Kaidanov propune o solutie pentru criza de timp

Pentru a evita crizele cronice de timp, Kaidanov ne sfătuieşte:  “În următoarele câteva luni, concentrati-va pe acest lucru, ca si cum aceasta ar fi unica voastra problemă în şah. Aceasta înseamnă că atunci când participaţi la următorul turneu, rezultatul vostru va fi fara importanta. Fie că veti pierde toate jocurile, sau le veti câştiga, este complet irelevant. Obiectivul vostru principal va fi sa nu intrati in criza de timp. ”

“Dacă pierdeti toate jocurile, dar în nici unul dintre jocuri nu vă aflaţi în criza de timp, ati castigat turneul. Acesta este modul în care ar trebui să gânditi, pentru că acesta este singurul mod de a combate această problemă.”

El menţionează că, dacă vă ganditi, “am să încerc să fiu atent la timp”, şi veti face altceva, nu va functiona. “Va trebui să acordati lucrului acesta toata atenţia”, a subliniat el.

În conformitate cu sfatul sau anterior de a avea o agenda dedicata şahului, el subliniază că, dacă ajungeti in crize de timp, ar trebui să notati lucrul acesta in agenda.

“Stiu cum va lucreaza mintea. Motivul pentru care ajungeti in criza de timp aproape în fiecare joc, este acela că încercaţi să va folositi de orice scuză pentru a consuma mai mult timp la fiecare mutare. Trebuie sa va schimbati radical acest mod de a gandi. Trebuie să utilizaţi de orice scuză pentru a consuma mai puţin timp la fiecare mutare. ”

“Prima linie directoare, pe care cei mai multi dintre voi probabil o ştiţi deja, este să încercati să nu folositi mai mult de o jumătate din timpul vostru în prima jumătate a jocului. De exemplu, în cazul în care timp de control este de 40/2, nu consumaţi mai mult de o oră pentru primele 20 de mutări. ”

“Să presupunem că aveţi acelasi timp de control mentionat mai sus. A doua linie directoare : nu folositi mai mult de 12 de minute pentru o mutare. Trebuie să fiti foarte stricti în privinţa asta. De exemplu, să spunem că ati consumat 7 minute pentru o mutare; mai acordati-va 3 minute pentru a lua o decizie. Dacă ati folosit 7 minute, ştiti cate ceva despre poziţia asta. Aveti mutarile la care v-ati uitat, şi veţi vedea unele poziţii pe care le-aţi calculat. Mai acordati-va trei minute pentru a le compara şi a lua o decizie. ”

“Ce să fac în acele cazuri, când am petrecut prea mult timp la o mutare, o dată ce am folosit cele şapte minute, imi iau ochii de la tabla. Încerc să ma gandesc,” Ce am calculat până acum? M-am uitat la această mutare , şi aceasta este poziţia la care se ajunge, m-am uitat la acea mutare, şi aceea este poziţia la care se ajunge. Aici am un pion mai putin, dar am ceva iniţiativă. Aici [în cealaltă poziţie], materialul este egal, dar poziţia mea este oarecum pasivă “.”

Ca o paranteza, aici, Kaidanov a menţionat că, dacă un jucător are tendinţa de a juca pasiv, şi, de aceea, de multe ori pierde, el ar trebui sa fie conştient de eventuala necesitate de a sacrifica un pion, pentru o activitate mai mare.

“Dacă nu va puteti decide, închideti ochii şi faceti una dintre mutari. Altfel, veti petrece o altă jumătate de oră de ezitare între cele două mutari, si tot nu va veti putea decide. Iar dupa aceea aveti o foarte buna sansa de a juca o a treia mutare, care este mult mai rea decât celelalte”.

Dupa aceea Kaidanov i-a privit direct pe cursanti, şi i-a intrebat, “Care este mai bună, 1.e4 sau 1.d4?” Acestia au tacut cu totii, oarecum uluiti. “Asta-i o întrebare uşoara!” a spus Kaidanov. “Bine, voi pune o altă întrebare. După 1.e4, ce este mai bine, 1…c5 sau 1…e5?” Din nou, fetele au fost puse in incurcatura, dar în final, una a spus: “… e5,” şi o alta a rostit, “… c5.” Kaidanov apoi a zâmbit şi a admis, “Desigur, este imposibil de spus. Ambele sunt în regulă, este o chestiune de gust”.

“Pot pune această întrebare de mult mai multe ori – la mutarea a treia, la mutarea a patra, la mutarea a cincea, la mutarea a cincisprezecea. Ce am încercat să va spun este, ca în prima jumătate a partidei, alegerea mutarii este adesea doar o chestiune de gust. Nu există cea mai bună mutare. Nu va irosiţi timpul în prima jumătate a jocului, pentru ca undeva in jurul mutarii a 10-a sau a 12-a sau a 15-a, puteţi să jucati o mutare sau alta, si nu conteaza. Mutarea asta este bună, şi mutarea cealalta este la fel de bună. Ele vor duce la două poziţii diferite, dar nu vor pierde jocul pentru tine. Din păcate, exact aici veti pierde cea mai mare parte a timpului. Apoi, desigur, undeva între mutarea a 25-a şi a 40-a, veti avea doar o unică mutare câştigătoare, sau o unica mutare care va va aduce remiza. Preţul acestei mutari va fi foarte ridicat, şi exact atunci va fi momentul în care nu veti mai avea timp, pentru că ati pierdut timpul pentru mutari care erau irelevante. Când va fi timpul pentru mutarea care va decide in mare masura partida, nu veţi avea niciodată timp. ”

“Să presupunem că aveţi o poziţie mai rea, şi poate aveţi de ales intre trei mutari diferite. După fiecare dintre aceste mutari, poziţia voastră este în continuare rea. Este de înţeles că nu doriţi să faceţi o mutare, dar faptul că acest lucru va ia mai mult timp, nu va va face poziţia mai bună. Ceea ce va va ajuta este mutarea relativ cea mai buna, şi nu mutarea care va va rezolva toate problemele, pentru că o astfel de mutare nu există. Poziţia este deja foarte proasta. Deci, jucati mutarea relativ cea mai buna. Având în vedere faptul că poziţia este rea, trebuie doar să găsiti cel mai mic rau dintre toate. Deci, din nou, faceti-va calculele, luati-va ochii de pe tabla, şi decideti-va cu privire la la mutarea pe care o veti face”.

 

Traducerea unui articol al lui Steve Goldberg, de pe www.examiner.com