Interviu publicat in ziarul Cotidianul de Roxana Maha
Fostul campion mondial la şah a participat în România la un turneu cu Mihail Sadoveanu pe când avea doar 15 ani, si anul trecut a prezidat Turneul Regilor de la Bazna. Acum in saptamana aceasta este la Nalchik si demonstreaza partidele sahistilor participanti la Grand Prix Fide.
Spassky neobosit, cutreierand globul pamantesc, de la un mare turneu la altul
Fostul campion mondial la şah Boris Spasski este prezent în România, acolo de unde a plecat să cucerească lumea prin cele 64 de pătrăţele alb-negre. Vorbeşte deschis despre cât de mult şah ştia Lenin, cât de neinteresat de acest sport era Stalin sau despre cum s-a căsătorit cu aprobare de la Brejnev. Despre marele său rival, Bobby Fischer, spune că fugea de şahiştii români pentru că îl băteau mereu.
Primul turneu internaţional de şah la care aţi participat a fost cel de la Bucureşti. Ce vă mai amintiţi despre acel concurs?
Bucureştiul este o perioadă interesantă din viaţa mea, eu numesc turneul international al Romaniei din 1953 de la Bucureşti „naşul” meu.
Spassky(dreapta) cu o coafura impozanta, la Bucuresti 1953
Atunci încă trăia Stalin, iar în România era şef de stat Gheorghe Gheorghiu-Dej. Îmi aduc aminte foarte bine de acel turneu, deoarece mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit acolo mi-au devenit ulterior prieteni. Îmi aduc aminte că a fost la acel turneu şi faimosul scriitor român Mihail Sadoveanu. Pentru mine a fost impresionant la acea vreme. Eram foarte tânăr, aveam doar 15 ani. Am fost inclus atunci în pleiada de mari jucători sovietici pentru acea
competiţie.
Boris Spassky in studentie
De-a lungul timpului, ce jucători de şah din România aţi cunoscut? Aţi avut ocazia să jucaţi cu vreunul dintre aceştia?
Dintre şahiştii români l-am admirat pe Octav Troianescu, am fost prieten bun cu Victor Ciocâltea şi să nu uit de Florin Gheorghiu. Florin a visat mereu să mă bată, dar nu i-am dat ocazia. Lui Bobby Fischer nu-i plăcea România pentru că românii îl băteau la şah, în schimb adora Serbia. Pe sârbi îi bătea pe unde îi prindea. Lui Fischer îi era frică de mine, ştia că în jocul de mijloc îi sunt superior.
Cum vă înţelegeţi cu computerul?
Există o influenţă a computerului asupra şahului actual. Important este ca şahistul să nu fie înlocuit de computer, pentru că atunci poţi deveni sluga robotului şi nu mai eşti jucător de şah. În viitor va fi o computerizare a lumii. Dacă nu se întâmplă un cataclism, omul va fi tehnologizat în toate privinţele. Va fi „raiul pe pământ“. După cum vedeţi, sunt un mare pesimist, dar trăiesc optimist.
Spassky invitat la cel mai mare turneu din toate timpurile, Bilbao 2008
S-a schimbat jocul de şah în ultimii ani?
Din anii ’50 şi până în prezent nu este mare diferenţă ca valoare a jocului de şah. Acum este vorba doar despre revoluţia computerului. Spre exemplu, dama contra doi nebuni câştigă întotdeauna. Computerul a considerat însă că este remiză. Copiii de până la 12 ani ar trebui să înveţe şah, apoi un şut în fund şi pot să se descurce în lume.
Credeţi că un campion mondial la şah ar putea fi considerat printre cei mai inteligenţi oameni din lume?
Am mari îndoieli în privinţa asta. Campionii mondiali la şah sunt cei mai prostănaci oameni. Fiindcă e vorba şi de mine, ar trebui să tac, nu? Să fie top secret.
Dacă în prezent aţi fi un jucător de şah activ, aţi mai putea cuceri titlul mondial?
Capul este un computer, aş putea juca un meci de asemenea anvergură. Am pierdut însă principala calitate a unui şahist, rezistenţa. Am iubit şi tenisul, dar n-aveam talent, jucam ca un idiot. Mă uit şi la fotbal, chiar îmi pare cel mai frumos sport. Ca dinamică, tehnică, s-a îmbunătăţit mult. Aplaud orice echipă care joacă frumos.
O discutie captivanta si plina de umor impreuna cu prietenii si adversarii sai de-o viata: Portisch si Costa Mecking
Acum locuiţi în Franţa. V-ar tenta să vă întoarceţi în Rusia?
Visez să lucrez în Siberia. Cu bandiţii şi bolşevicii nu vreau să am de-a face. Nu îmi place Moscova, ci doar Petrograd. Da, Petrograd, nu Sankt Petersburg, este oraşul lui Petru, oraş care în timpul revoluţiei a fost maltratat. Am o „dragoste” deosebită pentru comunism. Când trăieşti într-un palat luxos, totul este bine, dar la un moment dat îţi dai seama că aerul pe care îl respiri nu este chiar sănătos. Atunci deschizi uşa şi ieşi afară: la revedere, palat! Abia apoi poţi spune că ai devenit un cetăţean fericit. Este adevărat, ai pierdut situaţia materială, dar respiri aer curat şi liber. Aşa mi s-a întâmplat în 1976, când am plecat din URSS. Brejnev a dat o declaraţie că cei care vor să fie liberi pot face acest lucru, aşa că am profitat. Le-am spus prietenilor mei când am plecat că Brejnev este îngerul meu păzitor. Şi la Paris, unde locuiesc, îmi place, sunt un independent. Am deja 100 de ani, în interior sunt foarte bătrân. Armatele de şahişti din ceruri mă aşteaptă. Mă aşteaptă şi Fischer, însă nu mă grăbesc. Îmi este frică de femei, de-aia schimb repede damele.
Meciul secolului : Fischer – Spassky
Credeţi că şahul şi lumea politică ar putea avea ceva în comun?
Nu cu multă vreme în urmă, Bobby Fischer a fost solicitat să fie primul-ministru al Islandei. Marii conducători ai URSS nu ştiau şah, cu excepţia lui Lenin. Stalin nu juca şah, dar a înţeles că şahul poate ajuta mult. A fost mai deştept decât Lenin, care era distrugător. Fidel Castro a înţeles, la rândul lui, importanţa şahului, era mândru că şahistul Capablanca era născut în Cuba. Cuba, o ţară mică, avea tradiţie în şah. Toţi cunoşteau Cuba datorită lui Capablanca, iar Islanda era cunoscută datorită lui Fischer, după meciul cu mine. Paradoxal, eu şi Fischer eram în afara propagandei, a sistemului, eu nu eram comunist, el nu era capitalist.
Meciul Secolului din alta unghi si alta partida
Cu ce vă ocupaţi în prezent?
Sunt un modest pensionar, mă zbat pentru pensia mea. În Rusia n-am drept la pensie, nu vor să-mi dea, inteligenţa rusească nu a aprobat. Nici Bobby Fischer n-avea pensie americană. Lăsând gluma deoparte, am o pensie – 350 de euro pe lună – şi sunt mândru de asta. Trebuie să lucrez însă suplimentar şi o fac în Europa: Italia, Spania, Germania. În plus, am o şcoală de şah în Urali.
Fischer, dolarii şi agenţii KGB
Boris Spasski şi-a pus titlul în joc în 1972, la Reykjavik, în faţa americanului Bobby Fischer, care îl învingea la patru puncte diferenţă, punând astfel capăt a 24 de ani de dominaţie sovietică în şah. După această înfrângere, Spasski intră în dizgraţia autorităţilor sovietice şi nu mai are voie să participe la turnee în străinătate. „A fost mare «zgomot» la meciul acela. Este foarte interesant că la meci au asistat 560 de agenţi şi privitori, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată. A fost şi un meci politic”, îşi aminteşte Spasski. Iniţial, fondul de premiere pentru acest meci a fost de 125.000 de dolari, dintre care 78.125 reveneau învingătorului. După stabilirea acestor detalii financiare, Fischer a plusat, cerând ca 30% din încasări să revină celor doi jucători. „De ce Cassius Clay să primească milioane de dolari chiar atunci când pierde, iar eu când câştig să adun doar firimituri?”, se întreba Fischer, care a refuzat să se prezinte la festivitatea de deschidere a meciului. Situaţia a fost salvată însă de un bancher englez, care a dublat fondul de premiere, făcând posibilă disputarea meciului. 20 de ani mai târziu, suma pusă în joc în controversatul meci-revanşă dintre cei doi, disputat în Iugoslavia, avea să bată recordul: cinci milioane de dolari!
Meciul revansa : Fischer -Spassky disputat la Sveti Stefano
S-a căsătorit cu aprobare de la Brejnev
Din 1976, Spasski s-a stabilit la Paris, unde s-a căsătorit cu o franţuzoaică de origine rusă, Marina. Cei doi au împreună o fiică, Tania, şi un fiu, Vasia.
„În urmă cu 30 de ani am cunoscut-o la Moscova pe Marina, o franţuzoaică de origine rusă. Când
ne-am cunoscut, nu aveam planuri de a ne căsători. Eu tocmai atunci divorţasem şi eram un singuratic dedicat şahului. Actuala mea soţie era urmărită de poliţia franceză, iar eu de KGB, de fapt, cele două poliţii ne-au făcut un bine, ne-au unit şi am făcut o familie frumoasă. Aşa se întâmplă uneori. Căsătoria neoficială a fost atunci când eu am venit în vizită la Marina, la Paris. Eu m-am uitat foarte atent la apartamentul ei şi la ea şi apoi i-am spus că voi rămâne pentru totdeauna în viaţa ei. Ea m-a avertizat că la ora 7.00 se trezeşte şi se duce la serviciu şi că se întoarce la 8.00 seara. Eu i-am spus că nu mă deranjează acest lucru şi de atunci a început căsnicia noastră. Oficial ne-am căsătorit după un an, în 1975, când bunul meu prieten, tovarăşul Brejnev, cu un suflet foarte mare, mi-a dat voie să mă însor. Şi, într-adevăr, atunci s-a realizat o comuniune perfectă între sistemul comunist şi cel capitalist”, spune amuzat Spasski.
A învăţat să joace şah în tren
Născut la Leningrad, pe 30 ianuarie 1937, în inima Rusiei, Boris Spasski a fost cel de-al zecelea campion mondial din istoria modernă a sportului minţii. A învăţat să joace şah la vârsta de 5 ani în trenul cu care părăsea oraşul natal pentru a scăpa de ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. Primul meci pentru titlul mondial l-a disputat în 1966, când Tigran Petrosian a reuşit să-şi păstreze coroana de lauri după un meci echilibrat. Trei ani mai târziu însă, în faţa aceluiaşi Petrosian, Spasski reuşea o victorie la limită şi câştiga titlul mondial. A fost printre primii zece şahişti ai lumii între 1955 şi 1985. Boris Spasski a avut antrenor personal de la 9 ani, primind bursă lunară şi un loc la Palatul Pionierilor din Leningrad.
0 Comentarii