Dacian Pribeanu (32 de ani) s-a născut într-o familie de mineri, din Lupeni. Nu a văzut niciodată lumina zilei, dar acest handicap nu l-a împiedicat să fie maestru la şah şi să meargă peste tot în lume.

„La cinci ani am aflat că sunt sortit să nu pot vedea niciodată o rază de soare sau culoarea cerului. Aş fi vrut să mă joc cu copiii în faţa blocului, dar mă evitau, aşa că primele mele jucării au fost piesele de şah”, spune Dacian.

Nevoit să urmeze cursuri speciale, a ajuns la Şcoala de Ambliopi de la Timişoara. Într-o zi, psihologul care lucra cu ei le-a dat tuturor din clasă un examen, cerându-le să intuiască o mişcare de pe tabla de şah într-un meci disputat între Kasparov şi Karpov.

„Aveam şapte ani şi am fost singurul care am găsit mutarea, fapt ce i-a impresionat pe toţi. Atunci mi-am propus să-i întâlnesc pe titanii şahului mondial şi să ajung ca ei”, povesteşte. Dorinţa i s-a îndeplinit la 18 ani, când i-a cunoscut pe cei doi şahişti ruşi la Linares, în Spania, unde au loc cele mai puternice turnee din lume.

„Simultan cu Campionatul Mondial de Şah se desfăşura şi competiţia mondială dedicată nevăzătorilor. Am stat la aceeaşi masă cu Kasparov, dar, nevăzându-l, am aflat că a fost lângă mine doar după ce a plecat”, afirmă Dacian.

Psiholog la primărie

Dacian Pribeanu este singurul român care a intrat în elita şahului mondial, având titlul de maestru FIDE. De asemenea, face parte din echipa mondială de şah a nevăzătorilor. El lucrează ca psiholog în cadrul Primăriei Călimăneşti. Dacian s-a stabilit la Călimăneşti după absolvirea unei şcoli postliceale din Bucureşti şi a lucrat ca maseur la clinica balneară. Apoi a urmat Facultatea de Sociologie din Sibiu.

A călătorit pe toate continentele lumii, iar cei mai mulţi prieteni şi i-a făcut printre şahişti. „Am jucat şi la o echipă de şah din Spania, în liga a II-a, iar în afara competiţiilor, în timpul săptămânii, am predat şah copiilor”, povesteşte sportivul.

Ajutor

Cu ajutorul fundaţiei „Dinu Patriciu” a realizat proiectul „Săptămâna şahistă”, prin care a urmărit popularizarea şahului în rândul tinerilor cu dizabilităţi şi selectarea celor mai talentaţi pentru a participa la competiţii.

„Până la 30 de ani mi-am dorit să ajung campion mondial la şah, dar acum am ajuns la idea că şahul are valenţe de integrare. Te învaţă să te orientezi în mediul înconjurător şi să-ţi reprezinţi mental spaţiul, ceea ce pentru noi nevăzătorii este esenţial”.

„Noi jucăm doar în minte”

Pentru nevăzători, şahul este singurul sport care se joacă de la egal la egal cu oamenii normali. „Pentru mine, şahul se joacă doar în minte, iar piesele sunt doar de control. Noi trebuie să memorăm orice mutare, inclusiv a adversarului, şi să avem în memorie coordonatele de pe tabla de şah. Obligatoriu, fiecare mutare a adversarului se anunţă cu voce tare pentru a fi reţinută”, spune experimentatul şahist.

Piesele de şah cu care joacă nevăzătorii au elemente tactile pentru a putea fi identificate şi reţinute. „Şahul te învaţă cum să te orientezi în mediul înconjurător. Exersând acest joc, ajungi să-ţi reprezinţi mental spaţiul înconjurător, ceea ce pentru noi, nevăzătorii, este esenţial”, precizează tânărul.

Dacian Pribeanu este singurul sahist român nevazator, care a obţinut titlul de maestru FIDE, fiind component al echipei mondiale de şah

Dacian Pribeanu (32 ani), din Călimăneşti este cel mai bun şahist nevăzător din România. Este singurul român care a obţinut titlul de „maestru FIDE” şi face parte din echipa mondială de şah a nevăzătorilor. „Sunt al şasea om din echipa mondială de şah a nevăzătorilor. Cum echipa este formată din cinci jucător, eu sunt pe postul de rezervă”, spune Dacian. Născut într-o familie de mineri din Lupeni, cu trei copii, Dacian a fost singurul nevăzător din familie a cărei copilărie a fost marcată de acest handicap. „Aş fi vrut să mă joc cu copiii în faţa blocului, dar mă evitau, aşa că primele mele jucării au fost piesele de şah”, povesteşte şahistul.

Şahiştii nevăzători memorează mutările
O partidă de şah între nevăzători durează maximum şase ore. Fiecare şahist are la dispoziţie 120 de minute pentru primele 40 de mutări, plus încă 60 de minute pentru restul partidei. Înaintea duelului, şahiştii îşi dau mâna şi sunt obligaţi să anunţe fiecare mutare. Fiecare şahist memorează atât mutările lui cât şi ale adversarului.