Aici puteti sa revedeti “Sahul – Istorie si promovare (II)“
Prietena prietenului unui prieten (nu spui cine, persoana importanta) si-a dat licenta in luna iunie. Cu aceasta ocazie, Anca Marinescu, caci despre ea este vorba, a sutinut un proiect de diploma cu o tema foarte interesanta.
Este un proiect de diploma avand ca subiect istoria sahului, cu diversele sale fatete. Unul din lucrurile care face ca lucrarea sa fie una foarte interesanta este numarul si varietatea mare de carti consultate, Anca gasind referiri legate de sah si in surse neconventionale.
Anca Marinescu a avut amabilitatea sa ne trimita si noua acest proiect. Ea a primit nota 8 din partea comisiei de examinare . Desigur pentru aprecierea obiectiva a acestei lucrari este nevoie ca ea sa fie citita de catre iubitorii sahului. …ceea ce speram ca se va intampla.
de Anca Marinescu
(Conducător ştiinţific: Conf. dr. Alexandru Ofrim)
1.6. Simbolistica jocului de şah
Simbolistica jocului de şah presupune două aspecte: simbolistica tablei de şah şi simbolistica jocului în sine.
Sahul abstract al lui Paul Klee – “Chessboard” – (1931)
În ceea ce priveşte tabla de şah, Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant oferă următoarea explicaţie:
„Căci tabla de şah este o întruchipare a lumii manifestate, ţesută din umbră şi lumină, în care alternează şi se echilibrează yin şi yang. Sub forma sa elementară, tabla de şah este mandala cuaternară simplă, simbolul lui Shiva-care-transformă, echivalentul yin-yang-ului chinezesc. Tabla normală are şaizeci şi patru de pătrate (64 este cifra realizării unităţii cosmice); ea este Vastupurshamandala care slujeşte drept schemă la zidirea templelor, la fixarea ritmurilor universale, la cristalizarea ciclurilor cosmice. Tabla de şah este aşadar câmpul de acţiune al puterilor cosmice (Burkhardt), câmp şi al pământului, (pătrat), mărginit de cele patru zări. Bineînţeles, cum mandala este simbolul existenţei, lupta dintre diferitele tendinţe poate fi transpusă în interiorul omului.”[1]
Simbolistica tablei de sah la divinitati
Structura în carouri a tablei de şah fusese folosită şi înainte de apariţia jocului, purtând în simbolistica medievală un rol foarte important. Ea putea alcătui un decor arhitectural, un paviment, o figură heraldică (în cazul scutului cu forma unei table de şah al lui Palamade, care înfăţişează dualitatea acestuia, prin convertirea personajului în ostaş dar şi prin desemnarea acestuia ca inventator al şahului), o haină de jonglor sau de bufon etc. Dinamismul acestei structuri se regăseşte însă în toate formele sub care ea apare, simbolizând întotdeauna o trecere de la o stare la alta.
Tema jocului de sah impotriva mortii
Pătrăţelele bicrome apar reprezentate în săli de palate sau în biserici, asigurând cadrul de ceremonie pentru desfăşurarea diferitelor ritualuri, mai ales în Evul Mediu: învestitura vasalică, omagiul feudal, învestirea în cavaleri, căsătoria, legămintele monastice, ungerea la domnie, funeraliile, toate riturile de trecere puternic marcate.[2] Pardoseala bisericii Saint-Savin de Plaisance, înfăţişează chiar o partidă de şah între doi oponenţi. Astfel, partida de şah poate deveni un rit de trecere din viaţă în moarte: tema jocului împotriva morţii temă literară şi iconografică care se regăseşte începând cu secolul al XIII-lea şi care se referă la un joc pe care omul nu îl poate câştiga este un bun exemplu în acest sens.
Simbolistica tablei de şah a fost deci conturată în Evul Mediu şi a căpătat valenţe dinamice, muzicale, mediatoare şi macabre, fiind păstrată de-a lungul tipurilor în cultura europeană. Un exemplu în acest sens îl constituie operele pictorului Paul Klee din secolul al XX-lea, în care tabla de şah apare ca temă predilectă (v. Anexa 4).
Tabloul pictorului Paul Klee intitulat Super Chess (1937)
Tabla de şah este însă şi simbolul eternităţii: „e nevoie de 64 de căsuţe pentru a juca şah, dar sunt suficiente doar patru pentru ca această structură să fie deja prezentă cu toate proprietăţile sale.”[3] Este cunoscut faptul că societatea medievală acorda o importanţă extrem de mare simbolisticii numerelor, acest lucru contribuind semnificativ la naşterea unor noi semnificaţii în legătură cu structura tablei de şah. Cu toate acestea, pentru europeni, numărul 64 nu avea o semnificaţie extrem de mare, cum aveau de exemplu numerele 3, 7 sau 12 (şi multiplele lor). De aceea, în multe picturi care ilustrează o tablă de şah datând din Evul Mediu, numărul pătratelor este adesea mai mic de 64.
Simbolistica pătratului este de asemenea demnă de luat în seamă în acest context. În vreme ce cercul simbolizează cerul, pătratul este simbol pentru spaţiu, „în special în Asia, unde oraşele şi palatele sunt de formă pătrată şi unde această figură serveşte la delimitarea spaţiilor sacre. Uneori, este şi cazul Europei, totuşi mai rar. Pentru a face din plin din table de şah un spaţiu sacru, loc al mişcării şi al metamorfozei, occidentalii ar fi preferat neîndoielnic pătratului cercul sau dreptunghiul, pătratul fiind figură mult prea statică pentru a deveni teatrul unei lupte dinamice. Cu toate acestea, au păstrat-o şi au jucat cu pasiune pe această suprafaţă pe care le-a transmis-o altă civilizaţie.”[4]
Tabla de sah rotunda din India
Clare Gibson[5] susţine că în India tabla de şah, având formă rotundă, simbolizează existenţa omului, în care acesta se mută după propria alegere – fie spre victorie, fie spre înfrângere, aşa cum se întâmplă atunci când joacă o partidă de şah pe o tablă pătrată, tradiţională.
În China, jocul de şah este considerat una dintre cele patru arte ale cărturarilor.
Despre simbolistica jocului de şah, Gibson afirmă: „Jocul de şah, cu tabla de dame şi armatele adverse, albă şi neagră (uneori roşie şi albă), simbolizează clar bătălia pentru supremaţie între forţe opuse cum ar fi binele şi răul, viaţa şi moartea, lumina şi întunericul, raiul şi pământul.”[6] Autorul consideră că dinamismul timpului şi al spaţiului este simbolizat de şah prin limitarea mutărilor pieselor de şah la anumite spaţii special destinate lor.
Simbolistica variată în funcţie de cultură este o altă trăsătură importantă a şahului: „jocul occidental este bazat pe ierarhia curţii regale a evului mediu, pe când în India, piesele de şah reprezintă sistemul de castă. În China, regele se află în centrul lumii sale, iar jocul de şah este unul de guvernare şi de luptă înverşunată pentru impunerea ordinii (cu sacrificii din ambele părţi).”
Tabla si piese de sah clasic chinezesc
Simbolistica pieselor de şah este de asemenea parte componentă a simbolisticii şahului la modul general. Astfel, regele, indiferent de ce culare ar fi, este autoritatea principală, fiind pus în legătură cu soarele sau cu inima, în timp ce regina sau dama este luna şi, datorită capacităţii mari de deplasare pe tabla de şah, este asemănată cu spiritul liber. Nebunul (sau episcopul în spaţiul anglo-saxon şi elefantul în spaţiul spaniol şi arab) este simbol pentru conducerea spirituală; mişcarea lui pe diagonală simbolizează intelectualitatea (pe pătratele albe) şi devotamentul (pe pătratele negre). Calul este neiniţiat, un novice, săriturile sale în formă de L simbolizând neîncrederea şiapelul la intuiţie. Turnul este o autoritate considerată temporară, în timp ce pionii sunt servitori, oameni de rând, soldaţi simpli aruncaţi primii în luptă
[1] Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. 3, Editura Artemis, Bucureşti, 1993, p. 287 şi urm.
[2] Michel Pastoreau, op. cit., p. 328.
[3] Ibidem, p. 329.
[4] Ibidem, p. 331.
[5] Clare Gibson, Semne & simboluri, Editura Aquila ’93, Oradea, 1998, p.80.
[6] Ibidem, p. 80.
0 Comentarii