Bobby Fischer – un mimofant (?!) (VII)

Aici puteti revedea Bobby Fischer – un mimofant (?!) (VI)

Fischer era portretizat in media in general prin adjective in mare parte derogatorii. Insolent, arogant, rasfatat, egoist, abuziv, ofensiv, mandru, lacom, vulgar, nerespectuos, laudaros, fanatic, crud, paranoic, maniac. Ce e foarte curios este parerea celor care il cunoasteau personal si rar aveau ceva rau de spus despre el:

Bobby Fischer era doar el pur si simplu. Asa si cum va ramane in istoria sahului: Unic!

 

“Oh, e doar Bobby!”, spuneau ei, zambind indulgent cand era vorba de un episod bizar marca Fischer. Ceva din personalitatea lui Fischer le vorbea despre eternul adolescent pierdut, care trebuie ajutat, nu pedepsit; sa fie ajutat in realizarea potentialului sau imens.”Bobby a fost un copil minunat” era una din remarcile frecvente, dar era vorba de un Fischer ajuns la maturitate.

Bobby a fost un copil minunat!

Jucatorul american Jim Sherwin spunea ca Bobby era doar “un pustan dur din Brooklyn“. Lothar Schmidt, arbitrul principal al meciului Fischer-Spassky, a incercat sa il inteleaga pe Bobby ca pe un copil:
“Nu era un baiat rau.” Boris Spassky il vedea ca pe un “baiat de 17 ani”. “Era un pustan tot timpul”, declara fostul capitan al selectionatei olimpice a SUA, Eliot Hearst.

Meciul Fischer – Spassky arbitrat de celebrul Lothar Schimdt

Si toti acesti interlocutori atrag atentia ca Bobby era capabil de acte dezinteresate si frumoase. Cand era copil, juca pe un dolar partida, si din fiecare dolar castigat, 25 de centi ajungeau la mentorul sau in scaun cu rotile, Jack Collins. La Curacao, Fischer a fost singurul competitor care l-a vizitat pe Tal in spital.

In biografia sa despre Fischer, Brady atrage atentia asupra faptului ca Bobby isi indrepta tirurile asupra organizatorilor, niciodata asupra celorlalti jucatori. Nimeni nu a avut vreodata o obiectie asupra comportamentului lui Bobby odata ce acesta se aseza la masa de joc. Era un gentleman perfect. Bobby nu juca la psihicul adversarului, nu incerca sa distraga sau sa deranjeze. El respecta toate regulile si astepta acelasi lucru de la adversarii sai.

Unzicker – Fischer a demonstrat inca o data ca Bobby este un gentleman la tabla

Intr-o intamplare bine-cunoscuta, jucand impotriva lui Wolfgang Unzicker, Buenos Aires 1960 (poate cel mai slab rezultat de turneu al lui Fischer, 3 victorii, 5 infrangeri si multe remize), a atins un pion intentionand sa-l mute, dar piesa a ramas in aer cateva secunde cand a realizat ca mutarea e dezastruoasa. Un alt jucator mai indraznet ar fi rostit “j’adoube” (aranjez), o modalitate legala de a atinge o piesa fara a o muta pentru scopul de a o aseza mai bine pe patratul ei de pe tabla, dar Fischer a mutat acel pion si a pierdut partida repede. Unzicker, care vazuse tot, desi nu era asezat la tabla de joc, marturiseste:
“Daca Fischer muta alta piesa, eram hotarat sa nu protestez. Totusi, de la aceasta intamplare, am stiut ca Fischer e un adevarat gentleman la tabla de joc.”

x