Orice asemanare cu starea de lucruri din sahul romanesc este improbabila, intamplatoare si regretabila.
De la inceput pana la sfarsit istoria sahului kenyan este o poveste plina de sperante neamplinite, de dezamagiri, de estimari nerealizate, de dificultati de tot felul la fiecare pas. Este povestea unui grup de barbati si femei din Kenya care fac totul din pasiune pentru jocul pe care il iubesc atat de mult. Este de asemenea o poveste cu oficialitati necooperante in stare sa se foloseasca de fiecare sansa pentru a ridica piedici in calea celor ce iubesc sahul. Este o interactiune complexa de factori financiari, egoism, pasiune si multi alti factori ce ne fac sa credem inca in sahul din Kenya.
Ca sa putem sa ne gandim la viitor, trebuie sa ne intoarcem in trecut. Istoria sahului kenyan e …istorie! Dar in comparatie cu prezentul trecutul pare mai luminos. Imi amintesc ca pe vremea cand am invatat sa joc sah , ambele ziare mari din Kenya, Nation si Standard, aveau rubrici saptamanale de sah, si de asemenea exista o revista-magazin numita Executive care avea o rubrica lunara de sah. Cluburile de sah erau active in special in Nairobi, dar si in alte orase existau cluburi de sah active.
Numarul de turnee open era mare iar nivelul jocului era peste mediu (indraznesc sa afirm). Numarul de juniori care veneau la sah era impresionant. Pe atunci sahul atragea sponsorizari masive iar la Openul Kenyei chiar si jucatori din Africa de Sud obisnuiau sa vina sa joace.
GM Nigel Short a vizitat Kenya acum cativa ani
Cine priveste la starea de lucruri din sahul kenyan de azi, oricine se intreaba unde a inceput sa mearga prost. Pentru inceput, haideti sa disecam starea actuala de lucruri in Kenya. Cand am vazut cati membri avem legitimati m-a cuprins oroarea: mai putin de 100 de legitimati, dintre care 90% copii. Cu siguranta ceva este in neregula cu privire la procedurile de legitimare in Kenya. Optimistii ar putea sa argumenteze ca procentul mare de copii este bun pentru dezvoltarea sahului, dar nu este un argument prea grozav.
In Kenya nu este un interes prea mare pentru organizarea de turnee frecvente; ultimul turneu lung a avut loc acum cateva luni si asemenea turnee traditionale precum Kenya Open s-ar putea sa nu mai aiba loc in curand. Ba si mai mult in Kenya nu s-au stabilit inca datele de incepere ale celor doua turnee mari ale Kenyei: Kenya Open si campionatul national . Kenya Open avea loc de obicei in weekendul apropiat zilei de 1 Mai, dar anul asta Uganda va organiza un turneu in acea perioada.
Reintroducerea in calendar a ligii nationale anul trecut a fost o usurare pentu multi. Dupa ani de zile in care nu a avut loc, liga nationala de sah s-a reluat cu mult entuziasm. Aceleasi echipe sponsorizate au plecat acasa cu trofeele, dar aparitia altor echipe cum ar fi Universitatea Maseno este promitatoare. Banca Comerciala a Kenyei a castigat liga pe echipe.
Un alt aspect promitator al sahului in Kenya, este faptul ca s-a continuat procesul reprezentarii internationale in turnee pe echipe. De 10 ani la rand Kenya a avut mereu o echipa prezenta la Olimpiada. Juniorii kenyeni au devenit, de asemenea, ambasadori de prestigiu cu multe participari in turnee internationale.
Nathan Ateka, ELO 2234 , al 5-lea rating in Kenya
Dar problema reala a sahului in Kenya a fost si este de multi ani legata de politica. Cunoscutul proverb kenyan “Siasa mbaya maisha mbaya”, se aplica nu numai Kenyei in general ci si zonelor specifice ale societatii kenyene, cum este sahul.
Jocurile politice de azi sunt jocuri de copii in comparatie cu ce se intampla in trecut, dar inca joaca un rol important in societatea kenyana, tinand lumea departe de sah.
Alt aspect care influenteaza sahul in Kenya il reprezinta jucatorii chiar. Majoritatea jucatorilor de sah kenyeni -inclusiv eu- nu-si platesc cotizatiile . Pana la urma de ce sa scoata bani din buzunar daca federatia de sah nu face nimic pentru ei?
Alt lucru ingrijorator este numarul mic de copii care depasesc stadiul de incepatori si ajung sa joace la nivel de senior. Daca inca numim jucatori precum Atwoli sau Obutu ca fiind tinere sperante inseamna ca avem nevoie sa regandim sahul de la inceput.
Un alt amanunt important care ne tine in loc este faptul ca Kenya este probabil singura tara din lume care nu are o rubrica de sah intr-un cotidian national. In ‘The Standard” a existat o rubrica pana acum doi ani, cand a incetat sa mai apara.
Dar, orice s-ar intampla, trecand prin foc si sabie, prin crize financiare si de tot felul, trebuie sa ne zbatem sa mentinem standardul sahului in Kenya!
(traducere dupa siteul Kenyan Chess Blog – Edwin Korir)
12 Comentarii
La nivelul jucatorilor de varf stam mult mai bine, dar nu stiu daca la nivel de masa lucrurile sunt mai “roze” la noi.
martie 27, 2009 - 9:51 amJuniorii romani participanti la competitiile internationale n-au niciun echipament de joc, mai putin cei care se descurca pe cont propriu, federatia nostra fiind total dezinteresata de acest aspect. In schimb juniorii kenyeni au niste echipamente foarte reusite. Asa ca cel putin in ceea ce priveste echipamentul si a preocuparii federatiei pentru imaginea sa, Kenya e cu cu doua clase peste noi.
martie 27, 2009 - 10:16 amSubscriu la cele spuse de dl Marius Ceteras, intrucat am parcurs pe blogul respectiv un material f interesant despre participarea juniorilor kenyeni la ultimele mondiale de juniori. Cred ca-l voi traduce si pe acela, cand voi avea timp.
martie 27, 2009 - 10:18 amPasajul care sare in ochi, parerea mea, este acela in care autorul considera Kenya ca fiind singura tara din lume fara rubrica de sah intr-un cotidian national. Aici chiar ne asemanam cu ei; la noi e chiar mai grav, intrucat la noi sahul e sport de masa, cu mii, zeci de mii sportivi legitimati, si mult mai multi amatori de sah. Consider ca o rubrica de sah intr-un cotidian national, facuta cum trebuie, ar avea succes la public si ar promova f bine sahul pe la noi.
martie 27, 2009 - 10:21 am@Adrian: pai si atunci cum facem cu “fata de la pagina 5”? trebuie sa o scoatem :)). adio ziare vandute 🙂
martie 27, 2009 - 12:05 pmOricum, suntem o tara “bananiera” nu numai in ceea ce priveste sahul, asa ca nu ar trebui sa ne mire nimic (oare in Kenya se poate emigra?).
martie 27, 2009 - 12:28 pmHai ma ca nu suntem chiar ‘bananieri”.Daca noi suntem bananieri la aia care sunt cu adevarat bananieri cum sa le mai spunem?
martie 27, 2009 - 12:52 pmAia stau, poate, chiar mai bine decat noi, pentru ca noi nu avem nici macar banane 🙂 , in schimb coruptia, si hotiile, si nepasarea “oamenilor politici” este la fel de mare.
martie 27, 2009 - 1:26 pmNu stiu cum o fi pe la altii dar la noi totul este dezorganizat, si educatia si sportul.
martie 27, 2009 - 2:36 pmCe sa invete un junior de la actuala clasa de valori? Cum sa se formeze acest junior si in ce spirit?
Pacat.
Dupa cum boierii isi trimiteau pe vremuri odraslele sa studieze la Paris ca asa era moda, oare ce-ar fi sa ne trimitem si noi juniorii talentati sa invete la scoli de sah rusesti puternice? Nu-i vorba, invata ei destul si in tara, dar se intampla mereu ca de la un anumit nivel incolo ai nostrii sa nu reuseasca sa tina pasul. Sunt multe explicatii, nu sunt eu in masura sa le dau, doar constatam si eu…
martie 27, 2009 - 2:46 pm@Adi: pai sa-i trimitem … dar cu ce bani? 🙂
martie 27, 2009 - 9:21 pmBoierii de azi de prin sah 🙂
martie 27, 2009 - 9:44 pm