt (pentru o intelegere la cel mai mic nivel al cunoasterii) la zugzwang. Corespondenta foloseste la stabilirea unor campuri critice pe care eu le voi denumi
Pozitiile in care dama lupta contra turn si pion sunt foarte simplu de rezolvat (asta atunci cand stii de acasa ce ai de facut 🙂 ); sunt doua reguli simple si clare:
Toata lumea are o mutare favorita la şah. Multi iubesc pur si simplu 23… Qg3. Favorita lui Tim Krabbe este 16… Nc6. Pentru British Chess Magazine, este 47…Bh3. Iar un membru al clubului meu local de şah este obsedat de mutarea 7.Ke3!, în Traxler Counter-Attack. Acestea sunt toate mutări foarte spectaculoase. Preferata mea este foarte modesta mutare de dama 2.Qe2.
Eu vorbesc despre puţin cunoscuta Varianta Chigorin din Apărarea franceză, care apare după ce 1.e4 e6 2.Qe2.
M-am gandit ca e cazul sa va prezint si cateva exemple mai mult sau mai putin negative (din partidele proprii jucate in Festivalul Municipiului Bucuresti de Sah “Fair Play“, Grupa B si Campionatul National pe echipe – Divizia B – Seria I) jucate de subsemnatul.
Intrebati cativa jucatori de sah de ce joaca, şi veţi obţine o varietate de răspunsuri. Unul va spune “pentru competitie”; un altul, “pentru a-mi păstra mintea în formă”, şi altcineva ar spune “pentru frumusete”. Ultimul răspuns ar putea face sa se ridice cateva sprancene. Ce ar putea fi frumos in miscarea unor mici piese de lemn pe o tablă cu patrate?
Recunoşterea tiparelor este una dintre aptitudinile unui maestru. Nu este ceva inerent; se învaţă.
De ce este cineva un jucător de şah de club care se zbate, şi altcineva un maestru? Există mai multe abilităţi care fac din cineva un maestru, dar una dintre cele mai importante este recunoasterea tiparelor.
