Ziarul “Telegraph” din Riga a publicat un interviu cu fiica celui de-al optulea campion mondial, Zhanna, în care ea a relatat despre viaţa ei din Germania şi interesele sale profesionale. Ea, de asemenea, a povestit din amintirile tatălui sau. S-a dovedit că nimeni nu a mai intervievat-o pe Zhanna înainte. Am fost impresionat de demnitatea ei şi de asemănarea uimitoare cu tatăl ei. Adunandu-mi curajul i-am pus unele întrebări şi acum oferim răspunsurile cititorilor nostri.
Zhanna Tal (Fotografie de D.Kienka, arhiva ziarului“Telegraph”)
– Cum e sa fii „fiica lui Tal”? De ce ai avut parte mai mult, de mândria ca e tatăl tău, sau de problemele asociate cu popularitatea lui?
Desigur, mândria nu a lipsit niciodata, dar nici problemele. Îmi amintesc ca atunci când eram în clasa întâi, mama mea a fost chemata de director, doar pentru că o fată din clasa mea s-a plans la profesor că a văzut şapte televizoare la noi acasa, dintre care unul în baie! Şi ne-au certat pentru filistinismul inacceptabil în perioada sovietică. Adevărul era, de fapt, ca noi aveam doar un televizor fabricat în URSS, si care, in plus, nu funcţiona bine, în timp ce fata care ne-a parat pe noi nu a fost de fapt niciodată la noi in casa. Asta a fost prima poveste demonstrativa. După aceea, când am fost într-o şcoală muzicală “binevoitorii”, spuneau că primeam note bune şi mi se permitea să dau concerte doar pentru că tatăl meu era atât de celebru. Şi nu-i trecea cuiva prin minte că lucram 5-6 ore pe zi şi nimic nu venea de la sine pentru mine. In plus, tot timpul eram sub presiune, ca şi când trebuia sa dovedesc întotdeauna ca, eu sunt în nici un caz inferioara tatălui meu, ceea ce, în principiu, era imposibil. Aceste lucruri sunt greu de digerat, mai ales în copilărie.
Angelina, Zhanna si Mikhail Tal
S-a intamplat vreodata ca tatăl tău sa fie invitat de şcoala ta ca oaspete de onoare la unele evenimente?
Foarte rar. În toti anii mei de şcoala el a fost acolo doar de cateva ori. Odată a jucat un simultan, si altadata el a fost rugat să vorbească. Tatăl meu nu i-a vizitat pe profesorii mei. El i-a oferit acest privilegiu mamei.
Pentru asta ai primit medalia de aur?
Nu, pentru asta nu am primit nimic. Nici macar nu am avut incheiata situatia scolara la balul de absolvire, după ce am absolvit clasa a opta – foarte frumos! Iar asta s-a intamplat pentru că am trecut examenele fără a participa la cursuri. Am avut mult de muncă în şcoala muzicală, si, in plus, am avut programate, în mod regulat, concerte solo, prin urmare, am participat la cursuri timp de patru luni din cele nouă ale anului universitar. În ultimele două săptămâni am dat examenele la matematică, fizică şi cursul de învăţământ al întregului an. Ca rezultat nu aveam situatia incheiata la data balului de absolvire pentru că nu trecusem examenele la data care fusese fixata.
Ai încercat să intri la un colegiu din Riga?
Nu, nu am facut-o. Am plecat mai devreme.
Ambii rivali viseaza la victoria albului
Formarea gusturilor depinde adesea de gusturile părinţilor. Aş dori să te întreb despre preferinţele tale în literatură, artă şi muzică. Au ceva în comun cu gusturile tatălui tău?
În afară de cărţile pentru copii, care, probabil, sunt aceleaşi pentru toţi, am început sa citesc cărţile pe le gaseam împrăştiate pe canapea, după ce tatăl meu le citea. Primele cărţi care imi vin în minte sunt cele politiste, de la Rajnov la Chase. Am avut mai multe ediţii în biblioteca noastră, inclusiv seria “Clasici si contemporani”. Când tatăl meu a venit acasă după ce a fost absent vreme de cateva luni m-am dus la oficiul poştal cu un prieten de-al meu (pentru că nu eram capabilă să car eu tot) şi m-am întors încărcată cu o grămadă de ziare. Ca rezultat apartamentul nostru s-a acoperit de ziare ca şi cum am fi făcut reparaţii.
Tatăl meu nu a fost niciodată interesat de arta. Pictorul meu preferat este Magritte. Iar asta mi-a devenit deosebit de clar, după ce mama mea şi cu mine am vizitat expozitia sa din Dusseldorf. Mai târziu, dupa ce am învăţat multe lucruri despre el, am organizat excursii pentru vizitatori, ceea ce m-a ajutat sa-mi îmbunătăţesc germana. De asemenea, îmi place foarte mult Turner, cu vopsele sale care par sa se intrepatrunda. 
Magritte – Oglinda falsa
Rahmaninov si Chopin sunt favoritii incontestabili în muzică, atat pentru tatăl meu, cat şi pentru mine. Intotdeauna am interpretat mai bine romantismul, aşa ca i-aş adăuga pe Ceaikovski, Scriabin şi Schuman, simt mai bine muzica lor.
Aş dori să te întreb si ce culori preferi.
Ele se schimba foarte mult. Uneori prefer culorile pastelate, dar alteori sunt topita dupa asemenea culori strălucitoare ca ma surprind chiar si pe mine. Cu o jumătate de an în urmă niciodată nu as fi ales ceva de genul asta. Pentru tatăl meu cel mai important lucru era sa nu fie in centrul atentiei. Doamne fereşte! În general, el a avut această trăsătură – se simţea inconfortabil cand era recunoscut. In acele zile era întotdeauna o problemă sa luam masa în oraş, erau cozi la restaurante. Şi el întotdeauna obiecta când cineva încerca să-l lase sa intre în faţa lui. El nu a intrat niciodată în faţa celor care se aflau mai aproape de „uşa sacră”.
Fotografii luate din arhiva de familie Tal
0 Comentarii