Traducere a unui articol de Tim Krabbe
Ultima rundă, VSB Tournament, Amsterdam, 18 mai 1995.
După ce a cedat impotriva lui Piket, Kasparov nu a venit imediat in camera de analiză, unde Piket, mari maestri şi alţi observatori aşteptau. Pot să înţeleg asta. Această nouă înfrângere, a doua într-un turneu de şase runde, trebuie să fi fost o lovitură cumplită pentru el. Dar, chiar pe cand Piket începea să explice victoria de unul singur, campionul mondial a aparut pana la urma. Il admir pentru asta. Ca întotdeauna, el a analizat politicos şi obiectiv, admitand că, după mutarea lui 19…Re4?, 20.Bg3! a fost, probabil, deja mutarea câştigătoare.
Dar inima lui nu parea sa fie în această analiză. El a privit departe de tabla de mai multe ori, mormăind catre el însuşi, aparent fara sa-si dea seama ca este filmat, in direct, de camera TV. “Incerc să reconstituiesc asta,” repetă el. “Am verificat matematic fiecare mutare aici, acum opt ani, la Sevilia. Este în calculatorul meu. Dar nu pot să-mi amintesc. Am încercat să reconstituiesc mental. Am analizat asta zile intregi. ”
Daca asta este adevărat, este, de asemenea, a doua oară în trei zile, cand el isi uita analizele sale – împotriva lui Lautier cu inexplicabila 16.Nd6+??, unde el ştia ca analiza computerului spune ca, practic, 16.e5 este câştigătoare.
El parea a fi fost amutit, în stare de uşor şoc, analizand mai degrabă timid şi dezolat, gândindu-se la aceste linii uitate undeva in calculatorul lui. Dispărute erau bravada din sesiunile anterioare, cu piesele trântite pe pătratele câştigătoare, râsetele largi care însoţeau ideile sale uluitoare, triumful cu care el dezvăluise cel mai remarcabil lucru cu privire la câştigul lui zdrobitor împotriva lui Topalov – că regina lui nu fusese mutata de la d8!
Chiar Dokhoyan, secundantul sau, care întotdeauna statea în tăcere in timpul acestor sesiuni, acum a apucat cu îndrăzneală un pion pentru a sugera o mutare. El nu mai făcuse asta înainte. Data viitoare va fi un cal, poate chiar o tura. Regatul se prabuseste.
Cu camera mergand, televiziunea olandeză l-a intrebat pe Kasparov, de ce nu a jucat Indiana Regelui. “Bună întrebare”, a raspuns el. “Nu ştiu. Am planificat s-o joc. Dar m-am răzgândit cu cinci minute înainte de joc. Nu ar fi trebuit să fac asta. Grunfeld a fost o alegere foarte proastă. ”
Într-adevăr, cu câteva ore mai devreme, ma întrebasem de ce, după 1.d4 Nf6 2.c4, Kasparov a gandit timp de cinci minute înainte de a juca g6. Era un fel de război psihologic? – Voia să-i sugereze lui Piket ca el încă ezită ce să joace? Deci, el chiar ezitase.
Îl întreb: “Vreti să spuneti că Re4 ar putea fi în computerul dumneavoastră şi aţi uitat despre asta?”
“Poate, poate,” a spus el. “Chiar sunt curios să ştiu. Tu nu eşti curios? ”
“Ba da, sunt.”
“Atunci vino cu mine la hotel, ca sa verificam.”
Am fost foarte surprins de acest lucru. El abia mă cunoaştea. Adica, cu paisprezece ani înainte, când jucase primul lui turneu major în vest, Interpolis, la Tilburg, l-am intervievat. El işi aducea aminte asta. De asemenea, el ştia că mai târziu cu cativa ani, am scris o recenzie extrem de nefavorabila la cartea lui “Child of Change” în revista New in Chess. Totusi, el mi-a acordat un scurt interviu în timpul acestui turneu. Am apreciat foarte mult acest lucru. Şi acum vroia să-mi arate secretele sale din deschidere?
Cand analiza s-a terminat, el a privit un timp partida Topalov – Lautier pe un monitor, analizand de pe ecran. Topalov era câştigător, ceea ce i-ar fi asigurat lui Kasparov locul 1 la egalitate cu Lautier, pană la urma, dar el nu trăda niciun entuziasm vazand acest lucru. Ne uitam din camera mica unde lucra omul de la Dutch Teletext – nu din camera VIP-urilor unde, după partide, Piket, Lautier, Topalov stateau la discutii şi beau cu anturajul turneului. Kasparov nu a fost niciodată acolo, şi, de asemenea, nu venise la cina turneului. El nu se amestecă, nu e un om uşor abordabil.
El m-a mai întrebat inca o dată, dacă vreau sa vin cu el.
Apoi l-am pierdut din ochi pentru un timp, dar zece minute mai târziu, el s-a napustit din nou în sala de analiza, cu un zâmbet euforic pe faţa, ca şi cand i s-ar fi spus că i-ar fi fost atribuita victoria împotriva lui Piket, pană la urma. Se pare ca Dokhoyan găsise o remiză, începând cu 29…Qf8. Împreună cu Piket şi alţii care au venit înapoi îngramadindu-se, ei au analizat din nou. Aceste sesiuni erau de obicei adevarate manifestaţii, dar acum, în afară de Piket şi Dokhoyan, putini mari maestrii faceau sugestii. Dar nu totul este permis. Când un maestru belgian a avut curajul sa sugereze o mutare, Kasparov a subliniat că era respinsa de Kf1. Belgian mormaia încă ceva. Kasparov: “Rege f1”. Belgianul: “Da, dar …”Kasparov: “Ti-am spus, rege f1. Repeta dupa mine, rege f1. ” Analiza s-a oprit, toată lumea aştepta, ţinandu-si respiraţia, până cand belgianul a spus: “Inteleg, rege f1.”
Ei au găsit ca Piket ar fi putut sa câştige, de asemenea, si după 29… Qf8.
Apoi, campionul mondial a fost rugat să se intalnească cu publicul în sala de demonstraţie, şi el a facut asta. L-am admirat chiar si mai mult. El a răspuns la câteva întrebări, a spus ca Piket a jucat foarte bine, a fost aplaudat călduros, şi a plecat. El nu a avut timp să aştepte sfârşitul partidei Topalov – Lautier, sau ceremonia, chiar dacă el mai putea încă sa câştige, la egalitate, premiul I. El era într-o grabă, mai târziu, în aceeasi seara, el urma sa fie condus la Köln, unde trebuia sa joace sâmbătă cu computerul Chess Genius. El mi-a facut semn să-l urmez, ca sa merg şi sa vad dacă 19… Re4 era în computerul său.
S-a dovedit ca nu urma sa luam un taxi, ci vom merge pe jos. Kasparov şi Dokhoyan trebuie să fi făcut acest drum de mai multe ori înainte, dar eu aveam probleme in a-i impiedica sa o ia pe un drum greşit la fiecare intersectie. Ei analizau. Ritmul era de necrezut, chiar dacă ştiam ca deja Kasparov se cronometrase la 12 minute pentru intreaga distanţă, cu 4 minute mai putin decat Lautier.
El nu e genul de om care sa-ti semnaleze clădirile interesante, sau lumina incredibil de frumoasa care straluceste pe străzi, cel puţin nu în aceste circumstanţe. El parea să fi uitat de mine, neadresandu-mi niciun cuvânt, cu excepţia unui singur moment, în mijlocul unei piete, atunci când m-a oprit şi mi-a spus: “f6. Aceasta remizeaza, poate, f6, în loc de h5. ”
Ştiu că ori de câte ori voi trece prin acest loc, în viitor, mă voi gândi la “f6” pentru o clipă, şi imi voi aminti aceasta plimbare ciudata. El era indurerat, evident, iar în această durere, era copilaresc de vulnerabil. Ce vroia acest rege, luand un străin absolut sa-i vada secretele în această oră întunecata a vieţii lui? El stia ca sunt un scriitor, că voi face cartea turnelui – că această plimbare va fi prezentata în această carte.
În hotelul lui, ne-am îndreptat direct spre camera lui Dokhoyan, o cămăruţă de lângă apartamentul lui Kasparov. Pe o masă se afla o tablă de şah, cu o poziţie abandonată, în mod clar rezultată dintr-o Indiană a Regelui. Kasparov şi-a aruncat pelerina pe un scaun, prăbuşindu-se pe o canapea, şi eu am stat alături de el. Fără un cuvânt, el şi-a deschis notebook-ul, a introdus parola, a părăsit Norton Commander-ul, s-a dus la ChessBase, s-a uitat prin arborele de variaţii al Grunfeld-ului pe care îl jucase în acea după-amiază, pentru prima dată de cand o jucase împotriva lui Karpov în Sevilla, cu opt ani în urmă.
Mutări, poziţii, se succed la o viteză incredibilă. Ocazional, Kasparov priveste, judecă, îşi aminteste ceva, se opreşte pentru o milionime de secundă. Nu pot să cred ce văd – nu partide, doar analiza brută, pregătită pentru meciul de la Campionatul Mondial din ’87, variaţii pe ramificaţiile de după mutarea 19 – tezaure de înţelepciune. Un nume, Ivanych, apare de mai multe ori în paranteze cu mutările importante ale subvariantelor. Nu mai auzisem de el – un analist al lui Kasparov de la momentul respectiv?
Kasparov parea să nu realizeze că vedeam toate secretele lui legate de Grunfeld, presupunând, probabil pe bună dreptate, că nu voi fi capabil să-mi reamintesc nimic. Să fie însa el aceeaşi persoană care, cu câteva zile înainte, mi-a spus că nu va folosi niciodată internetul pentru a-şi trimite analizele, de teamă că ar putea fi interceptate de inamicii săi?
Mă simteam copleşit, aproape suprasaturat, de cantitatea completă a acestei cunoaşteri, de volumul de muncă care este intrinsec pentru şahul la nivel de Campionat Mondial. Toate aceste nenumărate variaţii care au fost inventate, evaluate, discutate, memorate, în speranţa vagă de a îmbunătăţi vreodată un scor cu o jumătate de punct – dar care, probabil, nu au ajuns să fie jucate niciodată.
Iar acestea sunt doar într-o sublinie dintr-o sublinie a unei linii din Grunfeld. La d4, Kasparov joacă, de asemenea Indiana Regelui, Indiana Damei, Nimzo-indiana, Slava, Gambitul Damei, Benoni. Să nu mai vorbim la 1.e4. Cu albul, el joacă şi 1.d4 şi 1.e4.
El este dezolat, dar nu poate găsi 19.Na4, darămite 19… Re4. El este absolut sigur că Na4 este într-unul dintre computerele lui pe undeva, dar nu pare să fie în acesta. El renunţă – curiozitatea lui cu privire la 19.Na4 va trebui să mai aştepte, şi a mea la fel. El închide notebook-ul, îmi strange mâna – audienţa s-a terminat. Nu mi-a aratat uşa, nu a mai spus vreun alt cuvânt. Fără să se mai uite la mine, el s-a aşezat la masă cu tabla de şah, şi împreună cu Dokhoyan au început să analizeze.
Am revenit în sala de joc tocmai la timp pentru ceremonie. Mai târziu, în finalul partidei lor, Topalov l-a lasat să scape pe Lautier, şi Lautier era acum singurul câştigător al turneului 1995 VSB.
Poziţia finală a partidei Piket – Kasparov era încă pe unul din panourile de demonstraţie, şi, brusc, mi-am dat seama că regina lui Kasparov era încă pe d8 – şi nu fusese mutată niciodată în toate cele 41 de mutari ale acelui joc.
0 Comentarii