Interviul ce urmeaza cu J.R. Capablanca a aparut intr-un ziar din Berlin in 1925. Campionul Mondial s-a oprit la Berlin pe drumul de intoarcere de la recent incheiatul turneu de la Moscova.
“…Am fost primiti in capitala Uniunii Sovietice cu binecunoscuta ospitalitate ruseasca, iar guvernul sovietic a facut totul pentru a face vizita participantilor in tara lor cat mai placuta. Am fost oaspetii guvernului pe toata durata sederii noastre, si am fost tratati mereu cu o mare curtoazie. Spre exemplu, am fost scutiti de cheltuielile de cazare sau orice alte cheltuieli facute la hotel, guvernul sovietic achitand cazarea la Moscova prcum si cheltuielile de transport pentru toti jucatorii.
Toti participantii la turneu au fost placut surprinsi de extraordinarul entuziasm pentru sah aratat la toate nivelurile de catre populatia Rusiei. Dupa cum prea bine se stie, competitia s-a tinut la magnificul Hotel Metropol, si cu un asemenea numar de spectatori incat enorma sala de turneu a parut a fi prea mica. Sala a fost in mod constant supraaglomerata, si a trebuit sa primeasca un numar de persoane de trei-patru ori mai mare decat capacitatea sa, in timp ce biletele pentru fiecare runda erau vandute cu cateva zile in avans. Pentru mine acesta este un indicator pentru traditionalul entuziasm al rusilor pentru sah, care ar putea fi descris chiar ca pasiune.
Guvernul sovietic da sahului un loc important in sistemul sau. Pentru a ilustra aceasta, s-a organizat o receptie pentru jucatori de catre Dl Krylenko, Presedintele Federatiei Sovietice de Sah, care are de asemena o functie importanta in Justitie.
Victoria lui Bogoljubow a fost primita cu mare entuziasm de catre compatriotii sai. Oamenii l-au urmat pe strazi, si oriunde s-a dus a fost primit cu aplauze asurzitoare .
Cat despre tehnicile si metodele folosite la turneul de la Moscova ma voi abtine deocamdata de la a emite judecati cu privire la acest aspect. Pot doar sa-mi exprim parerea ca acest turneu a confirmat inca o data vechea vorba care zice ca intr-un turneu international nimic nu poate fi 100% sigur. Chiar si acolo unde iau parte cei mai mari jucatori, exista inca posibilitatea ca un outsider sa-i intreaca. Aceasta s-a intamplat la Moscova. In general, forta de joc a tuturor participantilor era binecunoscuta tuturor, si cu totii au avut toate sansele sa–si arate calitatile. In cazul meu, am avut deja ocazia sa incrucisez spada cu Bogoljubow la Londra (in 1922) si New York (1924).
0 Comentarii