Remember: 1934

In urma unui proiect nou demarat de echipa blogului, proiect demn de Sisif  (speram sa fie si unul de interes in randurile cititorilor), vom publica periodic materiale preluate din Revista Romana de Sah.  Multumim pe acesta cale domnului Candea Gheorghe, cel care a reusit sa stranga la un loc acesta colectie de mare valoare si care ne-a  pus-o si noua la dispozitie.

Intamplarea face ca exact primul articol pe care l-am citit sa fie cel care urmeaza ,un articol, zicem noi, demn de atentia dumneavoastra, mai ales ca unele chestiuni sunt inca de actualitate, se ridica unele probleme care exista si in 2010. Am pastrat in mod voit gramatica vremii, pentru a nu se pierde din savoarea acelor timpuri.

1934

Nu voi recapitula aici, cum se face de obiceiu in asemenea ocazii, intamplarile sahiste din cursul anului trecut. Ar fi o munca inutila si daunatoare, deoarece un astfel de articol fiind incomplect, ingreuiaza munca cercetatorului si produce confuzii cetitorilor.

Voi incerca sa dau numai aspectul general al anului si a evenimentelor sahiste din 1934.

Anul 1934 parea ca e menit sa schimbe vechea zicatoare: “Romanul se naste poet…” in una noua: “Romanul se naste sahist…”. Urmariti ziarele la “stiri” din rubrica sahului. In Bucuresti, si mai ales in provincie, in multe localitati inexistente pe harta sahista romana pana acum s’au creat- generatie spontanee 1934- cercuri de sah. Cercul se afilia unei federatii si astfel linistitii locuitori din Severin, Dragos-Voda, Babadag si Bran s’au gasit cuprinsi de o noua febra: febra sahului.

Se raspandia sahul? Eroare. Caci nu inseamna raspandirea sahului in masse, crearea de cercuri de sah acolo unde trebue sau nu trebue. Cercul de sah este o rezultanta. Este miscarea organizata a sahistilor. Nu este o creatie a “cuiva”, ci o sbucnire spontanta, necesara, a momentului evolutiei.

Anul 1934 a fost un an de agitatie sahista.

Un an de framantari si de energie cheltuita de cele mai multe ori degeaba. S’a confundat sgomotul in jurul miscarii cu o adevarata activitate Prinsi in tumult, am crezut toti ca sahul e in progres mare. A fost deajuns un timp de cateva luni- ca elanurile celor mai multi si cele mai mari sa se potoleasca, unele ramanand chiar deficitare- pentru ca pe teren sa ramaie tot vechile citadele sahiste, cu oameni vechi, chiar daca au fost innoiti pentru anumite circumstante.

Cat de sgomotos in manifestari si gaunos in fond a fost anul sahist 1934 vom vedea mai tarziu, sub perspectiva trecutului, fara patima.

Progresul miscarii sahiste nu trebuie fortat.

Sgomotul potolit, miscarea isi continua drumul normal- din care nu au esit, din fericire, in cursul anului cele mai multe cercuri vechi- cu concentrarea jucatorilor, cu organizarea de concursuri, campionate si simultane, satisfacand nevoile de emulatie intre jucatori si de propaganda in public.

Anul 1934 ne da o mare lectie. Vom sti sa profitam, crutand energii, indrumandu-le pe calea lor fireasca?

Aceleasi fenomene se observa si se pot usor urmari in ceia ce ne-am obisnuit a numi “presa sahista”.

Cotidianele mari din Capitala s’au grabit- dornice sa corespunda unei miscari de opinie publica- sa dea o rubrica de sah.

Caracteristic anului 1934 si in contrazicere cu buna traditie, cand redactorii rubricelor de sah erau maestri sahisti: Armand, Herland, Gudju, Negreanu, Rosenfeld, Seneca, acum, cu mici exceptii, rubricele cotidianelor sunt conduse de ziaristi.

Rubricele cotidianelor sunt colturi de ziar unde se face polemica intre sahisti, nu sah.

In 1934 rubrica de sah creste cantitativ si scade calitativ.

De altfel rubrica de sah nu se bucura de prea mare cinste. Rubrica nu are o zi, nici un spatiu si nici loc hotarit in corpul ziarului. Desigur, altfel ar fi, daca rubrica ar fi ceruta insistent de cititorul zilnic al ziarului, cum sunt rubricile de cinema si sport.

Anul 1934 a dat sahului romanesc o alura noua: sah cu orice pret.

Alaturi insa de tumultul strazii, sahistii organizati ca si maestrii problemei si sahistii ziaristi, au continuat sa lucreze. Inlaturand inutilul adus miscarii sahiste de anul 1934, pasim alaturi de acestia, pe drumul cel bun si mare al realizarilor, care va duce la isbanda: jocul de sah, jocul masselor.

M. DAVIDOVICI, Revista Romana de Sah, ianuarie 1935