Interviu de Ozgur Akman
Nascut in 1954, GM Adrian Bogdanovich Mikhalchishin a devenit un mare maestru puternic si a fost secundantul Campionului Mondial Anatoly Karpov. El a ajuns un antrenor cu recunoastere internationala si un autor prolific de carti de sah. Adrian discuta despre viata sa si despre strategia antrenamentului in sah in acest interviu cu Ozgur Akman.
GM Adrian Bogdanovich Mikhalchishin
Spuneti-ne, va rugam , cateva cuvinte despre cariera dumneavoastra ca jucator.
Am fost foarte norocos sa intru in faimoasa Scoala de Sah Lvov. Fondatorul a fost faimosul antrenor Viktor Kart, un prieten apropiat al marelui Leonid Stein, care venea la sesiunile noastre de antrenamente ca sa ne arate partidele sale recente. El a fost eroul nostru si voiam sa fim ca el. Noi fiind: viitorii mari maestrii Marta Litynska, Oleg Romanishin, Aleksandr Beliavsky, Iosif Dorfman si cu mine. Dupa aceea au aparut Zoya Lelchuk si Vassily Ivanchuk, iar mai tarziu au urmat Andrei Volokitin, surorile Muzychuk si un grup de tineri GM.
Am fost educati intr-un spirit de lupta- jucam pentru victorie in fiecare partida unul impotriva altuia, si am urcat rapid catre varf. Am fost Campion de Juniori al URSS, si cel mai bun rezultat a fost un loc 4 la Campionatul URSS din 1984. Am fost de asemenea membru al multor echipe invingatoare in campionatele pe echipe din URSS, Ukraina, Slovenia si Yugoslavia. De cateva ori am castigat Campionatul Mondial de Juniori precum si Cupa Europei in 1984. Ma refer la noi- mereu noi-, cei care jucam de-acuma impreuna: Romanishin, Beliavsk, Dorfman si cu mine.
In 1980 am fost invitat de catre Igor Zaicev sa ma alatur echipei lui Karpov, unde am castigat o mare experienta, lucrand pana in 1986. Acestea au fost vremuri fantastice, si sa comunic cu asemenea titani precum Efim Geller a fost o experienta incredibila pentru mine. Am avut de asemenea, timp de 30 ani, o relatie foarte apropiata cu Vasily Smyslov, de la care am invatat mult.
Prima generatie de mari maestrii din Lviv: Mikhalchishin, Romanishin, Beliavsky
Din 1998 am jucat pentru echipa olimpica a Sloveniei, antrenand in acelasi timp echipa feminina olimpica a Sloveniei. Echipa a avut un mare succes cu Beliavsky la prima masa- aceasta echipa, dintr-o tara atat de mica, a iesit a 4-a de cateva ori la Campionatul European pe Echipe. Acum marele antrenor Victor Kart traieste in Hannover, Grmania, si nimeni nu are nevoie de experienta acestui antrenor! Este o situatie atat de stranie in lumea sahului!
Care este istoria experientei dumneavostra ca antrenor?
Primii mei pasi ca antrenor au fost complet normali- am fost invitat de catre prietenul meu, GM Oleg Romanishin, sa fiu secondantul lui in timpul Campionatelor URSS si al Interzonalelor de pe la jumatatea anilor ’70. Dupa aceea, uneori, am ajutat so alti prieteni, cum ar fi marii maestrii Aleksandr Beliavsky si Marta Litynska, si am capatat o experienta enorma lucrand cu ei.
Momentul cheie al carierei mele de antrenor a fost colaborarea cu Iosif Dorfman in Lvov, in 1986, dupa ce amandoi am capatat o imensa experienta in urma meciurilor Karpov-Kasparov, lucrand eu pentru Karpov, respectiv Dorfman pentru Kasparov.
Colaborarea intre mine si Dorfman, in timpul careia am studiat si ne-am consultat intre noi, s-a dovedit foarte productiva. Unii dintre studentii cu care alm lucrat in acele zile au devenit chiar si ei antrenori, precum: Vitali Golod, antrenorul echipei olimpice a Israelului; Alex Sulypa, antrenorul echipei feminine a Polonie; si Andrey Maksimenko, antrenorul Poloniei.
Mai tarziu, am fost antrenor al Echipei Nationale a URSS in 1989, echipa cu care am castigat Campionatele Mondiale si Europene. Dupa care am inceput sa scriu carti, in special despre finaluri, carti care au fost publicate in Anglia, Italia, Polonia, USA si Spania. Am scris carti tematice, carti de deschideri si carti despre jocul de mijloc. Ultimele mele carti au fost despre varianta Petrosian si despre structuri de joc de mijloc precum pionii izolati si atarnati. Cartile despre jocul de mijloc sunt foarte instructive, dar este foarte dificil de evaluat materialul. Pe la inceputul anilor 90, fiind unul dintre cei mai productivi scriitori de carti din sah, cobinat cu performantele mele de antrenor, am fost invitat sa antrenez surorile Polgar. Am lucrat in special cu Zsusa si cu Zsofia, si a fost o experienta fantastica. Lucram 8 ore pe zi la sah, si am facut de asemenea ceva antrenamente fizice, cu doua ore de ping-pong.
Dupa experienta mea cu Karpov si surorile Polgar, am inceput sa lucrez in legendarul club Agrouniverzal Belgrad. Proprietarul clubului le-a convins pe Alisa Maric si Alisa Galliamova sa joace pentru club. Am lucrat in special cu Alisa Maric, timp de 6 ani. Ea a jucat in semifinalele Meciurilor Candidatelor si a fost una din primele 5 jucatoare de sah la vremea aceea. Am lucrat productiv impreuna, si cred ca ea a avut toate abilitatile necesare pentru a lupta cu sanse la titlul mondial.
Cu echipa feminina am castigat Cupa Europei de 3 ori, dar cu echipa masculina nu am reusit sa obtinem decat locul 2 in 2000. Dar echipa era fantastica: Karpov, Anand, Kramnik, Beliavsky, Short si Gelfand! Personalitati frumoase si puternice- am fost capitanul lor si am ramas buni prieteni de atunci. Anand si Kramnik mi-au spus dupa aceea ca nu au mai gasit nicaieri o atmosfera atat de frumoasa precum era aceea de la echipa Agrouniverzal. Si imi voi aminti intotdeauna cina trista, dupa ce am pierdut, cand Vlady (n.t. – Kramnik) mi-a zis: “Eh, capitane, trebuia sa joci tu la masa 6!”
Dupa aceea m-am angajat la Federatia de Sah poloneza. Legendarul lor presedinte, Zemantovski, dorea sa creeze o Academie de Sah a Polonie ca sa creasca nivelul tinerilor sahisti talentati. Dezvoltarea sahului polonez a fost foarte rapida si de succes, datorita faptului ca s-a muncit mult si din greu, si ca rezultat au aparut cativa tineri promitatori, incluzand: Macieja, Kempinski, si, mai tarzu, Bartel, Miton, Wojtaszek si Gajewski.
Impreuna cu Aleksander Beliavsky am lucrat cu Arkadij Naiditsch, care a devenit mare maestru – cel mai bun jucator german. Dupa care am lucrat in Olanda, unde antrenat echipa nationala feminina. Zhaoqin Peng si Tea Lanchava (Bosboom) au devenit vicecampioane europene si, la Olimpiada de Sah de la Torino 2006, echipa feminina a ocupat locul 7, ceea ce a fost un mare succes.
Antrenand jucatoare de top din Turcia: Kübra Öztürk (mijloc) si Betül Cemre Yildiz (dreapta)
In prezent imi petrec mult timp cu echipa feminina a Turciei, si uneori antrenezi jucatori tineri de pe acolo. Pot sa zic ca Kubra Ozturk este un mare talent, dar inca este mult de munca cu echipa. Kubra Ozturk si Betui Cemre Yildiz, in special, pot deveni jucatoare de top la feminin, dar cele mai tinere au nevoie sa munceasca mult. Este foarte mult de munca si mult loc pentru progres. Problema principala pentru ele este conditia lor fizica slaba, care este de asemenea foarte importanta pentru sah.
(Va Urma)
(SURSA: CHESSBASE)
0 Comentarii