Observatiile lui Karpov (‘Karpov on Karpov’, Atheneum 1991, pag206) contrasteaza cu cele ale lui Kasparov, dupa cum putem vedea in paragraful urmator:
“Orice partida, in special o partida jucata de un mare maestru, este subiectul unei analize masive simultane efectuate de catre sute de perechi de ochi in toate colturile globului. Daca exista o odee originala, atunci chiar a doua zi toata lumea o stie, si imediat se apuca sa o studieze, cautand un antidot, sau sa dezvolte ideea, sau ceva similar in alte pozitii unde ideea poate fi folosita.
Campionul Mondial nu are aceasta problema. El nu este obligat sa-si arate cartile pana cand nu vine timpul sa-si apere titlul. El poate chiar sa-si mai permita uneori cate o infrangere, doar ca sa nu-si dezvaluie armele secrete teoretice.
Dar candidatul mondial adesea trebuie sa-si goleasca tot bagajul de idei noi. Pentru a ajunge sa dispute meciul impotriva Campionului Mondial, el trebui sa depaseasca adversari care adesea nu sunt mai slabi decat el. Acesti adversari nu sunt jucatori obisnuiti, care pot fi depasiti cu tehnica si caracter. Este nevoie de metode noi. Trebuie sa apelezi la multe metode noi, deoarece daca procedezi altfel s-ar putea sa nu te califici. Ocazional trebuie sa-ti arati cartile, doar ca sa afli ca nu aveai nimic special.[…]
Un glont, odata tras, nu mai poate fi folosit din nou. Mi-au lipsit foarte mult aceste gloante jumatate de an mai tarziu in meciul impotriva lui Kasparov. A trebuit sa joc 3 meciuri pentru ca sa ajung sa joc cu Kasparov. Trei duzini de partide. Am fost fortat sa-mi arat atuurile aproape in intregime.
Kasparov, desigur, avea alte griji: in timp ce eu ma pregateam pentru Johann Hjartarson si luptam cu el, Kasparov se pregatea pentru Karpov. In timp ce ma pregateam pentru Yusupov si luptam impotriva lui, Kasparov se pregatea pentru Karpov. In timp ce ma pregateam pentru Timman si luptam impotriva lui, Kasparov se pregatea pentru Karpov. Intregul lui anturaj era concentrat asupra mea. Ei m-au studiat in amanuntime, au catutat brese in deschiderile mele favorite, si au cautat antidoturi pentru planurile mele de atac. Desigur, ei au urmarit progresul altor candidati de asemenea, deoarece fiecare dintre ei era o posibila sursa de idei, de asemenea. Dar sunt convins de faptul ca Kasparov nu a vazut pe niciunul dintre ei ca fiind un adversar posibil.”
Cine are dreptate? Imi inchipui ca exista un element de adevar pentru fiecare dintre cei doi, si ca avantajele/dezavantajele subliniate de catre cei doi K se anuleaza unele pe altele.
(SURSA: CHESS FOR ALL AGES – PREPARATION AND THE PATH OF THE CHALLENGER)
