Bobby Fischer – un mimofant (?!)(V)

Traducere de Alin Dandareanu

Aici puteti sa revedeti Bobby Fischer – un mimofant(?!)(IV)

Impactul distructiv pe care il avea asupra adversarilor se datora partial si din cauza imaginii sale si a comportamentului. Inalt (aprox. 1.87 m) si sigur pe el, era o figura impozanta. Don Schultz, fost presedinte al Federatiei Statelor Unite de Sah, spune ca “doar privindu-l la masa de tabla, iti spuneai ca tipul asta o sa castige.”

Fischer era un jucator inalt, o figura impozanta

 Deasemenea, doar simplul fapt ca Fischer nu juca niciodata la remiza si continua jocul pana la epuizarea incertitudinilor unei pozitii adauga un plus de presiune asupra adversarilor.
La Reykjavik, prezent pentru a scrie despre “Meciul Secolului” Fischer-Spassky, scriitorul Arthur Koestler a inventat neologismul “mimofant” pentru a-l descrie pe Fischer:
” Un mimofant este o specie hibrida: o incrucisare intre o mimoza si un elefant. Un membru al acestei specii este sensibil ca o mimoza cand e vorba de sentimentele sale si nesimtitor ca un elefant cand e vorba de sentimentele celorlalti.”

Efectul dorintei de a castiga meciul cu Spassky a inspirat caricaturistii vremii

Fischer gasea placuta senzatia de putere pe care o avea asupra adversarilor sai. Totodata, nu avea vreo strangere de inima sa foloseasca aceasta putere. Intr-o scrisoare adresata unui cunoscut de-al sau, in care povesteste impresiile sale despre Olimpiada din 1962 de la Varna, Fischer descria partida sa foarte cunoscuta de altfel, si singura, contra lui Mihail Botvinnik. In cele din urma, partida s-a terminat remiza in momentul in care Fischer a cazut intr-o capcana marca Botvinnik (dupa aceea, povesteste Fischer, Botvinnik a respirat adanc, si s-a ridicat de la masa de joc ca un gigant). Totusi, Fischer a pastrat avantajul in mare parte a partidei, si se pare ca ii facea placere disconfortul pe care Botvinnik il simtea la tabla; tonul lui e batjocoritor si ironic, povestind despre Botvinnik, campion mondial la acea data, care parea gata-gata sa lesine.

Partida antologica impotriva lui Botvinnik

Aici exista totusi un paradox. Jucatorii de sah sunt descrisi ca fiind ori obiectivi, ori subiectivi; cei care joaca pozitia respectiv cei care joaca impotriva jucatorului advers.

In aerul rarefiat din varful elitei sahului mondial, unde jucatorii de top erau binecunoscuti in ceea ce priveste stilul si repertoriul de deschideri, nu existau diviziuni absolute intre cele doua tipuri, ci mai degraba amestecuri de subiectiv/obiectiv in diferite proportii. Din acest punct de vedere, Fischer era unic.
(Va urma)