Juniorii sahisti: o “marfa” excelenta pentru a face bani in Romania. Mai se mai gandeste cineva la ei si altfel?

Un foarte bun articol aparut azi pe Gazeta Sporturilor- editia online – arata , printre altele, si faptul ca juniorii romani( indiferent de varsta) sunt o “marfa” foarte buna de tranzactionat. Nu am sa ma refer acum la acest aspect, desi ar trebui luate masuri  in privinta asta, ci la o alta latura a problemei, aceea a turneelor dedicate juniorilor sau copiilor. Multa vreme s-a mers pe ideea ca unui copil, daca ii dai un carton colorat si o tinichea pe care sa o agate de gat va fi cel mai fericit sahist. Parintii lui, deasemenea, vor avea cu ce sa-si satisfaca orgoliul, si in plus, ca bonus, vor avea ce sa etaleze pe masa in fata cunostintelor.  Din nefericire pentru multi, au aparut turnee ai caror organizatori  au inteles sa recompenseze asa cum trebuie efortul depus de catre acesti copii. Unii s-au adaptat la noile conditii, altii nu.

Sunt de apreciat cei din prima linie, care prin ceea ce fac contribuie clar la ridicarea calitatii sahului romanesc in general, dar in  special pentru modul prin care acorda respectul cuvenit jucatorilor, fie ei si juniori, fara a-l considera un simplu moft. Pe langa acestia, mirosind o noua “sursa” de a jongla cu turneele, s-au aciuat si cativa veterani, dar de moda veche. Este usor sa treci in prospect un fond de premii fabulos si garantat. Mai greu este sa schimbi prospectul de la o editie la alta, nemaitinand cont si de amanunte banale ca acela de a le specifica destinatia, sau categoria.  Cred ca ar fi pacat ca efortul celor care doresc intradevar ridicarea nivelului organizarii de turnee, indeosebi celor pentru juniori, sa  fie umbrita de cateva exceptii negative.

In fine, au mai ramas si destui adepti ai prejudecatilor. Multi de la cluburi private (E bine de reamintit aici si un exemplu din vara aceasta, cand un organizator de turnee – vreo 3 pentru copii si un open- si care lua taxe pentru fiecare categorie de varsta, a avut totusi bunul simt sa le dea ocazia copiilor  sa poata lua un premiu in bani,  nu doar unul dintre renumitele cartoane, dar trebuiau musai sa se inscrie si la open. Binenteles, cu o alta taxa de inscriere.) , vad altfel lucrurile. Ei continua sa se planga ca nu au musterii, ca soarta lor este mai grea decat a cluburilor sponsorizate, vor sarbatorii orice tinichea cu pretentie de titlu, etc…  Acestia nu vor renunta niciodata, sub nici o forma, la rolul lor important la faurirea gloriei  sahului romanesc.  E chiar de neinteles, cum poate un amator ca mine sa ii catalogheze ca fiind depasiti de vremuri. Dar asta e, am spus-o.

Toate acestea palesc in comparatie cu  modul in care ii privesc pe juniori sau copii, “baietii destepti” din federatie. CANTITATEA este singurul criteriu pe care il vad. Altfel, cum pot sa-mi explic ca s-a atribuit o competitie nationala pentru juniori fara licitatie? Sa nu credeti ca nu cunosc detaliile tehnice specifice, dar eu nu le-am vazut. Or fi pe undeva printr-o cafenea, sau poate sunt ratacite pe undeva. Cine stie?

Din cate cunosc eu, o semifinala precede finala. Conventia a fost ca acel organizator care castiga finala, sa aiba si posibilitatea de a organiza si semifinala. O chestie logica, tinand seama de conditiile in care traim.  De aici insa, se schimba treaba. Imi este greu sa cred ca cei din federatie nu au auzit ce am auzit eu. Daca  inchizi ochii la conditiile mizerabile in care sunt cazati copiii, la gandaceii care fac deliciul vreunui mic dejun, daca nu iei o atitudine impotriva celor care te obliga la un asemenea “standard” de umilire, dar nu obligi organizatorul sa dea un minim fond de premii la o competitie nationala, unde sa-i incadrez pe cei care au in mana destinele acestor juniori? Sunt bani multi in joc: cazare, masa, taxe, etc… Daca la nivel de federatie se intampla astfel de lucruri, pai mai are rost sa vorbim despre cum sunt tratati juniorii nostri la cluburi?

Un prieten imi spunea azi, ca sunt intr-o efervescenta creatoare. Ba, dimpotriva. Ma simt prins intr-o tristete amara, care se accentueaza pe zi ce trece vazand ce se intampla in recent in sahul romanesc. Din constructie sunt optimist, dar mi-e sa nu cumva sa ma convertesc la pesimisti daca se va continua drumul pe aceleasi idei invechite.

Si pentru ca vreau sa raman asa cum ma stiti, vreau sa va spun o vorba:

Sa aveti in fiecare zi, pofta de viata si de sah!