Problema de logica la sultan

Traia demult un intelept pe nume Hasen Said despre care mersese vestea in toata lumea. Oamenii il numeau inteleptul-intre-intelepti. Si cum pornise el prin lume, ajunse într-o buna zi la curtea unui sultan, unde fu primit cu toata cinstea ce i se cuvenea.
Sultanul il ospata, il gazdui, iar intr-una din zile ii spuse:
– Treburile tarii le conduc avand langa mine întotdeauna Sfatul Inteleptilor. In Sfatul acesta am ales 12 oameni, despre care se spune c-ar fi cei mai luminati la minte din întreaga tara. Totusi, prea-înteleptule Hasen, n-ai putea sa pui tu Sfatul la o asemenea incercare pe care s-o poata dezlega numai daca fiecare va dovedi o întelepciune demna de increderea pe care le-am acordat-o?

Hasen Said se gandi putin si rosti:
– Bine, aduna-ti Sfatul.
Cand întregul sfat al înteleptilor se stranse în sala tronului, Hasen li se adresa astfel:
– O, inteleptilor, stapanul nostru, Sultanul, v-a adunat aici ca sa aratati intreaga stralucire a mintii voastre prea luminate. Slugile au pus în fata voastra cate o cutie. Toate cutiile sunt la fel. In saculetul acesta am douasprezece pietre pretioase: unele sunt rubine, altele smaralde. Eu o sa va rog ca fiecare dintre voi, pe rând, sa iasa o clipa din sala, iar în absenta lui o sa-i pun în cutie fie un rubin, fie un smarald.

Si Hasen Said il invita pe primul dintre intelepti sa paraseasca sala. Lui ii puse un rubin. Urmatorilor doi le puse cate un smarald. Astfel iesira si apoi intrara la loc toti inteleptii, iar pietrele cele scumpe fura puse, una cate una, în cutii. Când reveni în sala ultimul întelept, Hasen le spuse:
– Fiecare dintre voi a vazut ce fel de piatra am pus în cutia celorlalti, dar niciunul nu stie ce se afla în cutia lui. Daca voi sunteti cu adevarat intelepti, daca ochii si memoria nu va inseala, nimic nu va va impiedica sa indepliniti rugamintea mea: toti cei in a caror cutii li s-a pus cate un smarald, sa ia cutiile si sa le puna la picioarele sultanului.

Asa grai inteleptul-intre-intelepti, totusi cei carora li se adresase ramasesera nemiscati la locurile lor. Sultanul se facu rosu de manie si dadu porunca sa fie izgoniti din palat toti cei ce faceau parte din Sfatul inteleptilor, dar Hase, il opri:
– Nu te pripi Maria Ta. Si eu as fi facut întocmai ca ei.
Peste 10 minute Hasen li se adresa din nou înteleptilor:
– Cel ce are in cutia lui un smarald, sa aduca cutia cu pretioasa piatra la picioarele sultanului!

Aceeasi liniste, nimeni nu facu nici macar un gest. Hasen Said repeta invitatia la fiecare zece minute, iar cand se implini un ceas de la prima rugaminte, o parte dintre întelepti se ridica si aduse cutiile sultanului. Acesta le deschise inauntrul lor, numai smaralde. Ceru sa vada si cutiile celor ce ramasesera la locurile lor. Toti aveau numai rubine. Si trebuie sa mai spunem ca in tot acest ceas, nici unul dintre intelepti nu scoase o vorba, nu intreba nimic, nu schita un gest.
– O, Maria Ta, zise Hasen dupa ce încheie încercarea, poti fi mandru: in Sfatul tau stau numai oameni care merita sa poarte titlu de întelept.

Si luandu-si ramas bun de la toti, pleca pe drumul sau.
Povestea se termina aici. Pe dvs însa va invit sa o continuati, aratand cate smaralde a pus Hasan Said in cutiile inteleptilor si cum au ghicit fiecare dintre acestia ce piatra se afla in fata lui.