Articol de Mark Weeks
Una dintre sursele menţionate pentru articolul Pregătirea deschiderilor pentru Campionatul Mondial a fost “De la Londra la Elista” de Evgeny Bareev şi Ilya Levitov. Cartea este o combinaţie de naraţiune şi adnotări la toate partidele lui Kramnik pentru Campionatul Mondial între 2000 şi 2006.
Evgheni Bareev
Naratiunea, structurata ca o serie de dialoguri între Bareev (B) şi Levitov (L), include, în capitolul despre meciul Kasparov- Kramnik, din anul 2000, o lungă discuţie istorică intitulata “Despre meciurile pentru Campionatul Mondial” (p.48-59). Aceasta acoperă mai multe subiecte secundare, inclusiv evoluţia pregătirii deschiderilor. Aici este un rezumat al materialului legat de progresele în domeniul pregătirii deschiderilor.
(L): “Să discutam despre meciul Capablanca – Alekhine din 1927?” • (B): “Asta a fost cu mult timp în urmă. Au jucat amandoi Gambitul Damei, până la exasperare. • (L): “De asemenea, nu este nevoie sa discutam despre meciurile Alekhine – Euwe.” • (B): “Este demn de remarcat un fapt – discutia deschiderilor a mers dincolo de graniţele Gambitului Damei”. (p.49)
O temă comună a jucatorilor ex-sovietici (în special rusi) este faptul că epoca modernă a şahului a inceput cu victoria lui Botvinnik, în turneul pentru titlul mondial din 1948. Înainte de asta a fost un fel de pre-istorie a sahului care pur si simplu nu este relevantă astăzi.
Cei cinci jucatori participanti: Euwe, Smyslov, Keres, Botvinnik si Reshevsky
(B): “E logic să începem cu meciul Botvinnik – Bronstein din anul 1951. Atat Kasparov cat şi Kramnik sunt protejaţii şcolii Botvinnik. Ei au studiat foarte atent moştenirea [lui Botvinnik] în beneficiul lor. Voi sublinia în primul rând faptul că nici Botvinnik şi nici Bronstein nu erau pregătiti să joace şah la un nivel ridicat. Botvinnik nu jucase competitiv timp de trei ani, din cauza muncii lui ştiinţifice. Fireşte el era ieşit din forma. Iar Bronstein… Kramnik, de exemplu, crede că el niciodată nu a ajuns la nivelul lui Botvinnik.” (p. 50)
(B): “Meciul [din 1954, dintre Botvinnik si Smîslov] a arătat că pregătirea deschiderilor este de o maxima importanţă în meciurile pentru Campionatul Mondial. Botvinnik însuşi, după ce a câştigat partida a 2-a în 30 de mutări, scria: “Acest joc este un exemplu clar al utilităţii pregatirii de acasă.” El a anticipat în mod constant unde putea pune presiune pe adversarul său. De la acest meci, putem trage concluzia că Botvinnik era deja un geniu absolut al pregatirii. După cum a continuat meciul, Botvinnik a cautat punctele slabe din repertoriul adversarului său. ” (p.51)
(B): “[In 1957] superioritatea lui Smîslov a fost evidenta. El s-a pregătit superb şi a fost în măsură să demoleze toate deschiderile lui Botvinnik. ” (P.52)
(B): “În 1960 Tal a jucat un meci cu Botvinnik. Patriarhul [Botvinnik] a avut o superioritate absolut copleşitoare în deschidere, dar acest lucru a fost nici o semnificaţie – dar nu l-a putu invinge. În al doilea meci, dupa un an, Botvinnik a fost într-o stare de spirit buna, el a ales deschideri corespunzătoare şi era obisnuit cu stilul lui Tal. Ca şi în meciul precedent, Botvinnik a ieşit din deschidere cu poziţii mai bune, dar de această dată el nu i-a mai dat oportunitatea lui Tal de a intoarce situatia şi, cu atenţie, şi-a realizat avantajul. ” (P.53)
Botvinnik-Tal, 1960
(L): “Nu ar fi o exagerare să spunem că toţi campionii sovietici, incepand cu Smîslov şi terminând cu Kramnik,” au crescut din Botvinnik “. El nu a fost doar fondatorul şi ideologul şcolii de şah sovietice, ci, pur şi simplu i-a învăţat să joace şah profesionist. El i-a învăţat despre pregatirea corecta, aspectele psihologice ale competitiei, strategia deschiderilor, etc, etc ” (p.55)
După ce ceilalţi jucători sovietici au asimilat şi perfectionat metodele lui Botvinnik, urmatorul avans a fost realizat de Fischer şi accelerat de către Karpov.
(B): “[În 1972] Fischer l-a testat [pe Spassky], în toate deschiderile, în căutarea punctelor sale slabe. Fischer era deja putin mai puternic decât Spassky la acel moment, el a dus universalismul la un nou nivel, el putea face totul, şi il făcea bine. ” (p.56)
(B): “Finalul meciului canditatilor din 1974 [dintre Karpov si Korchnoi], este mult mai interesant [decât celelalte două meciuri]. Ideea de totalitate a fost realizata, în special, de foarte numeroasa echipa de analisti care a lucrat pentru Karpov. Incepând din acel moment lupta pentru titlul de Campion mondial de Sah a devenit un sport de echipă.” (p.57)
Asta ultima propozitie merită o atenţie specială: ” titlul de Campion mondial de Sah a devenit un sport de echipă”.
(B): “[După Karpov – Korchnoi] era modernă a început – ciocnirile titanilor. Din nou apelul general pentru pentru identificarea celor mai puternici jucători – si de gasire a noutatilor care sa ajute la victoria candidatului potrivit. Garry Kasparov s-a trezit complet nepregătit pentru a juca contra lui Karpov, şi după primele nouă jocuri ale nesfarsitului lor meci din 1984, el era condus cu patru puncte. Personalul lui Kasparov a început sa aştepte ca oboseala sa inceapa sa se resimta in jocul lui Karpov. […] Jucătorii au folosit aceleasi variante cu ambele culori, invitând partea adversă sa-si dezvaluie câteva dintre secretele pregatirii deschiderilor. ” (p.57)
Karpov-Kasparov, 1984
(B): “În [meciul din 1985] Kasparov a fost excelent pregătit pentru deschideri cu negrul, si a atacat în mod activ cu albul. În aceste meciuri abordarea sa conceptuală a angajamentului din deschidere a fost demonstrată si mai clar – nu doar pregătirea unei variante decente, ci găsirea acelui gen de poziţii care sa fie defavorabile adversarului sau, impunandu-si astfel stilul său de joc asupra lui. […] În decurs de şase luni [pentru revansa din 1986] Karpov si-a imbunatatit deschiderile cu albul pentru revansa, dar, în ciuda celor doua catastrofe din deschidere în jocurile 5 şi 17, Kasparov a arătat un joc mai impresionant si mai variat, si, pe ansamblu, a dominat. […] Scandalul cu secundantul lui Kasparov, Vladimirov, mi-a reamintit (indiferent ce s-a întâmplat de fapt), că trăim într-o eră a informaţiei, şi trebuie să fim atenţi cu scurgerile acestui material valoros. ” (p.58)
“Scandalul” a fost suspiciunea lui Garry Kasparov că deschiderile pregătite de el au fost strecurate adversarului. Aceasta a fost o tema noua care s-a mai repetat de atunci.
(B): “Să rezumam ceea ce a fost spus. Înainte de un meci de campionat mondial este esential sa tragem concluziile corecte din informaţiile disponibile, apoi trebuie facuta pregatirea specifica. Dacă tragem concluziile conceptual incorecte, atunci toate pregătirea noastra nu va valora nimic. Trebuie pusa o fundatie puternica si firme. Deci, în primul meci [impotriva lui Garry Kasparov] Kramnik a ghicit corect, el a desfacut, în mod corect, situaţia în părţile sale constituente, dar în al doilea [impotriva lui Leko] lucrul acesta nu a mers. […] Meciul Kramnik – Leko a arătat încă o dată că este imposibil sa abordezi on astfel de competitie într-o stare ideală. Ei au devenit atat de obsedati de ideea că joaca împotriva perfecţiunii, ca pregătirea lor a trebuit să fie perfecta. S-au speriat unul pe celalalt. ” (p.59)
Rezumatul lui Bareev s-a oprit la meciul Kramnik – Leko. Pentru meciurile ulterioare, trebuie să găsim alte surse. Cartea “De la Londra la Elista” este una dintre cele mai importante cronici ale Campionatului Mondial, în special ale campionatelor din al treilea mileniu.
Sursa: http://chessforallages.blogspot.com/2009/10/world-championship-according-to-bareev.html
0 Comentarii