Memoria fotografica/eidetica in sah]

De mult timp am vrut sa scriu articolul acesta. Si nu stiam cum sa-l numesc.

Am inceput cu Parerea mea … dar cred ca De ce? … este mai potrivit.

De ce apare acest articol? Pentru ca am niste intrebari la care nu gasesc raspuns. Poate nu sunt formulate corect, sau poate nu au raspuns. Sau poate au alt raspuns la care nu m-am gandit vreodata.

Dar poate toti avem anumite idei si conceptii despre sah in general, caci despre aceste subiecte va fi vorba, pe care daca le-am pune cap la cap poate am gasi un raspuns mozaicat cat de cat mai “plin” decat ideea unei singure persoane.

Sa incep cu primul subiect care ma framanta…

 

1. Memoria fotografica/eidetica in sah

Exista cu adevarat asa ceva in sah? Este un subiect despre care nu s-a prea discutat… Poate pentru ca este un subiect la limita acceptiunii valabile stiintifice cunoscute ? Nu s-au facut teste sau nu s-au dat publicitatii?

Dar de fapt se aplica aceasta memorie speciala in sah? Adica in recunoasterea pozitiilor tip? Am citit ca la un mare-maestru din sah, atunci cand se uita la o pozitie de sah mintea ii cauta in ” baza de date” proprie pozitia respectiva sau altele cat mai apropiate de aceasta. Asta l-ar ajuta sa gaseasca subtilitatile pozitiei mai repede decat daca ar sta sa o analizeze atunci. Dar asta ar insemna ca “bagajul de partide din baza de date proprii” ar diferi de la un sahist la un altul, ceea ce este cat se poate de adevarat. Pe D-voastra v-au ajutat astfel de recunoasteri de pozitii-tip?

Memoria eidetica se refera la abilitatea unei persoane de a retine  imagini, sunete sau obiecte  cu mare acuratete, iar acestea pot fi redate in perfect detaliu.

Calculatoarele bat oamenii la memorarea  informaţiilor  fixe, dar creierul uman opereaza  funcţii de gandire cu o usurinta uimitoare care ar sfida simularea acestora pe calculator, în special în cazul în care se implică sensuri metaforice estetice, la fel ca si în toate aspectele artei de creatie si fotografie.

Este cunoscut faptul că mulţi artişti şi desenatori au capacitatea de a memora imagini şi de a le reproduce din memorie. Aceasta indică faptul că memoria figurativa nu este înnăscuta, ci dobândita, şi ca poate fi dezvoltata. De exemplu Mozart a fost o persoana cu perfecta memorie eidetica in ceea ce priveste sunetele. Alte persoane exceleaza in recunoasterea si retinerea fetelor umane, altele in retinerea fotografica a formulelor matematice sau a paginilor din carti.

Vesselin Topalov intr-un meci blinfold impotriva lui Alex Brunetti, 2007

La nivel de activitate constienta numai 10% din creierul nostru este în funcţiune, în timp ce activitatea  subconştientului conteaza in  90% din potenţialul creierului uman. Strategiile de gândire logică folosesc doar o parte mică din abilitatile noastre.

Cum poate acest 90% din subconstientul omului fi pus, macar in mica parte, in slujba jocului de sah? Eu cred ca mai sunt multe de descoperit in sah, si ca mai avem drum lung in fata in explorarea acestui joc fantastic. Cred ca mai sunt principii noi de descoperit, teme si strategii.

Poate ar trebui privit sahul dintr-o alta perspectiva?  Una in care nu trebuie sa ne bazam pe cunostintele acumulate pana acum, deoarece am altera procesul de creativitate originala?  Bineinteles ca repetitia este “mama invatarii”, memorizarea se bazeaza pe repetitie.

La fel cum in procesul de comunicare intre oameni, comunicarea non-verbala reprezinta 60%, tonul cu care comunicam este 30% si numai 10% reprezinta cuvintele,  se poate ca si in procesul vizual sa existe astfel de proportii majore in ceea ce priveste “cum” “ce” si “unde” utilizam acest simt?

Cum se poate ca unii oameni sa joace sah orb, si sa aiba performante remarcabile? Unii jucand chiar si simultanuri. Sa nu ne foloseasca simtul vazului atat de mult pe cat am crede? Se stie despre performanta incredibila a lui A. Alehin, atunci cand in 1924 a jucat 26 de partide simultane legat la ochi, cu competitori foarte puternici, finalizand cu scorul de +16 -5 =5, iar in 1934 la Chicago, a jucat 32 de astfel de partide, cu scorul de +19-5=5, Em. Lasker fiind arbitrul acestei competitii.

Luati aceasta pozitie de exemplu :

Este luata dintr-o partida pe care poate nu v-o amintiti cap-coada. Dar pozitia aceasta este posibil sa v-o amintiti. Sau sa vi se para cunoscuta.

Asa mi s-a parut si mie: cunoscuta. Oare de ce mi-a ramas in subcostient?

Voua v-au ramas intiparite in minte anumite pozitii, modele tactice, structuri de pioni, etc. care v-au folosit ulterior in jocul de sah?

De cand am inceput sa studiez modelele de mat din cartea lui Laszlo Polgar, 5334 Chess Problems, Combinations and Games, au inceput sa ma “bantuie”  maturile pe coloana marginala cu Turnul si combinatiile de mat Dama-Cal, cand NU JOC SAH.

Oare acest lucru tine de procesul de memorizare eidetica/fotografica?

Care este parerea D-voastra?

Cum trebuie sa invatam pozitiile-tip in sah? Se pot sau trebuie memorate acestea?