Magia lui Shirov

18 iun. 2009

Traducere de Daniel Bujor

Prin amabilitatea autorului articolului, dl. Bobby Ang, Bussines World Online

“Sunt destul de încrezător în abilităţile mele în jocul de final, chiar şi împotriva celor mai buni experţi ai lumii în finaluri, precum Karpov şi Salov. Mai des câştig decât pierd puncte în această etapă a jocului (luând în considerare poziţiile care apar la începutul finalurilor, desigur!). De fapt, cred că finalul este punctul meu forte, poate pentru că eu sunt un jucător cu un stil foarte concret. ”

Cine a scris asta? Vă vine să credeţi că e vorba de Alexei Shirov, “fochistul” căruia îi place să “aprindă” tabla cu tactici?

Boris Gelfand a scris că Shirov este, în opinia sa, poate cel mai bun apărator din lumea şahului. Vorbeşte el, oare, de acelaşi Alexei Shirov pe care-l cunoaştem, geniul atacului din Letonia?

Ei bine, da, toate cele de mai sus descriu aceeaşi persoană. După cum subliniază MM Jonathan Speelman, Shirov se consideră a fi, mai presus de toate, o “maşină de calcul”. Această abilitate este utilă mai ales în jocul de final, unde materialul redus dă naştere, de multe ori, la timp linii lungi forţate. În deschidere şi în jocul de mijloc vă puteţi baza pe intuiţie, atunci când vă decideţi să vă aruncaţi, sau nu, în complicaţii, dar în finalul jocului intuiţia nu funcţionează – ai nevoie de calcule directe, şi lungi.

Alexei Shirov s-a născut la 4 iulie 1972 la Riga, capitala Letoniei. El a făcut prima sa incursiune în circuitul internaţional de şah de concurente când a participat, în 1988, la Campionatul Mondial de Cadeţi (sub 16 ani), care a avut loc la Timişoara, în Romania. A avut norocul extraordinar de a fi antrenat de legendarul Mihail Tal însuşi, care, în acelaşi timp, se pregătea pentru Campionatul sovietic.

Shirov a avut partea sa de succese şi eşecuri. Eu cred că printre realizările sale importante ar fi faptul ca l-a învins pe Vladimir Kramnik într-un Meci al Candidaţilor, în 1998, la Cazorla în Spania cu un scor de 5.5-3.5, calificându-se astfel pentru un meci de titlu mondial cu Garry Kasparov (care nu s-a mai produs niciodată).

Încă unul ar fi că i-a învins pe Marii Maeştrii Alexander Onischuk, Mikhail Gurevich, Boris Gelfand, Evgeny Bareev şi Alexander Grischuk, ca în final să joace pentru titlul mondial cu Viswanathan Anand în 2000 (Shirov a pierdut la Anand).

Oricum, în ultimul timp Shirov ca nu a mai fost aşa de activ ca înainte, şi rezultatele sale, de asemenea, au fost contradictorii. El a fost întrebat de curând într-un interviu, pe chessvibes (n.t. prezentat şi de noi pe blog):

Întrebare: Ai fost întotdeauna cunoscut ca unul dintre cei mai tăioşi jucători în activitate , şi poate că ai “contribuit” la această imagine cel puţin cu titlurile cărţilor tale, dar se pare că ea s-a mai liniştit puţin, şi că ai devenit un pic mai temperat cu marile … nebunii ale tinereţii. Eşti de acord, şi vezi vreo diferenţă în stilul tău de acum faţă de cel de acum douăzeci de ani?

Răspuns: Dar, ce vreţi mai mult, vreau să spun, m-am întors la Varianta Botvinnik, asta nu este de ajuns? [Râde]. În prima mea carte era un capitol special despre Varianta Botvinnik, dar apoi, vreme de câţiva ani, m-am gândit că n-o s-o mai joc vreodată. Nu, cred că, în esenţă, încă sunt gata să joc poziţii tăioase, dar, desigur, eu… am început, de asemenea, să înţeleg mai multe despre aceste poziţii tăioase, aşa că acum evit mai des decât înainte poziţiile tăioase proaste, hai să spunem aşa! Le evit mai des decât înainte, deci înainte ajungeam de multe ori în unele poziţii grele, dar care erau atât de tăioase, că ieşeam în avantaj. Acum, poate că încerc să intru în complicaţii mai corecte decât înainte, şi asta înseamnă că joc meciuri mai puţin complicate, dar tot mai îmi plac liniile tăioase, şahul complicat, pentru că atunci simţi că adversarul ar putea face prima greşeală, şi, de asemenea, ultima. Şi, uneori, e acelaşi lucru! [Râde].

Mi-am reamintit această distincţie între complicaţii proaste şi corecte, când am analizat o partidă foarte bine jucată în Cupa Cluburilor Rusiei, unde Shirov a reuşit să depăşească rezistenţa unui destul de puternic adversar, MM Andrei Volokitin din Ucraina. În această partidă s-a ajuns la un joc de mijloc fără dame, care ascundea, totuşi, o mulţime de “lovituri” tactice, aproape invizibile unui observator neatent. Să ne uităm cu atenţie la ea!

Shirov, Alexei (2745) – Volokitin, Andrei (2671) [C67]

A 16-a Cupă a Cluburilor Rusiei, Prima Ligă RUS (7), 10.04.2009

1.e4 e5 2.Nf3 Nc6 3.Bb5 Nf6 4.0-0 Nxe4 5.d4 Nd6 6.Bxc6 dxc6 7.dxe5 Nf5 8.Qxd8 + Kxd8

Volokitin nu joacă, de obicei, Varianta Berlin, cu negrul – presupun că el a jucat de atâtea ori împotriva ei cu albul, că a dorit să vadă cum este de partea cealaltă a mesei. După cum ştiţi, Kramnik a adoptat berlineza în meciul său pentru titlul mondial cu Kasparov, în anul 2000, ca un mijloc de a stopa creativitatea adversarului. De asemenea, el a vrut să apere o poziţie uşor inferioară cu negrul, pentru a-l tenta pe Kasparov să încerce să câştige, şi să-l vlăguiască de energie prin dejucarea planurilor – cam cum a făcut Muhammad Ali în meciul împotriva lui George Foreman, când a stat în corzi şi l-a lăsat pe acesta să-l lovească până a obosit.

9.Nc3 Bd7 10.h3 h6 11.b3 Kc8 12.Bb2 Ne7

Linia principală este 12…b6 13.Rad1 Ne7, dar în această poziţie Shirov a găsit 14.Nd4! care în ultimul timp i-a cauzat negrului unele probleme. Un exemplu: 14…Ng6?! 15.f4 a5 (15…c5 16.Nde2 h5 17.Ne4 albul are Ng5 şi f4-f5) 16.a4 h5 17.Ne4 Be7 18.Ng5! c5 (18…Bxg5 19.fxg5 Nxe5 20.Nf5 şi negrul va pierde material) 19.Nxf7! Rf8 (19…cxd4 20.f5 Rf8 21.fxg6 nu este bun pentru negru, de asemenea) 20.e6 cxd4 21.f5 Nh4 22.exd7 + Kxd7 23.Ne5 + Kc8 24.Nc6 Bc5 25.Bxd4 Rxf5 26.Rxf5 Nxf5 27 . Bxc5 bxc5 28.Rd5 1-0 Shirov, A. (2706)-Rizouk, A. (2464) / Moscova 2001. Fireşte Volokitin a vrut să evite s-o ia pe drumul ăsta.

13.Nd4!?

Această mutare ameninţă 14.e6 fxe6 15.Rfe1 câştigând înapoi pionul cu o poziţie puternică.

13…c5 14.Nde2 Bf5 15.Rac1 h5 16.Nd1!?

O noutate, cu intenţia de a transfera calul la e3.

16…Nd5 17.Ne3! Nxe3 18.fxe3 Be6 19.Nf4!

Ideea este de a juca Nxe6 urmat de Rcd1 şi Rff7, urmată de dublarea turnurilor pe linia a şaptea.

19…Kd7!

[19 … Bf5 20.Nxh5! Rxh5 21.g4; sau 19 … Bd7 20.e6! Bxe6 (20 … fxe6?? 21.Ng6 câştigă nebunul) 21.Nxe6 fxe6 22.Rf7, poziţia negrului este foarte dificilă]

20.Rcd1 + Ke8 21.c4 Rh6!? 22.e4 Be7

Negrul simte presiunea. 22…Rd8?? este rea: 23.Rxd8 + Kxd8 24.Nxe6 + Rxe6 25.Rxf7.

23.Nd5 Bd8 24.Rd3 h4 25.Rdf3 g5 26.Rd3 c6 27.Ne3 Rg6 28.Nf5 Be7 29.g4! hxg3 30.Rxg3 b5 31.h4! bxc4

[31…gxh4? pierde o piesă după 32.Rxg6 fxg6 33.Ng7 + Kd7 34.Rd1 +]

32.h5 Rg8 33.h6 cxb3 34.Ng7+! Rxg7

De ce a sacrificat Volokitin calitatea? Ei bine, asta este una din tacticile care se află ascunse sub suprafaţă. După 34… Kd7 35.Rd3 +! Kc8 (dacă 35… Kc7 36.Nxe6 + fxe6 37.Rf7! Rae8 38.h7 Rgf8 39.Rdf3! Rh8 40.axb3 negrul este paralizat) 36.Nxe6 fxe6 37.h7 Rh8 38.Rf7 c4 şi acum 39.Rd6 !! face să cadă cortina.

35.hxg7 Kd7 36.axb3 Kc7

[36…Rg8 este anihilată complet de către 37.Ra1!]

37.Rf6! g4