AICI PUTETI CITI PARTEA I
Urmatorul interviu a aparut pe defunctul site web Kasparov.com in 1998
Ei bine, in cazul acesta sa stam de vorba despre copilaria dumneavoastra. De ce ati ales sahul?
Ma indoiesc ca putem sa facem alegeri constiente in copilarie. Eram un baietel cam bolnav, si pentru a ma distra cumva am inceput sa joc sah. Am invatat cum sa joc sah la varsta de 6 ani, iar cand aveam 12 ani am devenit membrul unui club local de sah…Spre marea mea surpriza, am castigat cu usurinta impotriva altor copii, si mi-a placut!
Cum ati reusit sa va dezvoltati stilul de joc, tinand cont ca nu ati avut niciodata antrenor iar nivelul de joc in Danemarca nu era foarte inalt?
Am devenit Mare Maestru pe cand aveam 21 de ani. In ziua de azi, asta este o varsta de pensionare pentru un Mare Maestru (rade). Asta s-a intamplat la Olimpiada de la Moscova din anul 1956. Doi ani inainte devenisem campionul Danemarcei. Asa ca, nimeni nu putea sa-mi faca fata. In plus, in 1956 am castigat un meci impotriva lui Olafsson si am primit titlul de cel mai puternic sahist scandinav!
Un meci de antrenament dintre Bent Larsen si Jens Enevoldsen in 1953. A fost denumit “meciul transparent” deoarece jucatorii erau intervievati in timpul partidei- individual si privat, in legatura cu pozitia de pe tabla, si cu planurile si ideile lor- de catre organizatorul si reporterul Johs Christiansen (in picioare).
Cum ati reusit un asemenea mare succes?
Sunt un auto-didact. Nu am avut un antrenor si nu am pus accentul pe studiul manualelor de sah, in afara de cartile lui Nimzovitch, pur si simplu am jucat mult sah.
Ce v-a ajutat mai mult sa aveti succes, talentul dumneavoastra sau capacitatea de munca?
In general, nu stiu. A fost probabil o combinatie intre aceste doua calitati.
Mi se pare ca anul 1956 a fost un an crucial in cariera sahista a dumneavoastra. La vremea aceea, a trebuit sa luptati impotriva unor sahisti foarte puternici. Chiar si asa, ati obtinut primul loc la prima masa? Cum ati reusit aceasta?
Plecare spre Olimpiada de la Moscova din 1956. Jucatorii sunt Axel Nielsen, Eigil Pedersen, Jens Enevoldsen, Larsen (strangandu-i mana surorii sale), Harold Enevoldsen, Christian Poulsen si Aage Ingerslev.
Mi-am simtit fortele si am inteles ca am atins nivelul de joc al unui Mare Maestru. Totusi, multi jucatori nu stiau asta, si astfel, am obtinut multe puncte ‘fara efort’. Am castigat la Gligoric si am remizat impotriva lui Botvinnik – a fost un rezultat destul de bun pentru ‘un maestru necunoscut”! Cand m-am intors acasa, am fost primit ca un invingator…
Cum ati devenit candidat pentru titlul mondial?
Odata cu experienta vine totul. La un moment dat, incepi sa intelegi avantajele si dezavantajele tale in sah si realizezi un salt calitativ. Deoarece nu am jucat in cele mai puternice turnee, am putut sa experimentez cu stilul meu. In doua turnee diferite puteam sa joc in doua moduri diferite. Am devenit mai experimentat si nu imi era frica de greselile pe care le-as putea face. Din contra, mi-am petrecut mult timp corectandu-mi greselile. In afara de asta, ma antrenam pentru a deveni un adevarat luptator…
Ati spus ca Nimzovitch, un sahist pozitional, a fost antrenorul dumneavoastra, si, in acelasi timp, jucati de obicei un sah foarte taios. Ati cautat vreodata sa obtineti un echilibru ?
Da, am cautat. Uneori, la inceputul unei partide a trebuit sa aleg intre Gambitul Regelui! si Deschiderea Catalana! Este stilul lui Nimzovitch style – jocul tau poate sa fie prea complicat sau prea sec, dar ideea principala este ca adversarul tau sa nu-ti descopere intentiile!
Spuneti-mi va rog, care dintre jucatorii moderni are un stil de joc similar cu al dumneavoastra?
Este o intrebare dificila. Cu siguranta nu mai tin pasul cu sahul modern, dar nu vad pe nimeni cu acelasi stil de joc.
Probabil, orice sahist din generatia dumneavoastra avea acest stil.
Poate ca Petrosian. Am avut aceeasi baza: “My System,” de Nimzovitch. Suntem porecliti ‘fratii vitregi’. Totusi, aveam un simt diferit al pozitiei- si al pericolului. Pe de o parte, Petrosian nu a pierdut atatea partide ca mine, dar, pe de alta parte, el nici nu a castigat la fel de multe.
V-ati dorit vreodata sa jucati ca un alt sahist?
Cu siguranta, mi-am dorit. Cand eram tanar, Tal era idolul meu! Din fericire, nu am incercat niciodata sa joc in stilul lui- imi placea pur si simplu sa-l privesc jucand. Tal era un luptator neinfricat. Nimeni nu putea sa duca la bun sfarsit atat de multe manevre incorecte, cum facea el! Pur si simplu isi zdrobea adversarii.
Tineri sahisti pe Aeroportul Kastrup in 1957, in drum spre Campionatul Mondial Universitar: Mikhail Tal, Bent Larsen, Miroslav Filip si Boris Spassky.
VA URMA
(SURSA SI FOTO: CHESSBASE)
0 Comentarii