Doctorul soţilor Ceauşescu joacă şah în Parcul Central din Cluj

In oazele de relaxare din centrul orașului poţi întîlni povești spectaculoase

De ani buni, Parcul Central este locul preferat de întîlnire al cîtorva clujeni, mai mereu aceiaşi, mari amatori de şah. Sportul minţii le dă o ocupaţie şi îi ţine în priză, „ca să nu se ramolească cu totul”, spune unul dintre obişnuiţii locului, pensionar de cîţiva ani. Majoritatea celor care vin aici, o fac pentru relaxare şi pentru simpla plăcerea de a juca. Printre ei se ascund personalităţi cu poveşti captivante, cum este şi cea a unui medic care a avut ocazia să trateze cuplul Ceauşescu. Mai toţi şahiştii clujeni au jucat măcar o dată o partidă în Parcul Central.

În aproape toate după-amiezele, locul se umple deopotrivă de jucători şi de spectatori care urmăresc cu sufletul la gură mişcările de pe tablele de şah. În marea lor majoritate pensionari, toţi sînt convinşi că atunci cînd vine vorba de sportul minţii, vîrsta contează cel mai puţin. În schimb, isteţimea este o condiţie esenţială. O demonstrează din plin jucători care, deşi la o vîrstă înaintată, trezesc şi acum respectul adversarilor. Domnul doctor Sandor, cum i se adresează toţi partenerii de joc sau de discuţii, este unul dintre cei mai „bătrîni” jucători de şah din Cluj şi printre cei mai experimentaţi. Joacă de peste 50 de ani. În cei 83 de ani de viaţă, şahul şi pescuitul au fost singurele sale pasiuni şi principalele moduri de relaxare. „Ani la rîndul, am fost directorul staţiunii Sîngeorz Băi. Am tratat mii şi mii de oameni”, spune doctorul Sandor.

L-a tratat pe dictator

A avut drept pacienţi nume celebre. Fany Rebreanu, soţia scriitorului Liviu Rebreanu, şi soţii Ceauşescu s-au numărat printre cei trataţi de doctor. „M-am trezit într-o zi cu Elena şi Nicolae Ceauşescu. Veniseră pentru că se dusese vestea în ţară despre apele termale de la Sîngeorz Băi”, spune doctorul. Îşi aminteşte cu amuzament cum, cu ocazia vizitei, a fost luat la rost de securişti pentru „comportament necuviincios faţă de oficialităţi”.

„Elena Ceauşescu vroia să ştie la ce sînt bune apele termale. Mi-a spus cam ce probleme are şi, din interes profesional, m-am uitat să văd cu ce e încălţată, să vad ce tip de talpă are la pantofi. M-am trezit cu un pumn în spate de la un securist, care mi-a reproşat că nu m-am comportat cum se cuvine”, spune medicul. Acum, în ciuda vîrstei, lipseşte rar de la vreo partidă. Dacă nu ca jucător, măcar ca observator, care-şi analizează viitorii parteneri de joc. „Cînd vine vorba de şah, trebuie să observi totul cu ochii minţii şi să fii cu un pas înaintea adversarului tău. Şahul mă menţine tînăr, mă face să mă simt nemuritor. Medical vorbind, s-a dovedit că şahul este cea mai bună metodă de combatere a îmbătrînirii minţii şi că împiedică apariţia demenţei”, a declarat doctorul.

Bobby Fischer al Clujului

O viaţă întreagă, Viorel Pop a lucrat ca inginer proiectant. De mai bine de zece ani, de cînd s-a pensionat, vine aproape zilnic să joace cîte o partidă. S-a împrietenit mai cu toată lumea şi ştie deja care îi sînt adversarii. „Nu joc cu oricine, îmi aleg cu grijă partenerii de joc. Trebuie să fie pe măsura ta, altfel nu ai nici o satisfacţie”, a declarat Pop. Îi place să cîştige, însă nici pe departe la fel de mult cît îi place să joace. Tocmai de aceea este de părere că acei care nu ştiu să piardă nu ar trebui să intre în joc. „Am învăţat şah de la fratele meu mai mare, cam pe la zece ani. În urmă cu 30 de ani, am jucat cu cea mai mare şahistă a României, Elisabeta Polihroniade, la Campionatul Naţional de Şah. Colegii de serviciu şi prietenii obişnuiau să-mi spună Bobby Fischer, după numele campionului mondial la şah”, spune Viorel. Zilnic, şahiştii stau cu orele, chiar şi la o singură partidă.

„Cînd ţi-a intrat şahul în sînge, nici nu ştii cum trece timpul. Însă este una din cele mai frumoase modalităţi prin care cineva îşi poate petrece timpul liber. Mai ales că avem posibilitatea de a sta în aer liber şi nu undeva între betoane”, este de părere Viorel.

Băgaţi în seamă de autorităţi

După insistenţe de ani întregi, autorităţile au decis să amenajeze în sfîrşit un loc unde cei care vor să joace şah, table sau remy, să o poată face în voie, indiferent de vremea de afară.

„S-a întîmplat de multe ori să vină din senin cîte o ploaie, care să ne fugărească acasă. M-a durut sufletul, mai mult pentru partida pe care am fost nevoiţi să o lăsăm baltă”, spune unul din jucători. De cîteva săptămîni, primăria a construit un foişor în parc, unde şahiştii îşi pot vedea nestingheriţi de partide.

(Articol din Foaia Transilvana de Loredana Leonte)