Mistere si Crime pe tabla de şah

La 25 de ani după memorabilul duel din Moscova, dintre Garry Kasparov şi  Anatoli Karpov, când FIDE a decis să întrerupă meciul fără a declara un învingător, cei doi campioni au decis să îşi înfrunte din nou puterile, într-un meci demonstrativ la Valencia. Kasparov s-a impus cu 9-3, după 4 partide semirapide (25 de minute, plus 5 secunde de mutare), şi 8 de şah rapid (5 minute, plus 2 secunde de mutare). Până aici, nimic spectaculos. Nota de spectaculos apare dacă ne gândim că şahul şi suspansul au format dintotdeauna o echipă. De la Va Dine şi până la Perez Revert, suspansul a învăluit mereu tabla cu 64 de pătrăţele. Însă, nebunii şi reginele, pionii şi regii au „inspirat“ şi mintea bolnavă a multor asasini.

Aleksandr Pichushkin, criminalul şahist

În urmă cu 17 ani, Pichushkin, supranumit şi „maniacul din Bitsevsky“, îngrozea Rusia cu crimele sale. El şi-a început „activitatea criminală“ în Moscova anului 1992, autorităţile reuşind să îl captureze abia 14 ani mai târziu, după ce ucisese 62 de persoane. Ulterior, el le strivea craniile cu un ciocan sau cu o sticlă. Criminalul a recunoscut în faţa anchetatorilor că şi-a omorât victimele pentru că voia să umple pătrăţelele unei table de şah imaginare. Atunci când a fost arestat, el mai avea de completat doar două „pătrate libere“.  Oficial, este acuzat că a omorât 49 de persoane, în ciuda faptului că Pichushkin însuşi a recunoscut că a ucis 62.

„L-am depăşit de mult pe Andrei Chikatilo, violatorul din Rostov, şi nimeni nu îmi va putea lua acest record“, a declarat „Maniacul din Bitsevsky“ în faţa instanţei. Povestea lui Pichushkin începe în 1992, când la şcoală, împreună cu prietenul său cel mai bun, a decis să comită prima crimă. Cei doi au organizat un plan detaliat şi şi-au ales cu grijă victima. În ultimul moment, prietenul său a decis să se retragă şi din posibil complice devine prima victimă a lui Pichushkin. Pentru un timp, Aleksandr a părut să regrete. Îşi va „relua“ activitatea zece ani mai târziu, obiectivul său fiind clar: să îl depăşească pe violatorul din Rostov, cu 52 de victime în palmares. Majoritatea victimelor sale sunt bărbaţi în vârstă, pe care Pichushkin îi ademenea în Parcul Bitsevsky, unde îi invita să bea votcă Zolotoj Veles, nume care derivă de la o divinitate păgână din păduri. Aleksandr este convins că este reîncarnarea unui preot aflat în legătură cu această divinitate. Ororile „maniacului din Bitsevsky“ continuă câţiva ani. Apoi, în 2006, un episod marchează epilogul „carierei criminale“ a lui Pichushkin. În luna februarie a acelui an, poliţia arestează un transexual şi îl acuză că ar fi maniacul din parc. Aleksandr Pichushkin este nebun de furie. „Eram eu şi doar eu unicul autor al acelor crime şi nu puteam să accept că un travestit îşi ia toate meritele“, a declarat rusul la proces. În acest moment, pune la punct încă o crimă, de data aceasta însă obiectivul său este să fie prins. Invită acasă o colegă, însă face tot posibilul ca toată lumea să afle de invitaţie. După care o ucide. Poliţia are nevoie de puţin timp pentru a ajunge la apartamentul său. Aici, oamenii legii au dat de o tablă de şah. Pe fiecare pătrăţel se află un dop de la o sticlă de votcă. Doar două pătrăţele sunt goale: unul alb şi unul negru.

Câştig şi ucid

Pe 10 februarie 1996, într-o zi de sâmbătă, carabinierii au descoperit în apropiere de gara din Ancona cadavrul unei femei înjunghiate cu 15 lovituri de cuţit. La început, au crezut că este vorba de o prostituată ucisă de unul dintre clienţii pe care îi recruta prin intermediul anunţurilor din ziare. Apoi, pe adresa poliţiei a sosit o scrisoare, care a transformat un asasinat aparent „banal“ într-un caz care nu a fost rezolvat nici în ziua de azi. În scrisoarea primită de oamenii legii, un personaj misterios ameninţa că va ucide din nou în cazul în care carabinierii ar fi refuzat să joace o delirantă partidă de şah cu moartea. În antet, scrisoarea de două pagini, cu multe greşeli gramaticale, avea reprodusă o variantă de deschidere a unei partide de şah: pion alb de la b2 la b3, aşa-numita deschidere Larsen.

La început, anchetatorii nu au dat importanţă, crezând că au de-a face cu un mitoman. Apoi, umbra ucigaşului în serie şi-a făcut tot mai mult simţită prezenţa. Cazul a fost preluat de Unitatea de analiză a crimelor violente, coordonată de Poliţia Ştiinţifică din Roma. După ce au analizat locul crimei, specialiştii au comparat cazul cu altele similare, ajungând la concluzia că femeia a fost victima unui criminal în serie. Anterior, acesta omorâse alte două prostituate. Neputincioşi, poliţiştii italieni au cerut ajutorul colegilor francezi.

De la Paris, Jerome Camiret, şeful uneia dintre cele mai stimate agenţii de investigaţii, le-a recomandat oamenilor legii din Peninsulă să continue „partida de şah“, aceasta fiind singura şansă de a-l face mat pe omul care le-a propus să sfideze moartea. Însă, nimeni nu a urmat deschiderea Larsen, aleasă de posibilul ucigaş. Ar fi putut răspunde urmând continuarea propusă de ucigaş pe şoldul uneia dintre victimele sale: pion negru în faţa regelui sau a reginei, mutat două pătrăţele. Însă nu au făcut-o, iar cazul a rămas nesoluţionat. În opinia lui Paolo Maurensig, autorul Variantei Lunenburg, ucigaşul în serie era o femeie.