Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (40)

Pentru a afla cum vă puteti procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate.

Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână . Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.

Etica competiţiilor de şah

Din primele momente ale contactului său cu tinerii săi elevi, prima datorie a unui animator-antrenor este de lor insufla principiile de sportivitate şi etica jocului de şah, cum ar fi: respectarea strictă a regulelor şi a adversarului, necesitatea de a acţiona întotdeauna într-un spirit sportiv şi a nu trişa niciodată, deferenţa faţă de arbitri şi organizatori etc. Dealtfel, însăşi practica competiţională le va transmite mesaje de un conţinut educativ deosebit, cum ar fi:

• egalitatea şanselor: a învăţa să joace este la îndemâna tuturor, partidele încep întotdeauna dintr-o poziţie egală şi, avansând cu mutări alternative, jucătorii sunt în principiu stăpâni pe destinul lor căci – competiţie cavalerească prin excelenţă – şahul nu cunoaşte sinuozităţile hazardului, atât de prezente în alte sporturi.
• responsabilitatea angajamentului: jucătorul trebuie să se gândească bine înainte de a face ceva căci, înafara regulei «pièce touchée- pièce joué», este indispensabil să ne construim partida printr-o muncă personală, să anticipăm cursul jocului şi să găsim de fiecare dată soluţile adecvate situaţiei de pe tablă. Pentru aceasta, trebuie tot timpul să ne motivăm şi să ne angajăm căci greşelile pândesc la fiecare mutare, excepţiile sunt nenumărate şi cel mai mic detaliu poate răsturna în orice moment situaţia.
• stăpânirea reacţiilor: canalizarea pozitivă a agresivităţii naturale, confruntarea permanentă între ideile sale şi punctul de vedere advers, distanţarea faţă de schimbările şi rezultatul partidei, jucătorul trebuie să–şi controleze în permanenţă dezvoltarea partidei sale : planuri, operaţii, greşeli, timp de gândire etc.
• afirmarea celor mai bune calităţi: veritabil şlefuitor de caractere, jocul de şah permite testarea a nenumărator aptitudini dintre care: calmul şi răbdarea, concentrarea atenţiei, memoria creativă, gândirea suplă, riguroasă şi independentă, simţ logic în raţionamente, imaginaţie în anticipări, spirit de investigaţie şi de elaborare, înalt simţ de responsabilitate în luarea deciziilor, self-control în gândire şi acţiune, voinţă de a învinge şi de a rezista etc.
• preocuparea constantă de calitate şi de estetic: în eforturile lor de cercetare şi analiză, jucătorii sunt confruntaţi cu tot felul de mutări, de idei şi de planuri pe care trebuie să le aprecieze şi să le trieze; ei aleg în principiu cele mai eficace şi expeditive dar sunt deasemenea impresionaţi de tot ce este interesant şi spectacular. Si atunci când calitatea şi frumuseţea se întălnesc, această preocupare pentru estetic poate să conducă la crearea unei partide frumoase.
• educarea fair-play-ului; este interzis să ne incomodăm în orice fel adversarul şi trebuie întotdeauna să-i strângem mâna : înaintea partidei – în semn de respect al codului de bună purtare şi după, pentru a-i mulţumi, pe de-o parte, pentru contribuţia la realizarea unei partide interesante şi, de altă parte, pentru că nu resimţim niciun resentiment pentru înfrângere.
• preţul greşelii comise: cum a juca orice – chiar contra unui adversar mai slab – nu poate duce la nimic bun, de aceea trebuie întotdeauna să ne concentrăm, să fim atenţi la orice, să ne respectăm adversarul şi, după partidă, să ne analizăm eventualele greşeli, să găsim antidoţii şi să extragem de aici sursele viitoarelor succese.
• să ştim să tragem întotdeauna învăţămintele necesare: trebuie să ne obişnuim să învingem fără aroganţă şi să pierdem fără să ne simţim umiliţi. De aceea, în loc să recurgem la tot felul de pretexte vizând cu indexul: condiţiile de joc, ostilitatea adversarului sau neşansa sub toate formele, să nu uităm că celelalte degete sunt îndreptate spre sine însuşi. Ceea ce vrea să spună că o bună autocritică şi o muncă perseverentă valorează mai mult decât justificările cele mai evidente. .
• alternativa unui alt mod de viaţă: într-o lume de fracturi şi de excluderi sociales, de inegalităţi şi de injustiţii, de conflicte familiare şi sociale, de violenţe şi de dependinţe abrutizante, o partidă de şah reprezintă o adevărată oază unde toate problemele sunt reglate într-un spirit pacific, de toleranţă şi de respect reciproc.
• vector social şi de înţelegere: jucătorul descoperă aici un mijloc excelent pentru a-şi afirma libertatea de alegere, pentru a găsi compensaţii la eventualele sale frustrări, pentru a-şi cheltui energia sa psihofizică, pentru a exersa un anumit ascendent prin piese interpuse, pentru a realiza şi obţine o recunoaştere socială prin intermediul rezultatelor pe care le obţine. Competiţiile de şah permit jucătorilor de limbă şi credinţe diferite să se întâlnească în jurul unei table de sah, să înoade relaţiile între ţări şi continente, şi aceasta chiar în perioadele cele mai critice de incertitudine internaţională.

Conceput la origine ca un joc de strategie militară, şahul este extrem de bogat în semnificaţii.

• astfel, piesele cu nume feerice ne duc gândul la demnitari avizi de putere, destine distruse printr-un gest de deget, intrigi de culise, reglări de conturi sângeroase, civilizaţii străvechi, cu tot felul de existenţe paralele sau înlânţuite sub unghiurile cele mai diverse;
• regulele de joc reproduc modul de funcţionarea a unei anumite societăţi – cu personaje care se animă, acţionează şi dispar, cu scara ei socială, normele şi priorităţile sale ca şi cu promovările şi excepţiile sale, cu organizarea sa spaţială şi dinamică, cu legile şi principiile sale permiţând tot felul excepţii, cu marile sale proiecte strategice pe care numai nenumăratele peripeţii tactice pot să le zdruncine, cu intrigi care se desfăşoară în faţa ochilor noştri, dar mai ales în culisele imaginaţiei, cu operaţii de o multiplicitate de turnuri că numai viaţa poate încă să ne ofere, în fine cu o dialectică care priveşte prezentul concret dar legat întotdeauna cu anticiparea viitorului proiectat în mai multe variante.

Jocul de şah este dotat de un farmec extraordinar:

• cei mai tineri sunt în special atraşi de partea competiţională a jocului unde – sub o formă divertisantă şi formatoare – investiţia lor mental-pasională le calmează intelectul, le satisface instinctele şi le destinde senzaţiile;
• adulţii văd aici o adevărată ştiinţă cu nenumărate principii, ipoteze şi parametri care guvernează toate domeniile sale: deschiderile, strategia, tactica, tehnica, finalurile etc.;
• la nivelul celor mai puternici, şahul devine chiar o artă căci, în momentele lor cele mai creative, ei sunt capabili să ne uimească cu partidele şi combinaţiile lor minunate.

Reuşita unei competiţii nu poate să fie asigurată decât printr-o totală colaborare a factorilor implicaţi : organizatori, arbitri, jucători şi alte persoane care-şi oferă mai mult sau mai puţin concursul.

In calitatea sa de iniţiator, promotor şi administrator al competiţiei sale, organizatorul are multiple responsabilităţi:

• să se ocupe de publicitatea şi omologarea competiţiei sale.

• să redacteze regulamentul, cu indicarea obligaţiilor care revin organizatorului, arbitrilor, jucătorilor etc.
• să primească înscrierile, să încaseze taxele şi să fixeze lista participanţilor.
• să desemneze directorul, arbitrii şi ceilalti intervenanţi
• să pregătească sala de joc şi anexele: iluminatul, încălzirea, întreţinerea, toaletele, spaţiul de analiză etc.
• să asigure aducerea şi plasarea materialului: jocuri şi table, ceasuri, fişe de partidă, panou de afişare, numere de table şi numele jucătorilor, spaţiul arbitrilor + materialul informatic.
• să organizeze primirea jucătorilor, a oficialilor şi a invitaţilor.
• să pregătească ceremoniile de deschidere şi de închidere
• să se îngrijească de distribuirea distincţiilor, a trofeelor şi a premiilor.
• să rezolve – înainte şi în timpul competiţiei – toate problemele de ordin administrativ.

In calitate sa de autoritate delegată să urmărească buna desfăşurare a competiţiei, arbitrul trebuie:

• să–şi pregătească totul dinainte pentru a avea cât mai puţine probleme în timpul competiţiei.
• să asigure un maximum de confort jucătorilor, să acţioneze în interesul lor general.

• să valideze condiţiile de joc şi să asume toată gestiunea tehnică a competiţiei şi a rezultatelor ei.
• să aibă o ţinută demnă, civilizată şi respectuoasă, să dea dovadă de tact profesional şi totală discreţie, chiar cu riscul de a părea inutil, să nu intervină decât la cerere sau atunci când regulementul a fost încâlcat.
• să vegheze cu înţelepciune, echitate şi imparţialitate la buna desfăşurare a competiţiei în calitatea sa de «om al legii» – şi nicidecum de judecător al jocului propriu-zis, ca în alte jocuri sportive.
• garant al respectării regulamentului şi al spiritului sportiv, deciziile sale trebuiesc luate fără grabă şi cu discernământ, competenţă şi obiectivitate.
• să evite anumite comportări reprehensibile, cum ar fi: tendinţa de a se face remarcat, agresivitate, râu intenţionat, ezitare în luarea şi justificarea deciziilor.

In unele concursuri, există deasemenea un juriu de apel însărcinat să rezolve litigiile de ordin tehnic şi o comisie de supraveghere care se reuneşte când trebuie statuat asupra unui incident survenit în timpul competiţiei.

Spre deosebire de alte sporturi, organizatorii şi arbitrii nu sunt indispensabili căci marea majoritate a competiţiilor interne din cluburi se desfăşoară fără aceşti doi intermediari. Probabil pentru a-şi da mai multă importanţă, unii dintre acestia îşi depăşesc uneori responsabilităţile: astfel, anumiţi arbitri – prin «interpretarea» lor personală a Regulamentului de joc (care nu poate prevede toate situatiile) şi anumiţi organizatori – prin alegerea preferenţială a «invitaţilor», (uneori chiar şi a participanţilor) şi introducerea unor puncte speciale în regulamentul competiţiei, cum ar fi, de exemplu, interzicerea remizelor prin acord comun sau înaintea a 30 de mutàri, pierderea partidei pentru diverse pretexte puerile etc.

Dar problemele de etică privesc mai ales, şi înainte de toate, comportamentul jucătorilor. In imensa majoritate a competiţiilor, nu există probleme deosebite căci, pe de o parte, însăşi partida de şah reprezintă un model de conflict care se rezolvă cel mai adesea cu calm şi zâmbetul pe buze, în spiritul bunului simţ şi al echităţii iar, pe de altă parte, înscriindu-se într-un concurs, orice jucător se angajează:

• să accepte respectarea regulelor de joc federale şi ale F.I.D.E., regulamentul competiţiei, codul de etică şahistă şi deciziile corpului de arbitri.
• să contribuie la buna desfăşurare a competiţiei respectând pe organizatori, pe arbitri şi pe ceilalti jucători; pe de altà parte, el are dreptul să semnaleze orice eventuală deficienţă de organizare sau să facă apel contra oricărei decizii ale arbitrului, dar… numai după ce s-a supus deciziei acestuia continuând partida!
• să nu încalce Regulamentul şi Codul bunelor maniere, cum ar fi de exemplu: a-şi privi fix şi insistent adversarul, a deplasa cu zgomot sau a răsturna piesele, a nota orice pe fişa sa de partidă, a face propuneri repetate de remiză, a continua să joace o poziţie disperată, a consulta diverse materiale sau alti jucători, a se restaura la tabla de joc, a analiza în spaţiul de joc, a-şi deranja sau ofensa adversarul, a nu-i respecte pe oficiali, a încerca să obţină un anumit rezultat prin negocieri sau mijloace necinstite, a părăsi sala de joc, a lipsi dela una sau mai multe runde, a abandona tureul fără motiv valabil etc.
• o adevărată atitudine fair-play presupune respectul şi toleranţa pe care o datorăm adversarilor nostri, co-autori ale partidelor jucate împreună. Oricare ar fi sentimentele şi emoţiile pe care le resimţim în timpul unei confruntări la tabla de joc, nimic nu trebuie să altereze comportamentul civilizat, morala şi etica sportivă căci un eventual rezultat obţinut prin mijloace necinstite este dezonorant. In caz contrar, el ar putea fi sancţionat, atât de către arbitru prin: avertisment (oral sau scris), diminuarea timpului său de gândire sau mărirea timpului adversarului, partidă pierdută sau excluderea din concurs, cât şi de către juridicţia federală prin: avertisment, blam, penalităţi sportive şi pecuniare, suspendarea licenţei chiar excluderea din sah.

Din păcate, un personaj important este ignorat în timpul concursurilor: acesta este antrenorul care are datoria profesională de a urmări punerea în practică a cunoştinţelor şi aptitudinilor însuşite de către jucătorii săi în timpul antrenamentelor. Iată dece, prezenţa sa în timpul competiţiilor şi analiza partidelor jucate este indispensabilă pentru a putea sesiza imediat deficienţele, a găsi remedii şi de a adapta pe loc pregătirea jucătorilor săi.

Jucătorii de şah formează o familie având aceeaşi pasiune şi care trebuie să accepte un minimum de consideraţie şi de respect reciproc. Si chiar dacă anumite competiţii cu miză au transformat partidele într-un angajament «pe viaţă şi pe moarte», nu se poate totuşi accepta să se facă orice numai pentru a câştiga. Si dacă într-o partidă orice «răutate» virtuală poate fi admisă, înafara sălii de joc, un cuvânt imprudent, une atitudine deplasată, o stângăcie relaţională etc. nu se uită mult timp căci jucătorii de şah au un caracter bine călit şi o memorie de elefant. Din păcate, exemplele sunt numeroase, dela paţării cei mai corupţi până la marii maeştri care transformă strângerea lor de mână amicală într-o ranchiună îndărătnică.

Astfel, în primul deceniu al secolului 20, se vorbea în cercurile new-yorkaise de un tânăr student cubanez foarte talentat. Atunci, spaniolii s-au gândit să-l invite la marele lor turneu de San Sebastian 1911 dar Ossip S. Bernstein (1882-1962) s-a opus categoric căci – argumenta el – «tânărul nu s-a aràtat încă demn pentru a juca în compania noastră selectă». Invitat în cele din urmă, Capablanca tocmai urmărea un bliţ între marii maeştri Bernstein (29 ani) şi Nimzowitsch (25 ani). Abia că a aruncat o vorbă că i s-a replicat tăios să nu-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala. Reacţia viitorului diplomat a fost strict şahistă: întâi i-a propus amabil lui Nimzowitsch de a juca câteva bliţuri pe bani, uşurându-l în cele din urmă de o sumă importantă; apoi, i-a bătut pe amândoi, câştigând turneul cu 9,5 pts. din 14, în faţa lui Rubinstein, Vidmar, Marshall, Nimzowitsch, Schlechter, Tarrasch etc.; în fine, el a făcut totul pentru ca cei doi înfumuraţi să rămână şi în continuare «clienţii» săi.

J.R.Capablanca – O.S.Bernstein (San Sebastian 1911) 1. e4 e5 2.Cf3 Cc6 3.Nb5 Cf6 4.0-0 Ne7 5.Cc3 d6 6.Nxc6 bxc6 7.d4 exd4 8.Cxd4 Nd7 9.Ng5 0-0 10.Te1 (interesant era aici: 10.Dd3 Te8 11.Tae1 Tb8 12.b3 etc.) 10…h6 11.Nh4 Ch7 12.Nxe7 Dxe7 13.Dd3 Tab8 14.b3 Cg5 15.Tad1 De5 16.De3 Ce6 17.Cce2 (era posibil si 17.Cf5!? Cc5 18.Cg3 etc.) 17…Da5?! (trebuia ales între 17…Cc5 18.Cg3 Tfe8 sau 17…Cxd4 18.Cxd4 Tfe8 etc.) 18. Cf5! Cc5?! 19. Ced4 Rh7 20.g4? (mai cuminte ar fi fost 20.c3 Da6 etc.) 20…Tbe8 21.f3 Ce6 22.Ce2 Dxa2 23.Ceg3 Dxc2 24.Tc1 Db2 25.Ch5 Th8? (negrul trebuia să se apere prin 25…g5) 26.Te2 De5 27.f4 Db5 (albul a sacrificat doi pioni pentru atacul lui pe flancul regelui şi acum decide printr-o frumoasă combinaţie)

28. Cfxg7! (cu ideea: 28…Cxg7 29.Cf6+ Rg6 30.Cxd7 f6 31.e5 Rf7 32.Cxf6 Te7 33.Ce4 dxe5 34.fxe5 Dxe5 35.Tc5 De6 36.Df3+ Rg6 37.Dd3 etc. +-) 28…Cc5 (după 28…Td8, albul putea alege între 29.Cf5, 29.Cxe6 si 29.f5 etc.) 29. Cxe8 Nxe8 30.Dc3 f6 31.Cxf6+ Rg6 32.Ch5 Tg8 33.f5+ Rg5 34.De3+ (1-0)

A.Nimzovitsch – J.R.Capablanca (San Sebastian 1911)

1. e4 e6 2.d3 d5 3.Cd2 c5 4.Cgf3 Cc6 5.Ne2 (în această schemă cu culorile inversate, mai activ mi se pare g3-Ng2 etc.) 5…Nd6 6.0-0 Dc7 7.Te1 Cge7 8.c3 0-0 9.a3 f5 10.Nf1 Nd7 11.exd5 exd5 12.b4 Tae8?! (mai simplu era 12…b6 căci acum albul putea continua 13.bxc5 Nxc5 14.d4 Nd6 15.c4 etc.) 13. Nb2 b6 14.d4 c4 (figurile negre sunt mai active, de aceea albul încearcă un sacrificiu:) 15.Cxc4 dxc4 16.Nxc4+ Rh8 17.Cg5 Nxh2+ (17…Cd8 para totul, de exemplu: 18.Dh5 h6 19.Txe7 Nxe7! etc. sau 18.Cxh7 Dxc4 19.Dh5 Rg8 20.Cg5 Tf6 21.Dh7+ Rf8 22.Dh8+ Dg8 etc.) 18. Rh1 Nf4?! (18…h6 19.Cf7+ Rh7 sau 19.Dh5 Nf4 etc. putea respinge atacul) 19.Cf7+ Txf7 20.Nxf7 Tf8 21.Nh5 Cg8 22.c4 Dd8 23.Df3? (oarecare contraşanse dădea 23.g3 Nh6 24.d5 Cce7 25.c5 etc.) 23….Dh4+ 24.Dh3 Dxf2 25.Te2 Dg3 26.Dxg3 Nxg3 (cele două figuri uşoare sunt superioare turnului alb: 27.d5 Cce7 28.Td1 Cg6 29.Nxg6 hxg6 30.Te3 f4 etc.)

27. c5?! Cce7 28.Nf3 Nb5 29.Tc2 Cf6 30.a4 Nd3 31.Tcc1 (dacă 31.Td2 Ce4! -+) 31…Ce4 32.b5 Tf6 33.Nxe4 Nf2! (0-1)

Asemenea întâmplări au loc deseori: astfel, la turneul international de Banja Luka 1979, marele maestru Milan Vukic s-a plâns la toţi că sovieticii au trimis un puşti de 16 ani fără niciun Elo, un anumit Garry Kasparov. Atunci, juniorul nu numai că şi-a bătut «contestatorul » dar a şi câştigat turneul cu 11,5 pts./15 şi două puncte înaintea lui Smejkal şi Andersson.

G.Kasparov – M.Vukic (Banja Luka 1979)

1. c4 Cf6 2.Cc3 g6 3.d4 Ng7 4.e4 d6 5.Cf3 0-0 6.Ne2 Ng4 7.Ne3 Cfd7 (alte posibilită ţi sunt: 7…Cc6, 7…Cbd7, 7…c6, 7…a6, 7…e5, 7…Nxf3 etc.) 8. Cg1 (interesant este deasemenea 8.Db3 Nxf3 9.Nxf3 Cc6 10.Td1 e5 11.dxe5 dxe5 12.Ce2 etc.) 8…Nxe2 9.Cgxe2 e5 10.0-0 a5 (mai logic mi se pare 10…Cc6 12.Dd2 exd4 12.Cxd4 Cde5 13.b3 Cxd4 14.Nxd4 f5 15.exf5 Txf5 16.f4 c5 17.fxe5 Txf1+ 18.Txf1 cxd4 19.Dxd4 Nxe5 20.Dd5+ Rh8 21.Ce4 etc.) 11. Dd2 Cc6 12.f3 exd4 13.Cxd4 Cc5 14.Tad1 Ce6?! (trebuia schimbat de două ori în d4) 15.Cdb5 Te8 16.Dc1 Db8? (se putea para c4-c5 prin 16…b6 chiar 16…Dh4!?) 17.Nh6 Nh8 18.Cd5 Cb4 19.a3 Ca6 20.f4 (un sacrificiu de cal complet justificat prin atacul asupra regelui advers) 20…c6 21.f5 cxd5 (sau 21…cxb5 22.fxe6 Rxe6 23.cxb5 Cc5 24.Df4 De8 25.Cxc7 +- în timp ce 21…Cec5 permitea 22.fxg6 hxg6 23.Dg5 cxd5 24.Txf7! Rxf7 25.Tf1+ Re6 26.exd5+ Rd7 27.Tf7+ etc.) 22.fxe6 Txe6 23.exd5 Te7 24.Nf4 Td7 25.Cxd6 Dd8 (dacă 25…Da7+ 26.Ne3 Nxb2 27.Dd2 Db8 28.Cxf7 etc.) 26. Cb5 Cc5 27.De3 b6 28.b4 axb4 29.axb4 Ca6 30.Ng5 (se putea câştiga si mai liniştit prin 30.Db3 dar tânărul Kasparov preferă să continue atacul) 30…Db8 31.d6 Cxb4 32.Ne7 Db7 (permite un sacrificiu de extragere clasic:)

33. Txf7! Rxf7 34.Tf1+ Nf6 (dacă 34…Rg8 35.De6+ sau 34…Re8 35.Tf8 #) 35.Nxf6 (negrul nu mai are apărare: 35…Rg8 36.De6+ Tf7 37.Ne7 Taf8 38.Txf7 Txf7 39.d7 Cc6 40.Cd6 etc.) 1-0

Relaţiile dintre jucătorii de şah reprezintă un capitol delicat căci prea multă stimă sau prietenie ar putea toci combativitatea la tabla de joc, în timp ce desconsiderarea sau ura pot duce la pierderea obiectivităţii necesare. Personal, aş înclina spre o conduită reglabilă: consideraţie rezonabilă în pregătirea de dinainte, o anumită doză de subapreciere în timpul partidei şi respect total între competiţii. Problema este să fi capabil să efectuezi destul de repede toate aceste schimbări căci, de exemplu, cu pumnul strâns şi sprâncenele încruntate, este destul de greu să-ţi feliciţi adversarul!

Din păcate, şi eu am fost de câteva ori victima unor asemenea spirite perverse, fie că era vorba de anumiţi organizatori care «uitau», de exemplu, să-mi plătească banii datoraţi, de arbitri parţiali care îşi avantajau fâţiş prietenii sau de adversari gata la orice pentru a căştiga. Si, atunci când nu era vorba de probleme de supravieţuire sau de interesele echipei mele, mi-am interzis întotdeauna să intru în cea mai mică «combină», să jignesc în faţă persoana sau să exersez cele mai mici represalii.

Iată unul din exemple unde am preferat să-i plătesc poliţa adversarului meu la tabla de joc: eram pe atunci tânăr şi fără experienţă şi, după căteva mutări de deschidere, un maestru reputat cu un stil extrem de solid mi-a făcut o propunere de remiză echivocă: «îţi propun remiză dar să n-o facem imediat ca să nu atragem atenţie…». Căci, fiind obişnuit să remizeze fără luptă majoritatea partidelor sale, adversarul meu era des criticat pentru lipsa sa de combativitate. Acceptând propunerea (aceasta se întâmplă des între jucători buni, deşi principiul poate fi criticabil), am considerat afacerea încheiată jucând întreaga partidă cu multă prudenţa, departe de obiceiurile mele de jucător «bătăios». Si când am considerat că ne-am prefăcut îndeajuns, am făcut gestul semnificativ pregătindu-mă să semnez fişa. Atunci, adversarul meu a murmurat: «continuăm încă un pic» şi, când după câteva mutări poziţia sa a devenit mai bună, s-a făcut că nu aude încasând punctul întreg fără niciun fel de scrupule.

Dincolo de o victorie ruşinoasă, asemenea practici nu au viaţă lungă căci adversarii sunt imediat avertiţi şi totul se întoarce contra lui. Căci chiar şi fiinţa cea mai abjectă nu poate fi lipsită total de remuşcări, în timp ce adversarul astfel păcălit nu se gândeşte decât la râzbunare… desigur dacă are mijloacele s-o facă! Din fericire, între timp am devenit mult mai puternic şi, în cele din urmă, scorul între noi doi mi-a devenit favorabil: +5-2=4 dintr-un total de 11 partide jucate de-a lungul anilor.