Primul campion mondial oficial al jocului de sah Wilhelm Steinitz (1886-1894) s-a nascut la Praga, la 17 mai 1836, într-o familie de evrei austrieci cu venituri financiare foarte modeste. Desi învata sa joace sah înca de la vârsta de 12 ani, îsi descopera vocatia pentru acesta, careia îi va consacra întrega viata, abia dupa ce devine student la Viena, la Institutul Politehnic, unde pentru a se putea întretine dadea meditatii la matematica.
Wilhelm Steinitz (1886-1894)
Descoperit si initiat în sah de catre ziaristul Ernst Karl Falkbeer, în 1861 câstiga campionatul Austriei, dupa care renunta la studiile universitare. În 1862, trimis sa participe la marele turneu international de la Londra, „Morphy al Austriei”, asa cum era supranumit, se claseaza pe locul VI, dar se impune prin jocul inventiv si combinatiile îndraznete. Stabilit ulterior la Londra, centrul lumii sahiste al vremii, disputa si câstiga o serie de meciuri cu marii jucatori ai timpului (S. DuboisS, J. H. Blackburne, A. Mongredien, H.E. Bird), fapt ce îl ridica treptat în ierarhia sahului mondial si îl impune ca adversar lui Anderssen, campionul mondial neîncoronat al momentului. Într-un meci dramatic disputat în anul 1866 pâna la a 8-a partida câstigata, în care scorul a evoluat de la 0-1 la 4-1, apoi 4-5, 6-5, 6-6, îl învinge pe acesta cu 8-6 si se autoproclama „campion mondial”.
Dupa aceasta victorie, Steinitz se dedica cercetarii în domeniul sahului, lucreaza câtiva ani la revista „Field”, unde îsi expune propriile idei privind jocul de sah, aratând ca sahul are o logica interna foarte rigida, absolut necesara de a fi cunoscuta pentru a-ti înfrânge partenerul. El contesta atacul cu orice pret, explicând ca acesta trebuie pregatit corespunzator si fundamentat pozitional, a explicat pentru prima data însemnmatatea câmpurilor tari si slabe, a lanturilor de pioni, a pionilor slabi, avantajul perechii de nebuni si altele. Astfel, el a deschis drumuri în domeniul tacticii si strategiei, jocului pozitional, fiind considerat arhitectul sahului modern.
În cautarea suprematiei sahiste, în 1882, Steinitz emigreaza în Statele Unite, unde continua sa domine lumea sahului. Între timp, în lumea sahului european se ridica o noua stea, medicul polonez Johannes Hermann Zukertort care câstiga o serie de turnee importante. Federatiile de sah existente în acea vreme (americana, engleza, olandeza si germana), hotarasc organizarea unui meci pâna la a 10-a partida câstigata între Steinitz si Zukertort în Statele Unite, câstigatorul urmând a fi declarat campion mondial. Meciul a început în 11 ianuarie 1886 la New York, a continuat la Saint Louis si s-a terminat la data de 29 martie 1886 la New Orleans. Dupa 1-0 pentru Steinitz, scorul a devenit 4-1 pentru Zukertort, apoi 5-5 si în final 12½-7½ (+10, =5, -5) pentru Steinitz care devine primul campion mondial.
Steinitz – Zukertort
În continuare între 1885-1891 se dedica literaturii sahiste, prin intermediul Revistei Internationale de sah.
Singurul adversar care i-a ridicat probleme în cei 28 de ani de suprematie a fost rusul M.I. Cigorin, cu care s-a întâlnit în trei meciuri: primul la Havana în 1889, câstigat cu scorul de10½-6½ (+10,=1,-6), un meci desfasurat prin cablu – pierdut în 1891 cu 0-2, si un al treilea, revansa, desfasurat tot la Havana în 1892 si câstigat cu scorul 12½-10½ (+10, =5, -8). În 1892 îi moare sotia si apoi fiica în vârsta de 18 ani. Sub loviturile vietii, cu o sanatate precara, în 1894 pierde titlul mondial în fata lui Emanuel Lasker cu scorul 7-12 (+5, =4, -10) într-un meci desfasurat la New York si Montreal, cât si revansa desfasurata la Moscova în 1896/1897 cu scorul de 4½-12½ (+2, =5, -10). De un cavalerism desavârsit, are puterea sa.si aplaude învingatorul cu celebrele cuvinte „De trei ura pentru noul campion.”
Întors la New York, la 12 august 1900, moare într-un sanatoriu psihiatric.
Scris in ziarul” Zi de zi” de Adrian MOISOIU
0 Comentarii