Autor: Radu JÖRGENSEN

Reflexele sovietice, reflexele provocate de traiul printre sovietici, nu dispar uşor. Deşi dobîndite, ele sînt, pentru unii, la fel de necontrolat ca şi instinctele primare. Grosolănia, delaţiunea, gregaritatea nu se şterg odată cu demolarea statuii lui Stalin. Cu atît mai mult în locuri unde dărîmarea acestei statui a venit şi ea cu o întîrziere de două decenii.

Defecţiune tehnică sau defecţiune etică

Pun pariu că, dacă nu sînteţi mari iubitori de şah sau părinţi de tinere campioane judeţene, ci numai admiratori de departe ai jocului sau practicanţi ai lui amatori, nu ştiţi că duminică a luat sfîrşit, la Chakvi, în Georgia, a XVI-a ediţie a Campio natelor Feminine Europene Individuale de Şah. Nici eu nu ştiam. Pînă acum cîteva zile. Cînd, deodată, s-a făcut vîlvă! Bine, nu ca atunci cînd Ponta ar purta ciorapi desperecheaţi, cînd Băsescu ar acuza, lăuda şi apoi acuza din nou un procuror în unul şi acelaşi interviu, cînd Udrea şi-ar pierde uscătorul de păr sau cînd vreun patron de echipă de fotbal ar… nu ştiu, tuşi. Dar, oricum, vîlvă. O şahistă din România, prezentă la aceste campionate, a fost acuzată – veţi vedea imediat cum şi de către cine – că a obţinut cinci victorii în serie folosindu-se, cumva, de surse ilegale.

Iată cum stau lucrurile: marea maestră Mihaela Sandu, legitimată la Medicina Timişoara, jucătoare cu un coeficient ELO de 2.300, singura româncă din turneu, a cîştigat pe rînd în faţa unor reprezentante ale Azerbaidjanului, Georgiei, Rusiei – de două ori la rînd, şi din nou în faţa Georgiei. După cinci runde, românca conducea, evident, în clasament. Era cazul s-o scoată ceva, cineva din mînă; altfel, înţelegeţi, titlul sau măcar una dintre medalii – să fim, poftim, modeşti – ar fi putut ajunge la Timişoara.