Magnus Carlsen: “Nu sunt un geniu” (2)

traducere Vlad Sulita

de Maik Grossekathöfer

SPIEGEL: Cand ai inceput sa joci sah?

Carlsen: Cred ca aveam 5 ani jumatate sau sase ani. Tatal meu ne-a invatat  pe mine si sora mea mai mare, Ellen, regulile sahului. Spre deosebire de Ellen, eu nu eram foarte interesat; nu eram prea bun si curand m-am oprit. Abia in jurul varstei de 8 ani am inceput sa ma ocup din nou de sah.

SPIEGEL: Cum, mai exact, ai inceput sa faci asta?

Carlsen: M-am pus la tabla si am inceput sa recapitulez partide pe care tatal meu mi le aratase in trecut. De ce aici s-a muta asa, de ce aici s-a mutat altfel? Am descoperit secretele sahului de unul singur. Era fascinant. Apoi, dupa cateva luni, am inceput sa citesc carti despre deschideri.

SPIEGEL: Cum se face ca a aparut asa brusc entuziasmul pentru sah?

Carlsen: Nu stiu. La fel cum nu pot sa-ti spun de ce vroiam sa rezolv puzzle-uri de cate 50 de piese cand nu aveam nici macar 2 ani. De ce am vrut sa cunosc toate marcile comune de masini la varsta de doi ani si jumatate? De ce citeam carti  de geografie la varsta de 5 ani? Nu stiu de ce am invatat toate tarile lumii pe de rost, inclusiv capitalele lor si numarul populatiei lor. Sahul era probabil doar un alt mod de a petrece timpul.

SPIEGEL: Iti amintesti de o intamplare anume, de o importanta cruciala in viitoarea ta dezvoltare sahista?

Carlsen: Odata, am vazut-o pe sora mea Ellen jucand. Cred ca in momentul ala mi-am dorit sa o inving.

SPIEGEL: Si?

Carlsen: Dupa partida ea nu s-a mai apropiat de tabla de sah timp de 4 ani.

SPIEGEL: Cand ai inceput sa joci in turnee?

Carlsen: Un pic mai tarziu. Tatal meu mi-a zis ca daca m-as antrena un pic mai mult as putea probabil sa  particip la Campionatul Norvegiei la categoria de varsta sub 11 ani. Si m-am gandit ca ar putea fi distractiv. Rezultatul meu a fost bun. In urmatorul an am castigat turneul.

SPIEGEL: Tatal tau este un jucator de club ambitios. Cand l-ai invins pentru  prima data?

Carlsen: Exact inainte de a implini 9 ani, intr-o partida de blitz.

SPIEGEL: Mai tarziu ai urmat cursurile unei scoli sportive. Obisnuiau sa te ‘hartuiasca’ ceilalti colegi? Cum ar fi cei de la hochei pe gheata, handbal sau ciclism?

Carlsen: “Uitati-va la el, la sahistul ala ciudat!”? Nu, asa ceva nu s-a intamplat. Ba chiar dimpotriva. Vara trecuta m-au numit elevul anului.

SPIEGEL: In orele tale de sah erai antrenat la fel de sistematic precum erau antrenati fostii copii precoce ai sahului rusesc?

Carlsen: Nu. Eu nu sunt un ganditor disciplinat. Organizarea nu este punctul meu forte; sunt haotic si am tendinta de a fi lenes. Antrenorul meu si-a dat seama de acest lucru si mi-a permis sa ma antrenez cum doream eu la momentul respectiv.

SPIEGEL: Esti un geniu dezordonat?

Carlsen: Nu sunt un geniu. Dezordonat? Poate. E cam asa: cand ma simt bine, ma antrenez mult. Cand nu ma simt bine, nu-mi bat capul. Nu-mi place sa lucrez contra cronometru. Invatatul sistematic m-ar ucide.

SPIEGEL: Atunci, cum te descurcai sa suporti orele de matematica?

Carlsen: Cand aveam 13 ani, parintii mei m-au scos un an de la scoala. Ei au calatorit cu mine si cu sora mea in jurul lumii si in aceasta perioada ne-au invatat si pe noi.  A fost fantastic, mult mai eficient decat invatatul in scoala. Inteleg ca e greu pentru un profesor sa aiba greu de 30 de elevi. Dar, lentoarea predarii era un motiv de frustrare pentru mine. Nu mi-a fost dor de scoala deloc.

(SURSA: Der Spiegel Online)