Un simultan de şah cu oameni nevăzători reprezintă o premieră absolută. Dacian Pribeanu, un tânăr de 32 de ani, din Călimăneşti, multiplu campion naţional la şah la nevazatori, dar şi câştigătorul câtorva concursuri de gen internaţionale, a “poposit” pentru câteva zile la Brăila. În câteva minute Dacian ne-a povestit despre viaţa lui, despre performanţele lui, despre planurile lui de viitor în domeniul şahului.
Dacian Pribeanu. Foto: Arcasu’
Este angajat pe post de referent la Primăria din Călimăneşti, încercând să aducă din experienţa de mare sportiv copiilor care iubesc şahul. Ce este neobişnuit la acest remarcabil sportiv este faptul că Dacian nu vede. Judecata minţii, în timpul unui meci cu un adversar, intuiţia de a face mutările bune şi de a poziţiona piesele reprezintă un lucru greu chiar şi pentru noi, cei care putem vedea. Şahul este singurul sport care le oferă persoanelor cu deficienţe de vedere posibilitatea de a concura fără vreo îngrădire, de pe o poziţie egală cu cea a adversarului, la competiţiile de acest gen. De zece ani, Dacian Pribeanu este clasat între primii 20 – 30 de şahişti români şi, dincolo de problemele de vedere, este multiplu campion naţional la nevăzători, neînvins în atâţia ani.
“Am început să joc şah de la vârsta de şapte ani, când prima participare a fost la primul meu campionat de la Lupeni, concurs pe vremea aceea pentru pioneri sau pentru copii până la 14 ani; eram atât de mic, încât tata îmi spunea că eu trebuia să joc şah stând pe scaun cu picioarele, deoarece nu ajungeam la tabla cu piese. Chiar îmi amintesc că la acel concurs am şi câştigat unul din premii, iar apoi am plecat de la Lupeni la Timişoara şi, cam pe la 16 ani, m-am întâlnit cu un domn care şi-a adus aminte de mine şi mi-a spus:
«Tu m-ai bătut atunci când erai foarte mic»; am rămas surprins că m-a ţinut minte şi m-a recunoscut. Din familie, tata joacă şah, este un mare amator de şah, şi tot el mi-a insuflat pasiunea pentru acest sport al minţii, dar după ce am plecat la Timişoara şi m-am înscris la Clubul Sportiv Medicina, unde am învăţat să joc mai bine şah cu maestrul internaţional Sergiu Grunberg, acolo sper eu că am făcut primii paşi mai serioşi în şah”, ne-a povestit Dacian Pribeanu.
Modificările la tabla de şah pentru sahistii nevazatori
Adaptările practice sunt minime la o tablă de şah, ele fiind introduse în România în 1948, la Cluj, de profesorul Cory Francisc, al cărui nume îl poartă campionatul naţional de şah al şcolilor de nevăzători. Are pătrăţelele negre un pic mai înalte decât cele albe, toate având în centru câte un orificiu, în care se fixează piesele ce prevăzute fiecare cu un “picioruş” pe talpă. Pentru identificarea tactilă a culorilor (alb/negru), piesele negre au “capetele” ascuţite, iar cele albe sunt rotunjite.
Tabla speciala de sah pentru sahistii nevazatori
“Este greu să joci şah în orice situaţie, de la un nivel bazic spre mai sus, pentru că a juca şah este un proces abstract de gândire, iar în momentul în care situaţia de pe tablă este foarte complicată, tu trebuie să te autodepăşeşti, să depăşeşti propriile tale limite şi, în acest fel, şahul devine o formă de a te cunoaşte pe tine însuţi. A juca şah este un lucru complex, un lucru dintre cele mai grele şi, dacă facem o comparaţie cu serviciul de zi cu zi – când fiecare ştie ce are de făcut, situaţia de la serviciu devine rutinizantă, omul îşi poate rezolva problemele cuantificabil; în schimb, la şah ai în faţă un adversar care poate să fie mai slab sau mai puternic. Din acest punct de vedere, de multe ori, încercând să găseşti calea de câştig, energia pe care o consumi este bineînţeles necuantificabilă”, ne-a mai spus Dacian.
În cazul nevăzătorilor – de fapt, abilitatea e dobândită de oricare şahist de performanţă – jocul se desfăşoară prin reprezentarea sa mentală, tabla rămânând doar un instrument de control. De la a juca şah prin parc cu “amicii” şi până la performanţă este un drum lung. Ore de joc şi gândire, ani de antrenamente cu alţi contracandidaţi la titluri, l-au făcut pe Dacian să ajungă acolo unde şi-a dorit – mare şahist al României, dintre oamenii cu probleme de vedere, obţinând premiul trei la concursul internaţional de la Linares, în Spania, competiţie unde participă cei mai buni dintre cei mai buni din lume.
Dacian Pribeanu la masa 1 la Olimpiada nevazatorilor 2008
“Primul meu titlu naţional a fost în anul 1999, în frumoasa localitate Durău. Atunci am fost foarte motivat, am jucat un şah foarte spectaculos, mereu am atacat, în fiecare partidă, şi am câştigat primul dintre toţi colegii mei. Atunci când am simţit că voi câştiga şi voi fi primul din ţară la acest campionat naţional; sigur că m-am bucurat, dar, din fericire pentru mine, nu am crezut în mintea mea că va fi o mare realizare şi a fost bine aşa, deoarece, în general când ajungi să percepi că ai făcut un lucru excepţional, începi să dai înapoi. Este mai bine să crezi că paşii pe care-i faci sunt paşii dintr-o construcţie mai mare şi fiecare etapă de care treci te poate propulsa mai înainte. Din păcate, pentru mine acest titlu de campion naţional a rămas la acest stadiu; am repetat aproape anual, timp de zece ani, această performanţă, însă nu am reuşit ceea ce mi-am propus – să ajung un mare maestru internaţional al şahului. Când am învăţat şah, la vârsta de şapte ani, analizam nişte partide jucate la Linares, din Spania, unde anual se întâlnesc cei mai buni şahişti din lume. Iar în momentul în care am început să analizăm partidele jucate, întâmplarea a făcut ca în anul 2001, când am ajuns la Linares, fiind invitat de Asociaţia nevăzătorilor din Spania, o asociaţie foarte puternică din punct de vedere economic, unde erau cei mai buni jucători din lume – Karpov, Kasparov şi alţi mari jucători, să se organizeze şi un turneu în care primii zece jucători din lume să desfăşoare concursul în condiţii similare. Eu am fost clasificat între primii zece jucători şi am participat la acest turneu de două ori în doi ani. În al doilea an am reuşit să obţin performanţa de a mă clasa pe locul trei şi probabil că aceasta este cea mai înaltă performanţă pe care am obţinut-o în şahul rezervat persoanelor cu deficienţe vizuale”, ne-a spus Dacian Pribeanu, multiplu campion naţional la şah.
Acasă, la Călimăneşti, are foarte multe premii naţionale şi internaţionale, peste 30 de cupe, dar interesant este faptul că, de fiecare dată când îi calcă pragul vreun musafir care nu-l cunoaşte, fiecare se minunează şi nu crede în performanţele lui…
(Sursa: Scris de George Petrenco pe www.arcasu.ro)
0 Comentarii