Urmatorul interviu a aparut pe defunctul site web Kasparov.com in 1998
In primul rand, as vrea sa va pun o intrebare mai degraba imprudenta: Nu va pare rau ca nu ati devenit niciodata Campion Mondial?
Nu. Nici nu stiu ce sa spun in privinta asta. [Pauza lunga] Ei bine, nu vreau sa vorbesc despre acest subiect. Evident, v-ati fi asteptat sa raspund ceva gen “este tragedia vietii mele”, nu-i asa? Acum inteleg ca la acea vreme erau unii sahisti care jucau mai bine decat mine.
Si totusi, erati in top 5 la sfarsitul anilor ’60. Si de fiecare data, ceva v-a impiedicat pentru a obtine coroana de campion mondial de sah.
Cineva m-a impiedicat, nu ceva. Ca sa fiu obiectiv, am luptat impotriva unor sahisti senzationali!
Olimpiada de la Moscova 1956, Denmark a intalnit URSS in finala A, iar Bent Larsen a facut remiza cu Campionul Mondial Mikhail Botvinnik la prima masa.
Cand ati inteles ca nu veti obtine titlul mondial?
Sincer, nu imi amintesc data. Oricum, nu m-am gandit la asta atunci cand Fischer m-a invins. S-a intamplat poate in 1973 cand am luat parte la turneul interzonal de la Leningrad. M-am simtit nervos inainte de inceperea turneului. Inceputul competitiei s-a dovedit un succes petru mine. Ulterior mi-am pierdut energia si motivatia pentru lupta- vroiam sa lupt dar nu puteam.
Totusi, dupa aceasta ati castigat multe turnee puternice!
Da, trei ani mai tarziu am castigat turneul interzonal de la Biel. In ciuda acestei victorii, Portisch m-a stopat imediat in sferturile Meciurilor Candidatilor. Aveam 40 de ani, si nu mai vroiam sa trec din nou prin toate acestea. Mi-am pastrat ambitiile, am vrut sa lupt, dar….
Ce v-a ajutat sa va apropiati de varful piramidei sahului?
Persistenta si dorinta puternica. Am muncit mult, poate! Cand obtii un succes in ceva mereu vrei sa obtii mai mult in viitor. Pana la urma, nu poti sa faci ceva daca nu ai incredere in fortele proprii…
O, da. Bent Larsen si increderea in fortele proprii a fost unul dintre subiectele unor articole ironice in presa sovietica.
Da, imi inchipui. Totusi, niciodata nu am facut bravada. Am fost intotdeauna un om sincer.
Bent Larsen anul trecut la Magistral Ruibal 2008 de Ajedrez in Buenos Aires
Ambitia v-a impins sa cereti prima masa in “Meciul Secolului” in 1970 sau ati crezut ca sunteti un jucator mai puternic decat Fischer in acel moment?
Nu este nimic de discutat! Pina in acel moment castigasem aproape toate turneele, in timp ce Fischer a continuat sa stea acasa, nedorind sa lupte… De ce ar fi trebuit sa ma inclin in fata lui Fischer in aceasta chestiune? In general, am fost foarte surprins cand Euwe a facut aceasta propunere. Cu tot respectul fata de stilul de joc al lui Fischer , cred ca a fost lipsit de tact sa mi se faca o asemenea propunere. Ambitii? Nu. A fost o chestiune de principiu!
A afectat acest episod cumva relatia dumneavoastra cu Fischer?
Eram in relatii bune cu el. Ne respectam unul pe altul si nimic mai mult… Nu am avut de ales- eram in acelasi domeniu, si luam parte la aceleasi turnee.
Bent Larsen si Bobby Fischer in timpul Piatigorsky Cup 1966 in Santa Monica
Frumosul gest al lui Fischer a avut vreun efect un an mai tarziu cand v-a invins in acel meci?
Da, a fost un meci nesuferit… Organizatorii au ales un moment nepotrivit pentru meci. Eu m-am topit din cauza caldurii iar Fischer a fost mai bine pregatit pentru asemenea circumstante exceptionale… Vedeam piesele de sah ca prin ceata si, astfel, nivelul meu de joc nu a fost bun. A fost un cosmar pe care nu il voi uita niciodata! Zeita Fortuna nu mi-a dat nici macar o sansa sa castig impotriva lui…
Cum ai primit infrangerea?
La inceput am fost foarte dezamagit- se mai intampla! Totusi, este foarte dificil sa uiti asa ceva si sa reincepi totul de la inceput. Cred ca eu nu am reusit sa fac asta.
VA URMA
(SURSA: www.chessbase.com)
1 Comentariu
Mie mi-a placut mult atidudinea in joc a lui Larsen…Este un sahist care incepea(incepe) orice partida cu gandul sa o castige…Nu suporta remizele si juca partidele pana se epuizau toate posibilitatile de pe tabla…Este un exemplu bun pentru toti sahistii contemporani carora le place sa mimeze jocul uneori…Nu era sclavul teoriei deschiderilor in sah…Mereu alegea mutari care sa conduca partidele pe drumuri nebatatorite de nimeni…Avea o forta colosala in joc si tocmai de aceea cauta mereu pozitii noi care sa puna in valoare talentul si nu pregatirea teoretica…Il admir mult si acum si il respect pentru atitudinea pozitiva in joc…A fost si este si acum un model viu pentru toti sahistii tineri si talentati care vor sa-si croiasca un viitor frumos in sah…
aprilie 2, 2010 - 3:54 pm