Povestile sahului (2) – Zidul auriu al lui Capablanca

Aici puteti revedea “Povestile sahului (1)

Mi-am dorit tot timpul sa aflu, sa stiu, sa inteleg chemarea oamenilor catre sah si ce asteapta ei sa citeasca si sa afle despre sah. Pentru sahisti este mai usor sa intelegi ca ei isi doresc cam tot ce vine din lumea sahului, dar pentru amatorul din parc sau pentru cei care nici macar nu stiu sa mute piesele pe tabla de sah? Oamenii iubesc de copii povestile, iar povestile despre orice subiect plac si fascineaza, mai ales cand istoria vine dintr-o lume aproape necunoscuta si misterioasa. Povestile au existat si vor exista atat timp cat vor fi oameni, care sa le transmita mai departe catre viitoare generatii. Din sah vin multe povesti frumoase si ele au rolul de ai minuna, uimi si fascina pe cititori

Federatia internationala de sah s-a nascut dupa ani de framantari si in vremuri grele de razboaie mondiale, asa ca dezvoltarea a trebuit sa astepte multi ani, pana si-a putut exercita cu adevarat atributiile.  Dupa o prima incercare de constituire in aprilie 1914 la St. Petersburg, continuata apoi in iulie 1914 la Mannheim . Pana la urma, Federatia internationala de sah a fost fondata in 20 iulie 1924, la Paris. Ea a fost creata cu mottoul :” Gens una summus!” . Insa chiar dupa crearea sa, FIDE nu a reusit sa organizeze meciul pentru titlul mondial, ne-avand autoritatea totala. Asta poate si datorita faptului ca din 1914 pana in 1948, intreg pamantul aproape a suportat cele doua razboaie mondiale. Aceasta pana in 1947, cand dupa moartea campionului mondial Alehin, cand FIDE a reusit sa organizeze turneul pentru titlul mondial, castigat pana la urma de catre Botvinnik.

Richard Reti caracteriza jocul lui Capablanca, studiind partidele noului campion mondial. Reti a inteles schimbarea principiului lui Morphy, de a dezvolta figurile cat mai repede posibil in deschidere, cu un principiu nou, pentru acea vreme. In orice situatie el are si se ghideaza, dupa un plan pozitional adecvat. Fiecare mutare care nu este ceruta de plan este o pierdere de timp.

.  

Capablanca este in centrul multor evenimente sahiste ale vremii

O alta caracterizare a noilor principii ale lui Capablanca este facuta de Xavier Tartakover, poate sahistul cu cele mai multe maxime din istoria de pana azi a sahului:
“Lasker a fost batut cu propriile sale arme, faurite din logica si forta. Capablanca a valorificat complet principiile sanatoase ale scolii stiintifice si a dezarmat caracterul complicat al imaginii sahiste, prin simplitatea scopului sahului. Un zbor al ideilor conform itinerariului! O precizie rece fantastica! O privire rece si clara care descopera secretul unei pozitii, oricat de complicate si face mutari care transforma imaginea romantica a sahului intr-una cu totul prozaica.Dupa cucerirea titlului de campion mondial , Capablanca trebuia sa confirme in turnee  in noua sa calitate de cel mai bun jucator de sah al lumii. Dupa dominatia de 27 de ani a lui Lasker, lumea era curioasa de prima proba de confirmare a cubanezului Capablanca.”

Emanuel Lasker ramane cel mai longeviv campion mondial din istorie, detinand titlul 27 de ani!

Cum a reactionat lumea sahista  dupa victoria lui Capablanca, cu scorul de +4-0=10? Desi victoria nu putea fi pusa la indoiala, in aceasta lume mereu suspicioasa s-au auzit voci spunand ca, la Havana, Lasker nu a putut sa arate de ce este in stare cu adevarat. Se discuta despre un meci revansa, pentru a se clarifica cine este mai bun dintre cei doi mari jucatori. Se diminua victoria lui Capablanca asupra lui Lasker , spunandu-se ca victoria impotriva unui campion mondial batran, nu demonstreaza ca sahistul cubanez este cel mai tare jucator din lume. Interesant este faptul ca Lasker nu a acceptat niciodata sa joace un meci impotriva lui Rubinstein, pentru ca se temea de infrangere. Meciul revansa cu Capablanca nu a mai avut loc niciodata, pentru ca Lasker a refuzat sa joace impotriva cubanezului, pentru ca nu mai avea incredere in fortele sale.

Meciul Capablanca – Lasker 9-5
Capablanca si-a ales cu grija primul turneu, nu intamplator, la startul turneului din Londra 1922, se aflau aproape toti corifeii sahului mondial: Alehin, Rubinstein, Bogoliubov, Reti, Tartakover, Maroczy. Lipsea din pacate Lasker. Capablanca s-a aratat in forma cea mai buna si cu 11 victorii si 4 remize, el a terminat turneul cu un avans de 1,5 puncte in fata celui de-al doilea clasat, Alexandr Alehin, care parasise Rusia in 1921 si locuia acum la Paris. Lupta fara compromisuri pentru victorie de la turneul londonez, a fost fara doar si poate reliefata de numarul infim de remize din totalul partidelor jucate. Din cele 120 de partide, doar 32 s-au incheiat nedecis! Insa si remizele au fost consemnate dupa o lupta taioasa si captivanta. O interesanta intamplare despre acest turneu de la Londra din 1922 si despre Capablanca, puteti citi aici.

Capablanca in timpul unui simultan

Dupa victoria lui Capablanca in turneul de la Londra, un alt eveniment cat se poate de interesant a captat atentia lumii sahiste si a acelor zile calduroase de august. Intr-o dupa amiaza, spre sfarsitul turneului, campionul mondial a invitat cercul marilor maestri la un hotel select din Londra. La un pahar de sampanie, el dorea sa reglementeze definitiv o problema foarte importanta.  In prezenta redactorilor ziarului londonez Times, Capablanca a pus pe masa, spre surpriza generala a tuturor celor adunati, propunerile sale pentru reglementarea viitoarelor meciuri pentru titlul mondial.

Cel mai important punct al acestui protocol londonez era acela ca, salangerul la titlul mondial, trebuia sa depuna 10. 000 de dolari pentru fondul de premiere al meciului pentru coroana suprema sahista, altfel nimic n-ar mai avea loc.
Numai atunci campionul lumii era obligat sa isi apere titlul in interval de 1 an , meciul pentru titlu urmand a se disputa pana la obtinerea a 6 puncte, fara a se lua in considerare remizele.
Capablanca avea motive intemeiate pentru redactarea deciziilor sale care, in plus, au fost si acceptate de prima intrunire, din care faceau parte, printre altii, Rubinstein, Bogoliubov, Reti, Maroczy si Vidmar.
Declaratia lui Capablanca este mai mult decat graitoare:

Genialul sahist cubanez Capablanca la tabla in timpul unei partide

” In decursul intregii perioade ( din momentul introducerii titlului mondial la sah ) nu au existat nici reguli, nici legi pentru desfasurarea meciurilor pentru titlul mondial. Adesea s-a ajuns la dispute si la neintelegeri.  Asa a fost pe vremea lui Steinitz, asa a fost pe vremea cand titlul a fost detinut de catre Emanuel Lasker.
Dupa ce am cucerit titlul mondial, am decis sa nu mai accept pe viitor o situatie similara. De aceea am elaborat o serie de reguli, pentru desfasurarea viitoarelor meciuri pentru titlul mondial si am prezentat aceste reguli in vederea confirmarii si avizarii marilor maestri de frunte, care au luat parte la turneul de la Londra din 1922.”
Insusi faptul ca pentru prima data in istoria sahului exista un regulament referitor la meciul pentru titlul mondial, avea deja o insemnatate pozitiva. Cateva punte, indeosebi jocul pana la 6 victorii, au fost practicate dupa cum se stie, pana la meciul pentru titlul mondial din Karpov si Kasparov.
Ce-i drept, Capablanca avea sa afle el insusi, cinci ani mai tarziu, ca a comis o greseala atunci cand a fixat aceasta conditie. Totusi mai existau si alte puncte controversate, in “regulamentul londonez”, pe care ulterior Capablanca le-a invocat in mai multe randuri. In special faptul ca detinatorul titlului avea posibilitatea sa-si aleaga din numarul de candidati adversarul, dupa propria apreciere. Acesta desigur, nu era neaparat cel mai puternic salanger la titlu. Si , in sfarsit, ridicarea ” Zidului de aur”. asa cum se numea suma de 10. 000 de dolari ceruta, facea practic imposibila candidatului sau celui care il subventiona organizarea unui meci pentru titlul mondial.

Jose Raul Capablanca va ramane eroul sahist al Cubei 

Capablanca vroia 20% din suma de mai sus ca onorariu si castigatorul in meci sa primeasca 60%  si invinsul 40% din suma ramasa.

Panov caracteriza in cartea sa ” 300 de partide alese ale lui Alehin”, subiectul “zidului auriu”, acest aspect cat se poate de interesant din “regulamentul londonez”.

Prin “zidul de aur”  sau “zidul auriu” Tarrasch intelegea onorariul cerut de catre Capablanca, pentru a juca meciul si in general fondul financiar al intregii competitii pe care, potrivit conditiilor anormale de atunci, trebuia sa il asigure pretendentul la capionatul mondial de sah, obtinand fondurile necesare pentru organizarea meciului de la mecenatii burghezi. In perioada dinainte de razboi, Fide nu a reusit sa isi exercite in nici un fel influenta asupra campionului mondial, in sensul reducerii pretentiilor sale financiare sau in sensul obtinerii acordului sau pentru un meci cu un adversar oarecare la un anumit termen.

(Nota Catalin Dobrin: “Zidul” se numea asa pentru ca era vorba de 10 000 $ aur, la vremea aceea dolarul avea acoperire integrala in aur,in ziua de azi ar fi echivalentul a aproximativ 1 000 000 $.)

Toate acestea permiteau campionului mondial ca, sub pretextul neasigurarii financiare a meciului, sa se eschiveze ani de-a randul de la intalnirile sale cu adversari periculosi. Astfel ca, in prima decada a detinerii titlului de campion mondial, Lasker s-a eschivat de la meciurile cu Cigorin, Pillsbury si Rubinstein. Capablanca, dupa victoria impotriva lui Laske, nu a jucat in general, nici un meci pana la intalnirea cu Alehin. Concluzia ar fi ca acest sistem de disputare al campionatului mondial individual a franat cumva dezvoltarea artei sahiste mondiale
Aceasta au simtit, foarte curand, atat Rubinstein cat si Alehin, care l-au provocat pe Capablanca la un meci, imediat dupa cucerirea titlului mondial. Alehin mai ales a desfasurat o activitate furtunoasa in tarile Americii Latine, pentru a putea procura suma necesara. In acelasi timp a muncit mult si consecvent, la perfectionarea propriului stil si a studiat, in vederea pregatirii pentru duelul cu Capablanca, pe care-l privea ca obiectiv principal al vietii sale, practic toate partidele jucate de viitorul sau adversar  – incepand cu meciul Capablanca – Marshall din anul 1909.

Participantii la London International Chess Congress 1922

	José Raul Capablanca (Cuba)		Alexander Alekhine (Russia)
	H. E. Atkins (Great Britain)		E. D. Bogoljubow (Ukrania)
	Max Euwe (Holland)		Geza Maroczy (Hungary)
	Prof. Davide Marotti (Italy)		J. S. Morrison (Canada)
	Richard Reti (Czecho-Slovakia)		Akiba Rubinstein (Poland)
	Dr Savielly Tartakower (Ukrania)		Dr Milan Vidmar (Yougo Slavia)
	Victor L. Wahltuch (Great Britain)		C. J. Watson (Australia)
	F. D. Yates (Great Britain)		Eugène Snosko-Borovsky (Russia)