Valencia şi originile şahului modern (3)

Traducerea unui articol de Arne Moll

Aici puteti vedea prima parte a articolului

Aici puteti vedea a doua parte a articolului


După cum subliniază Garzon Roger, cronicile istorice relateaza faptul că Regina Isabella I a fost încoronata cu sabia Justiţiei ridicata în faţa ei, iar sceptrul şi tronul i-au fost oferite. Aceasta aluzie la evenimentele reale este atât de evidenta, că pentru Westerveld şi Garzon

Roger este de necontestat inspirarea noii regine din şah de regina Isabella. Mai mult decât atât, Westerveld are dovezi că inventarea jocului de dame poate fi urmărita până la Valencia, iar el mi-a spus într-un e-mail privat ca el şi campionul de dame Harm Wiersma vor prezenta aceste dovezi, care apar intr-o carte de dame, până acum necunoscuta, care arată că jocul de dame a fost inventat în 1495 în Valencia, în timpul festivităţilor de săptămâna viitoare. Şi da, aţi citit-o prima data pe ChessVibes!

Pentru a reveni la şah, Roger Garzon a descoperit, de asemenea, că în iunie 1475, Marte, Venus si Mercur au fost în strânsă conjunctie cu cerul valencian. Ce dovada mai buna vreti pentru apariţia poemului decat acest moment mistic? Şi ce dovada mai buna pentru data exactă a inventarii noilor reguli? Este clar unde vor sa ajunga Westerveld şi Garzon Roger: autorii Scachs d’Amor înşişi sunt cei care au inventat noilor reguli ale şahului, în onoarea noii lor regine, Isabella I, şi au făcut acest lucru în oraşul Valencia, în 1475, sau 1476, cel mai târziu.

roger_karpov_westerveld
Garzon Roger şi Govert Westerveld cu Anatoli Karpov

Deci, acesta este locul, momentul, şi motivul, pentru care şahul modern a aparut. Quod erat demonstrandum, şi Westerveld şi Garzon Roger au prezentat efectiv soluţia lor pentru aceasta enigma cu ceva triumf, ca şi cum au vrut să arate lumii cat de tare s-au inşelat in trecut alţi istorici – cum ar fi Murray – cand au ignorat Valencia. Este greu să nu te gândesti la acest lucru ca la un fel de “şovinism valencian”, care, în opinia mea, nu se potriveste cu rigoarea ştiinţifică aratata in cercetarea lor.

Deci, am rezolvat misterul? În afară de lipsa cartii lui Vicent, se pare că exista foarte puţin loc pentru îndoială sau scepticism în acest lanţ al raţionamentului. Cu siguranta, festivitatile viitoare de la Valencia vorbesc de la sine. Cu toate acestea, dupa parerea mea cateva lucruri rămân neclare. Poate că asta se datorează, pur şi simplu, ignoranţei mele în materie, sau pentru că o mare parte din munca lui Garzon Roger este publicată doar în limba spaniolă – oricum ar fi, sper ca următoarele întrebări sa primeasca răspuns în Valencia, săptămâna viitoare.

In primul rand, mi se pare perfect plauzibil că poeţii valencieni nu au inventat noile reguli ei înşişi, ci, la rândul lor, le-au împrumutat de la alţii, care ar fi putut, sau nu, sa fie inspirati de Regina Isabella: poate că au fost poeţii cei care au conectat pentru prima data cele două lucruri într-un mod poetic (la urma urmei, ei erau poeţi.) S-ar putea sa nu aflam niciodată adevarul.
De asemenea, bazat pe ceea ce am citit până acum (ceea ce nu inseamna ca am citit tot), nu văd de ce manuscrisul Scachs nu ar fi putut sa fie scris la câţiva ani după 1475 – să spunem, în 1480. Sigur, cu cat ar fi apărut mai târziu, cu atat mai simplu ar fi fost să-l tipărească sub forma de carte, in loc sa-l scrie ca manuscris, dar cine ştie ce s-a întâmplat în acele zile?

isabella
Isabella I (un detaliu din pictura Our Lady of the Fly, atribuita lui Gerard David şi/ sau cuiva din cercul lui Jan Mabuse)

Si mai relevanta mi se pare chestiunea legata de regulile rocadei. Garzon Roger a pretins că manuscrisul Scachs menţionează rocada într-un sens aproape modern, şi anume pe baza faptului că regele are nevoie de un loc sigur, avand in vedere ca foarte puternica regina inamică e aproape de el. Potrivit lui Garzon Roger, scriitori manuscrisului Scachs d’Amor “cu mare intuitie au anticipat cum sa diminueze puterea ei prin încercarea de punere a regelui in siguranţă”. Foarte bine, dar în jocul pe care l-au prezentat, niciuna dintre parti nu a facut rocada! Acest lucru mi se pare foarte suspect – dacă ati inventa o nouă regulă, şi chiar ati realiza importanţa sa în viitor, de ce sa nu faceti demonstratia într-un joc pe care-l puteţi inventa singuri?

În sfarsit, ca întotdeauna, termenul de “şah modern” mi se pare o chestiune de definiţie. Garzon Roger şi Westerveld, precum şi altii, par să sustină ideea că şahul modern “de la dama” s-a născut în Valencia, când noile reguli ale reginei au fost probabil inventate. Si din moment ce Lucena, şi alţii după el, de asemenea, au folosit acest lucru ca pe o modalitate de distincţie între formele vechi şi cele noi, se pare că există prea puţine motive sa nu legam de Valencia naşterea şahului modern.

Dar asa sa fie oare? Ce ziceti de celelalte modificări ulterioare ale regulilor, cea mai importanta fiind rocada? Marele Ruy Lopez facea diferit rocada, mult dupa aceea, în 1561, asa ca nu este “şahul modern” cu adevarat acesta: sahul pe care-l jucam astazi? Dupa aceste standarde, prima rocada „moderna” nu a fost consacrată în mod oficial până în 1620, şi chiar şi atunci regulile încă variau la nivel local. Oricat ar fi de fascinanta conexiunea valenciană, oricat de adevărate originile sale, pentru mine, personal, ” şahul modern” este cu adevărat şahul aşa cum este jucat astazi de, sa zicem, Karpov si Kasparov.

Poate că nu vom fi niciodată în măsură să identificam apariţia exacta a şahului modern, orice ar insemna asta – pur şi simplu pentru că s-a întâmplat cu prea mult timp în urmă. Dar un lucru este sigur: saptamana viitoare, Kasparov şi Karpov vor fi în Valencia, pentru a sărbători originea şahului modern, şi cine-i poate invinovati pentru asta? Valencia chiar o merita.

Sursa http://www.chessvibes.com/columns/valencia-and-the-origin-of-modern-chess/

0 Comentarii

Lasa un Comentariu

Adresa dvs de email nu va fi publicata.