Şahul are viitor în Africa

Şahul a început să prindă în Africa şi să producă jucători formidabili. Anand, păzeşte-te.

Amon Simutowe a învăţat şah citind reviste. El a fost campion naţional al Zambiei la vârsta de 13 ani. Dar o serie orbitoare de victorii la un turneu din Olanda (n.t. EUWE Stimulans 2007, de la Arnhem) i-a câştigat lui Simutowe, care are acum 27 de ani, un loc permanent în istoria şahului: el a devenit primul african sub-saharian care a dobândit dificilul de obţinut titlu de Mare Maestru (n.t acesta obtinuse cele trei norme de MM in 2007, dar titlul i-a fost oficial acordat doar recent, dupa trecerea pragului ELO de 2500). Acasă, în oraşul său natal, Lusaka, victoria lui a slăvită în prima pagină în ziarele locale.

Fericitul proaspăt MM primind premiul pentru locul întâi în turneul de la Arnhem

În America şahul a fost rezervat, în special, excentricilor, sau celor bogaţi şi decadenţi. Dar, în multe părţi din Africa, unde jocul este văzut ca un instrument puternic pentru cresterea puterii intelectuale şi de auto-îmbunătăţire, el este foarte popular. Şi pentru ca şahul este atat de ieftin, atrage atat jucători care pot să provină, la fel de bine, dintr-o localitate rurală din Botswana, dintr-un district sud-african, ca şi de la un internat european. Doua stele locale, Simutowe şi Robert Gwaze, din Zimbabwe, care a castigat Campionatul individual african luna trecută şi se îndreaptă spre titlul de Mare Maestru, sunt deschizatori de drumuri pentru ca si alti jucători africani să pătrundă în rândurile celor mai buni jucatori din lume. “Acesta este inceputul unei renasteri reale”, spune Lewis Ncube, vice-presedintele zambian al Federaţiei Mondiale de Şah. “În timp vor ajunge sa concureze pentru pozitiile de top in lume.”

Misionarii crestini au fost aceia care au răspândit primii şahul în Africa, în secolul al 19-lea. Dar, în general, continentul a întârziat sa producă Mari Maestrii- până acum. De cand Simutowe l-a batut pe MM britanic Peter Wells în 2000, el a devenit un fel de erou national. El primeşte sute de e-mail-uri de la fanii zambieni şi le furnizează zilnic actualizări de la turneele sale prin intermediul BlackBerry-ului.

Şahul ajunge acum, in mod regulat, pe prima pagină a secţiunii sport din The Post of Zambia.

Şi oficiali zambieni au în vedere premierea lui Simutowe-care este licentiat în finanţe şi economie de pe vremea cand a obtinut o bursa de şah la Universitatea Texasului, de la Dallas – prin acordarea unui pasaport diplomatic pentru a-l încuraja sa devina un ambasador global pentru şahul african. “Aceasta este dovada că poti atinge rangul de Mare Maestru, chiar daca te tragi din sudul Africii “, spune Dabilani Buthani, presedinte al Uniunii Africane de Şah. “Va fi un boom”.

Poate. Există o mulţime de obstacole. Jucătorii africani se confruntă cu o lipsă de turnee bune acasă şi nu sunt în măsură să-si permită să călătoreasca în străinătate pentru a juca. Malawianul Alfred Chimathere a calatorit 72 ore cu autobuzul pentru a participa la Campionatul Africii-doar pentru a fi reţinut la frontieră pentru două zile, pentru că funcţionarii i-au acceptat viza. Chimathere a început să joace cu numai doi ani în urmă, dar este deja pe drumul spre un titlu international. “
Şahul este un joc pentru gânditori,” spune el. “Asta ma motiveaza sa arăt lumii că pot să gândesc.”

Şi în timp ce mulţi jucători aspiranti îşi îmbunătăţesc jocul pe Internet, unii dintre cei mai buni jucători africani nu au încă acces la Internet. Salariul de politist al lui Chimathere, de exemplu, nu este de ajuns pentru ca el sa-si poata cumpara un laptop. În Zimbabwe, instabilitatea politică şi o criză economică severă, au deposedat jocul de sprijin financiar, forţând lideri ca Gwaze să se mute în străinătate. “Nu am primit nici un fel de sprijin de la ei,” spune el.

Dar sprijinul a inceput să vină sub alte forme. Oficiali ai şahului african au îmbrăţişat strategia pe care Rusia, un centru al şahului de clasă mondială, a adoptat-o cu mult timp în urmă: predarea şahului în şcoli. Federaţia Mondiala de Şah planuieste sa implementeze un program scolar global axat pe promovarea şahului în rândul copiilor din ţările în curs de dezvoltare. În Africa de Sud, există deja un numar estimat de 100,000 de elevi care participă la jocuri oficiale sau neoficiale. La începutul acestui an Africa de Sud a promovat şahul ca unul dintre cele şase “sporturi prioritate”, alocandu-i acelaşi tip de finanţare federala ca si fotbalul, rugby-ul şi înotul. Botswana şi Namibia acum considera şahul ca sport, ceea ce înseamnă că este finanţat şi promovat federal. Namibia este ajutată de Islanda – acolo unde guvernul plăteste salarii mari campionilor de şah şi unde trăieste retrasul Mare Maestru american de şah Bobby Fischer– să promoveze şahul în şcoli şi închisori.

Sponsorii corporatisti incep sa fie atrasi, de asemenea. De ani de zile compania minieră De Beers sponsorizează campionatele de şah din Botswana. Acum, o companie sud-africană numită ChessCube planuieste să lanseze un site Web interactiv, gratuit, cu prezentarea de prelegeri de şah şi înregistrări video care vizează africanii care nu au acces la profesori sau la cluburi locale de şah. “Sistemul pe care-l clădim ajută Africa să devină mai mică”, spune Mark Levitt de la ChessCube. Şi, pe masura ce Africa devine mai mică, numărul campionilor de şah africani este predestinat să crească.

Articol de Scott Johnson, publicat in anul 2007 in revista Newsweek