Pe drumul spre titlul de mare maestru la 51 de ani

Sahul de nivel inalt este un joc pentru persoane tinere. In ciuda aparentei sale de imobilitate, jucatorii de top cheltuiesc energie fizica si mentala timp de 3-4 ore per partida. Pulsul creste, iar profesionistii isi antreneaza atat mintea cat si trupul pentru a-si mentine nivelul de concentrare.

In plus, la o anumita varsta, creierul nu mai functioneaza asa cum obisnuia.

In ciuda acestor aspecte, Jean Hebert, la 51 de ani considerat un dinozaur al speciei de sahist, incearca sa devina mare maestru. Este un titlu pe care il detin mai putin de o duzina de jucatori canadieni si mai putin de 1000 jucatori pe glob.

La varsta de 20 de ani, Hebert a devenit cel mai tanar jucator care a castigat Campionatul National al Canadei in 1978. Luna trecuta, in august, 31 de ani dupa primul sau titlu national, Hebert a intrecut 30 dintre cei mai buni jucatori canadieni si a devenit cel mai in varsta jucator care a castigat titlul de campion al Canadei.

“A fost o surpriza ambele dati.” rade Hebert. “Prima data pentru ca nimeni nu stia cine sunt si eram atat de tanar, iar de data asta pentru ca sunt reltiv batran.”

El ar fi putut obtine statutul de mare maestru acum trei decenii, spune Hebert, dar viata s-a opus.

Acum, Hebert spera sa surprinda lumea din nou.

“Chiar daca este tarziu, cred ca in urmatorii doi ani, daca fac lucrurile cum trebuie, da, pot deveni mare maestru.” spune el. “Ceea ce ar putea fi un record de asemenea, la varsta mea.”

Fratele lui Hebert l-a invatat jocul de sah pe cand avea 5 ani. Pana la varsta de 8 ani el concura impotriva adultilor si la 16 ani reprezenta Canada la campionatul mondial sub 17 ani. Patru ani mai tarziu el a devenit campion al Canadei si a primit titlul de maestru international, un pas sub cel de mare maestru.

Hebert ar fi incercat sa atinga statutul de mare maestru, dar restrictiile financiare ale calatoriilor internationale necesare pentru a gasi competitii de un calibru suficient de inalt, si o diferenta de opinii cu privire la felul in care era condusa federatia de sah din Quebec, l-a facut pe Hebert sa ramana cu visuri.

Dar nu si sahul. Hebert traieste din el, preda sah in persoana si pe Internet, analizeaza partidele si stilurile jucatorilor, scrie rubrici si carti de sah. El a avut o rubrica de sah in revista La Presse din Montreal in anii ’80.

Hebert nu s-a oprit niciodata din a juca sah, reprezentand Canada de 7 ori la Olimpiade, castigand o medalie de bronz in 1982. El a excelat de asemenea la sahul prin corespondenta (partidele obisnuiau sa dureze intre doi si patru ani prin posta, dar pe Intrenet au devenit mai rapide, intre doua si patru luni- jucatorii pot sta cateva zile la o mutare), si a fost numit mare maestru la sahul prin corespondenta in 1984, unul din cei cativa canadieni care au primit acest titlu.

In 2002 el s-a realaturat federatiei de sah din Quebec si a inceput din nou sa concureze.

Referitor la victoria lui Hebert la campionatul Canadei, toate aspectele s-au aliniat pentru a-i da cel mai important atribut pentru victorie: o atitudine pozitiva. El a castigat ultimele patru partide; majoritatea competitorilor erau pe la 20-30 ani, si varsta lui Hebert a jucat probabil un rol in favoarea lui.

“Jean este ceea ce noi numim un jucator intuitiv”, spune Richard Berube, director-general al Federatiei de Sah din Quebec. “El nu incepe partida cu un plan de acasa, dar reactioneaza pe masura ce partida progreseaza….Se bazeaza mult pe experienta sa-l ghideze, si are mai multa experienta decat multi dintre adversarii sai.”

Victoria i-a adus lui Hebert 1500$, acoperindu-i cheltuielile. Si mai important, l-a calificat pentru Cupa Mondiala, si l-a convins ca este momentul sa-si implineasca visul. La 51 de ani are timp, si un partener care-i sprijina decizia in ciuda cheltuielilor. (“Sper sa calatoresc cu el”, spune Anne Bazinet. “Si este culmea unei cariere- trebuie sa faca asta.”). Hebert va merge la Khanty Mansiysk, Siberia, in noiembrie, unde se va numara printre cei 128 de jucatori participanti la Cupa Mondiala 2009. Dupa aceea el va cauta turnee in Europa si prinalte parti, continuand sa predea atunci cand este acasa.

Este de asemenea o sansa pentru promovarea sahului in Quebec si in Canada.

“Cred cu tarie in virtutea jocului”, spune el. “Cu civilizatia noastra de computere, in care facem l;ucrurile repede si usor, cu jocuri video-multe dintre ele violente, fara nici o calitate formativa pentru copii, cred ca sahul are un loc mai important in lume decat a avut inainte…”

“Sahul este o scoala care preda gandirea. Dezvolta imaginatia , concentrarea, increderea in sine si respectul pentru adversar. Ne invata sa privim inainte , sa analizam, si la un nivel social, copii sunt invatati sa-si asume responsabilitati, deoarece cand pierzi la sah, nu ai pe cine sa dai vina decat pe tine. Si cand castigi, nimeni altcineva nu primeste recunoastere.”

(SURSA:  MONTREAL GAZETTE “THE ROAD TO GRANDMASTER”)