SPECIAL GÂNDUL: “România are şansă!” – Campania “România are şansă!”
Începând din 17 Mai ziarul Gândul vă va prezenta 20 de poveşti ale unor tineri (sau copii) de succes, care fac cinste României: unii dintre ei sunt olimpici, alţii au câştigat alte concursuri importante. La finalul campaniei noastre, cititorii vor putea vota pe site-ul ziarului una dintre cele 20 de poveşti, iar tânărul câştigător va primi suma de 2.500 de euro. Sponsorul campaniei este “ING Asigurări de viaţă”. Votează aici povestea preferată
(Articol publicat pe http://www.gandul.info)
Cât de uşoară e şcoala pentru un şahist de performanţă: „Vine acasă cu temele gata făcute de la şcoală, le face în pauze, ca să aibă acasă mai mult timp de şah“ :Foto: Gândul:Silviu Matei
Cât durează drumul până la şcoală, copilul Ştefan Tomici joacă şah în gând. O problemă o frământă în minte şi pe stradă, şi la masă, şi la cursuri, zile întregi, până o rezolvă. Locuieşte în Bucureşti, are 13 ani, e dublu campion naţional şi a reprezentat România la Europene şi la Mondiale. Mai are 22 de cupe şi 40 de medalii, iar în Ajunul Crăciunului încă îi pregăteşte prăjituri şi lapte cald Moşului. Marele Anand, campionul mondial al şahului, l-a văzut jucând la simultane şi i-a lăudat stilul.
Ajunsese în secunda în care putea ori să rişte o mutare pentru aur, dar să piardă totul, ori să nu rişte nimic şi să ia argint. Era în toiul unei partide de şah, la Campionatul Naţional pentru Juniori şi cupa lui depindea de acea simplă mutare. Să rişte sau nu… Grea decizie pentru un puşti de 13 ani! Dar copilul Ştefan Tomici nu s-a gândit de două ori. “Nu accept să iau locul doi”, şi-a spus. Apoi a făcut mişcarea aceea periculoasă care-l putea arunca în coada clasamentului. Şi a câştigat.
“Mi-am calculat şansele şi am devenit sigur că nu pot să pierd din poziţia aceea”, ne spune. “El a fost câine, cum a tras de partida aia până a câştigat-o. În şah sunt destul de rare situaţiile acestea, când un jucător îşi riscă medalia să obţină totul sau nimic. Însă Ştefan a făcut-o fiindcă are stofă de campion”, zice Elena Cristian, organizator de turne internaţionale la şah.
Pe puşti l-a lăudat şi marele Viswanathan Anand, regele absolut al şahului. S-a întâmplat anul trecut, când campionul a fost invitat în România, la simultanul de la Palatul Parlamentului – “Ştefan a fost singurul copil pe care l-a băgat în seamă şi i-a pus tot felul de întrebări. I-a analizat partida, apoi a spus că joacă foarte bine şi că e de mare perspectivă”, povesteşte Elena Cristian. “Dar mai înainte de asta a fost foarte amuzant când a venit Ştefan la noi să ne spună decis: «Vreau să-l bat!». Ne-am speriat: «Pe cine dragă, pe Anand?». Şi ne răspunde: «Da, pe el». Ei, dar asta e, şahiştii sunt puţin cu capul în nori. Ei şi când merg pe stradă văd câte o mutare”.
Piesele de şah dintre staţia Grigorescu şi Unirii
Iar bucureşteanul Tomici chiar vede piese tot timpul. Şi acasă, la masă, şi în metrou, între staţiile Grigorescu – Unirii, unde coboară să meargă la şcoală. “Când domnul antrenor îmi dă de rezolvat câte o problemă grea, mă gândesc la ea zile întregi, până reuşesc să-i văd rezolvarea. Nu contează unde mă aflu”, spune copilul. Când nu e blocat pe probleme, joacă şah oral, cu voce tare, împreună cu colegii de şcoală. “El are tot filmul în creier – nu numai că poate să discute mutările văzându-le cu ochii minţii, dar dezvoltă tot felul de variante şi se întreabă unul pe altul: dacă jucam aşa, tu cum ai fi făcut mai departe? Şi vede totul în cele mai mici amănunte, chiar şi culorile câmpurilor”, explică tatăl.
Este şi firesc; fiul e dublu campion naţional, iar la Campionatul Mondial din Antalya a luat locul şase la Dezlegări, fiind cel mai bine clasat copil român la această categorie. Şi a fost cam cel mai mic dintre concurenţi, el având nici 12 ani împliniţi, iar adversarii, 13-14 ani. Or, în şah, un an în plus sau în minus contează atât de mult încât poate să dea peste cap tot jocul….
0 Comentarii