Interviu cu Vladimir Kramnik : De la Steinitz la Kasparov -partea 1

Interviu realizat in 2005, de Vladimir Barsky.

     Desi realizat cu ceva timp in urma acest interviu ne dezvaluie viziunea si o parte din ideile interesante ale unui Campion Mondial de Sah  [Vladimir Kramnik] cu privire la evolutia jocului de sah si descoperirii si aplicarii principiilor ce guverneaza sahul de la primul Campion Mondial de Sah si pana Kasparov.

Partea 1. Wilhelm Steinitz

Al 14-lea Campion Mondial de Sah, Vladimir Kramnik, discuta cu Vladimir Barsky, impartasindu-ne ideile sale despre ceilalti 13 campioni mondiali de sah …..

– Nu am avut posibilitatea de a studia clasicii sahului in perioada in care am fost copil. M-am nascut in oraşul  provincial rus Tuapse unde literatura de sah era dificil de obtinut; erau disponibile cărţi numai despre jucatori moderni, cum ar fi Karpov, Petrosian, etc.

Desigur, mai târziu am umplut golul din educaţia mea. Cu toate acestea, imi este mult mai uşor pentru mine să vorbesc despre cei pe care  i-am întâlnit la tabla de sah, cum ar fi, Karpov, Kasparov.

-Ar trebui ca tinerii sahisti sa studieze clasicii?

-În opinia mea, dacă doriţi sa ajungeti  la varf in sah, ar trebui să studiati întreaga istorie a şahului. Eu nu pot da nici o explicaţie logică clară pentru ea, dar cred că este absolut esenţial pentru a absorbi întreaga istorie a şahului.

-Incepand cu Gioachino Greco?

– Nu cred că este atat de important să începeţi cu cele mai vechi timpuri pentru că acesta este doar ABC-ul şahului. Cu toate acestea, partidele lui Philidor ar trebui sa fie revazute, să nu mai vorbim despre Anderssen şi Morphy, partide ale căror studiere nu ar trebui ratate. Această cunoaştere va fi de un real ajutor în auto-îmbunătăţirea jocului de sah.

 

WILHELM EXPERIMENTATORUL

 
–Steinitz fost primul care a realizat că  şahul, în ciuda faptului de  a fi un joc complicat, se supune unor principii comune. Până la el jucătorii de şah înţelegeau numai teme individuale. De exemplu, Philidor a invocat şi a sustinut următorul aviz: “Pionii sunt sufletul şahului”.

Eu am  impresii neuniforme despre Steinitz, precum şi despre alţi jucători de şah din secolul al 19-lea. De aceea aş dori să împărtăşeasc gândurile mele despre jocurile lor. Am studiat cu atenţie meciurile jucate de Steinitz împotriva lui Cigorin şi Lasker …

Steinitz a avut o abordare globală asupra  şahului şi a început să formeze o bază comună pentru concluzii individuale. Cu toate acestea, uneori, el a luat decizii care nu sunt conforme cu normele sale  proprii. Steinitz a fost primul care a descoperi anumite idei, dar a fost încă departe de a ajunge  până la piatra de temelie.

El  părea să nu înţeleagă dinamica foarte bine; dinamica a fost punctul său slab. În meciurile lui contra lui Cigorin, in mod regulat  intra în poziţii dificile cu negrul. De exemplu, el ar fi capturat pionul din Gambitul Evans şi apoi si-ar fi transferat toate piesele sale pe linia a  8-a …

M. Cigorin –  W. Steinitz, Havana 1889

Deşi cei mai mulţi jucători s-ar simti ca si cum ar ceda  într-o astfel de poziţie, Steinitz a apărat-o în meciul său de două ori, şi anume în jocurile 15 şi 17, şi a marcat 1 ½ puncte. O partida  chiar a castigat-o. Dar poziţia din diagrama este absolut fără speranţă pentru negru.

Steinitz a fost puternic în practică. El a avut gândire profunda şi idei imaginative. De exemplu, el a declarat că regele este o piesa puternica capabila să se apere singura. Această idee este într-adevăr imaginativa  şi chiar adevărata, în unele cazuri, dar nu face  parte din baza de principii clasice a jocului.

Până la el  sahistii doar jucau şah;  Steinitz a început să studieze. Dar, aşa cum se întâmplă adesea prima dată, este doar o incercare. Cu tot respectul pentru primul Campion Mondial,  nu pot spune ca  a fost fondatorul vreunei teorii din şah. El a fost un experimentator şi a subliniat că şahul se supune unor legi care ar trebui să fie luate în considerare.

[va urma]