Uimitorul Bobby Fischer

Nu trebuie sa fii sahist ca sa realizezi că Bobby Fischer este un om absolut uimitor (n.t. articolul a fost scris in 1994). În afară de numeroasele sale realizari in şah, el are un IQ astronomic, si o memorie de exceptie; în lumea şahului, nici un jucător nu s-a dovedit a fi, vreodată, la fel de devotat ca Bobby Fischer. Fischer este “în general recunoscut ca fiind cel mai mare sahist al tuturor timpurilor” (Pandolfini 1). Robert James Fischer s-a născut în Chicago, Illinois, pe 9 martie 1943. Parintii lui au divorţat în 1945, iar mama sa i-a mutat pe el si pe sora lui in Brooklyn, un an şi ceva mai târziu. “La vârsta de şase ani a dobândit un set de şah şi, în curând a devenit profund absorbit în joc” (Hooper şi Whyld 115). Acesta a fost începutul unei legende.

Bobby Fischer a avut multe realizari incredibile in sah. La vârsta de doisprezece ani, Fischer a început să viziteze marele Manhattan Chess Club, care ii avea pe cei mai buni jucători din ţară, şi “chiar şi atunci, cu greu putea să-l bată cineva” (Schonberg 258). La vârsta de treisprezece ani, Fischer l-a invins pe maestrul international Donald Byrne, în ceea ce a fost, în general, recunoscut ca “jocul secolului.” Mutările câştigătoare au fost, poate, cele mai profunde jucate vreodata de un tânăr” (Pandolfini 2). În 1957, la vârsta de paisprezece ani, a castigat US Junior Championship, care a fost o realizare frumoasa pentru un tânăr de vârsta lui. Cu toate acestea, in acelaşi an a câştigat US Senior Championship depăşindu-l pe renumitul Samuel Reshevsky, ceea ce a fost o realizare uimitoare pentru un om de orice varsta.

Fischer a devenit cel mai tanar Mare Maestru din istoria şahului, la varsta de cincisprezece ani. “La 16 ani el era capabil să-şi câştiga existenţa din sah” (Hooper 115), şi ridica statutul oricari turneu la care participa. Singurele lucruri pe care le mai avea de facut era sa câştige Meciurile Candidaţilor şi apoi Meciul pentru Campionatul Mondial. În 1971, pasul unu a fost realizat cu o dominaţie extraordinara, lăsând doar meciul pentru titlul mondial. În 1972, Fischer l-a dominat pe Borris Spassky si a devenit campion mondial.

Mare maestru la 15 ani

La numeroasele realizari din şah ale lui Bobby Fischer, au contribuit IQ-ul lui mare şi memoria lui enorma. “Probabil că nu există alt subiect care sa-i intrige pe jucatorii de sah la fel de mult ca procesele interioare ale minţii lui Bobby Fischer” (Brady V). Sahistii au simtit, universal, că si-ar putea îmbunătăţi jocul prin înţelegerea modului în care funcţionează mintea lui Fischer, dar nu trebuie sa fii şahist ca să realizezi că Fischer are capacităţi mentale enorme. Un specialist ştiinţă politice, de la liceul lui Fischer din Brooklyn, a avut oportunitatea sa studieze performantele personale ale lui Fischer. El a fost uimit să văd că I.Q.-ul lui Fischer a fost în jur de 180, ceea ce il situeaza printre oamenii cei mai de geniu. În plus, Fischer are o memorie care reţinea incredibil de usor. Cu o ocazie, chiar înainte de Meciul pentru Campionatul Mondial de la Reykjavik, , Fischer a facut un tur al Islandei pentru câteva zile. Intr-o dimineata el l-a sunat pe Frederick Olaffson, care era singurul mare maestru al Islandei. Fiica lui Olaffson, care vorbea doar islandeza, a răspuns la telefon şi Fischer a spus, “Cu domnul Olaffson, vă rog.” Fata i-a explicat că parintii ei  ieşiseră din casă, şi ca nu aveau sa revena până la cină. Fischer nu ştia niciun cuvânt in islandeză, şi nu a înţeles-o pe fetita. Fischer a trebuit să închida telefonul cu o scuza. Mai târziu, în aceasi zi, Fischer a intalnit un alt jucător de şah islandez care vorbea limba engleză. După ce i-a explicat ce se întâmplase, Fischer “i-a repetat apoi fiecare cuvânt islandez auzit la telefon, imitând sunetele cu o inflexiune perfectă, de fapt atât de bine, că islandezul i-a tradus cuvânt cu cuvânt mesajul” (Brady vii) . Frank Brady a asistat la un alt exemplu uimitor al capacitatii sale mentale:
„În 1963 Fischer a jucat, şi a câştigat, în statul Campionatul Open al New York-ului la Poughkeepsie. În timpul ultimei runde a jucat un final complicat cu Frank S. Meyer. . . Fischer, în drum spre toaleta, s-a oprit pentru scurt timp la masa mea, poate pentru cinci secunde, şi apoi a mers mai departe. Câteva luni mai târziu, el m-a vizitat la birou. . . “Cum s-a terminat jocul tau din ultima rundă?” m-a întrebat el. I-am spus că am câştigat, dar cu dificultate. “Ai jucat Db5?” a întrebat el. I-am spus destul de sincer, ca nu-mi puteam aminti ce am jucat. El a asezat imediat pe tabla poziţia exactă ca sa ma “ajute” sa-mi aduc aminte, şi apoi mi-a demonstrat variaţia pe care ar fi trebuit s-o fi jucat pentru a avea asigurat un câştig mult mai economic. Principalul este. . . ca şi-a amintit nu numai poziţia, ci, de asemenea, analiza sa pe care o facuse in trecere pe langa masa mea cu cateva luni inainte.” (VII)

“Se spune că el nu a uitat niciodata un joc pe care l-a jucat, sau o analiză pe care o citise” (Schonberg 264). Fischer isi putea aminti, de asemenea, cele mai multe dintre jocuri sale de blit, în care ambii jucători sunt limitati la cinci minute pentru a face toate mutările lor. Dupa Campionatul Mondial de Şah rapid de la Herceg Novi, Iugoslavia, din 1970, “Fischer a recitat din memorie mutarile tuturor celor douăzeci şi două de partide ale sale, care contineau mai mult de 1000 de mutăti!” (Brady VIII). Nu numai ca el isi amintea partidele de şah rapid direct după un meci, el era cunoscut, de asemenea, că si le amintea dupa ani de zile. “Fischer l-a întâlnit pe sahistul rus Vasiukov, si i-a aratat o partide de sah rapid pe care cei doi o jucasera în Moscova, cu cincisprezece ani mai înainte. Fischer si-a amintit partida, mutare cu mutare” (Brady VII). Este simplu de vazut că aceste calităţi au avut un rol esential în realizările din şah ale lui Bobby Fischer, dar IQ-ul lui şi capacitatea lui de memorie  nu ar fi dus nicăieri fără o calitate finala.

Bobby Fischer avea o dorinţă copleşitoare de a câştiga. Unul dintre profesorii săi a remarcat nevoia lui competitiva anormala.
“Indiferent ce juca, fie că era baseball sau tenis, el trebuia să termine înaintea tuturor. Dacă s-ar fi născut lângă un bazin de înot el ar fi fost campion la înot. S-a ntamplat, pur si simplu, sa fie şahul. ” (Schonberg 261) “Băiatul, provenit dintr-o familie săracă şi fără prieteni, a avut o dorinţă copleşitoare sa câştige, sa domine, iar şahul a devenit mijlocul prin care a reusit” (Schonberg 261).
Fischer a fost un monomaniac, el a avut o obsesie, si o idee, şi el avea să fie jucatorul de sah “Cel mai bun din toate timpurile.” Oamenii care au fost apropiati de Fischer spun că el studia şah zi şi noapte, şi că niciodata nu l-au văzut facand altceva, cu exceptia şahului. Fischer a fost dedicat în totalitate şahului, şi nu a mai gasit loc pentru fete sau prieteni. Singurii oameni pe care ii intalnea social erau jucatorii de sah. “Privit drept anti-social, urand orice fel de autoritate, el a devenit din ce în ce înstrăinat de semenii săi” (Hooper 115). Fischer si-a satisfacut viata sa afectiva, prin infrangerea adversarilor sai, si de aceea era atat de important sa castige. Dupa ce Fischer a luat titlul de campion mondial de la Spassky, Spassky a comentat mai târziu “Fischer are o dorinţă arzătoare de a câştiga fiecare partida.”

Cariera in şah a lui Bobby Fischer a fost plina de realizari, care i-au câştigat titlul, acordat de egalii lui, de “Cel mai bun jucator de sah din toate timpurile.” I.Q.-ul şi memoria lui au fost esenţiale pentru succesul său, dar fără devotamentul sau total, el nu ar fi devenit niciodată o legenda.

Sursa: http://www.howtoadvice.com/Chess/BobbyFischer