Pentru a afla cum vă puteţi procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHISTşi a vedea tabla sa de materii, daţi click aici.
Aici puteţi revedea capitolele anterioare din
La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate. Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.
|
|
In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână. Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă. |
Elogiul vârstei
Accelerarea îmbătrânirii demografice a populaţiei este o realitate ineluctabilăşi se spune că în curând vom avea (de exemplu, în Franţa) mai multe persoane de peste 50 de ani decăt adolescenţi, cca. 11 milioane de peste 75 de ani şi 5 milioane de peste 85 de ani (adică de trei ori mai mult ca acum).
Recenta mea victorie – a 8-a – din campionatul francez de veterani 2009 m-a incitat să scriu câteva rânduri şi despre această categorie de jucători de şah, un pic neglijată, dacă nu cumva persiflată de această minunată tinereţe atotştiutoare. Si este mare păcat, pentru că trebuie ştiut că alţii au pavat toate drumurile pe care le străbătem astăzi, marea majoritate a cunoştintelor pe care le folosim au fost descoperite de generaţiile trecute şi noi culegemroadele a ceea ce au sădit cei dinaintea noastră.
Desigur, a ajunge în vârful piramidei şi a se menţine cât mai mult timp posibil este obiectivul unei bune cariere în marea majoritate a sporturilor. Dar duritatea şi repetivitatea antrenamentelor, exigenţele mereu crescânde ale nenumăratelor competiţii, accidentele de tot felul şi surmenajul fizic şi moral, toate acestea uzează enorm, împiedicând menţinerea prospeţimii combative indispensabile.
Din contra, acest deziderat este perfect realizabil în şah, un «sport» care se adresează mai puţin condiţiei fizice şi mai mult domeniului raţionamentelor, inteligenţei, creativităţii imaginative şi a tot felul de senzaţii, instincte şi reflexe ale mentalului. În timp ce în alte sporturi, sportivii se gândesc să se retragă la vârsta de 30-35 de ani, jucătorii de şah pot continua să aibă încă rezultate bune: aici apogeul poate dura până la 42-45 de ani, după care se instaurează o anumită uzură nervoasă, diminuarea potenţialului fiziologic anunţând declinul. Timp de vreo 12 ani, se poate observa o regresiune în dinţi de ferăstrău a rezultatelor, cu un–două turnee bune şi un insucces dureros. Iar după 55 de ani, se profilează perspectiva unei retrageri sportive,cu o reducere sensibilă a participărilor la competiţii şi o eventuală evoluţie spre antrenorat sau scriitura şahistă.
Astfel, se poate juca şah şi după 80 de ani, federaţia franceză, de exemplu, numărând la ora actuală peste 2100 veterani dintre care peste 250 de octogenari în activitate. Căteva exemple elocvente la cel mai înalt nivel:
– la vârsta de 67 de ani, Em.Lasker(1868-1941)a terminat neînvins al 3-lea (înaintea unui Capablanca de 47 de ani) la Moscova 1935.
– la cei 72 ani ai săi,O.S.Bernstein(1882-1962)a luat locul 2-3 la Montevideo 1959, cu un premiu de frumuseţe contra lui Najdorf care, la rândul lui, juca încă la 81 de ani în campionatul Argentinei din 1991.
– la vârsta de 73 ani, J.H.Blackburne (1841-1924) se bătea încă cu cei mai buni maestri la Petersburg 1914.
– J.Mieses (1865-1954) juca încă în 1949 la Hastings, obţinând un premiu de frumuseţe contra lui E.G.Sergeant.
– S.H.Reshevsky (1911-1992) participa la 80 de ani la turneul din Moscova 1991 .
– apoi, cine nu cunoaşte performanţele unori dinozauri ai şahului ca Lilienthal (1911), Smyslov (1921), Bronstein (1924-2006), Korchnoi (1931) şi a multor altor veterani? .
– cel mai ilustru caz francez este sextuplul campion al Franţei (1945, 1950, 1954, 1955, 1959, 1967) şi participant la 7 olimpiade César Boutteville care, după ce a întrerupt şahul în 1991 (când la învins chiar pe GMI Ghitescu la openul din Metz), a reluat – acum doi ani – competiţiile la vârsta de 90 de ani!
Există desigur o serie întreagă de factori care frânează sau limitează bunele rezultate sau duc char la întreruperea activităţii:
– scăderea plăcerii de a juca, a apetitului pentru competiţii, instaurarea unei anumite stări de suficienţă şi de neîncredere în forţele proprii.
– atenuarea dorinţei de a se afirma, de a se confrunta cu adversari din ce în ce mai puternici.
– dispariţia motivaţiilor sociale sau raţiuni de ordin material.
– greutăţi legate de cultură şi educaţie care împiedică continuarea pregătiri şi a acumulării de cunoştinţe.
– încetinirea reacţiilor de combativitate, greutăţi în readaptarea la tensiunea luptei.
– înaintarea în vârstă, degradarea sănătăţii psiho-fizice şi a stării de spirit generale.
Pentru mental, timpul poate deveni o dimensiune a întineririi, o măsură a plenitudinii, de aceea jucătorul de şah trebuie să ştie să se repoziţioneze şi să ţină cont de faptul că multe evenimente ale vieţii se raportează la vârsta cronologică. Astfel, începând aproximativ de la vârsta de 29 ans,forţa,energia şi rezistenţa descresc: elle sunt de 95% la 30-39 ans, de 90,5% la 40-49 ans, de 75% la 50-59 ans, de 67,7% la 60-69 ans etc. Pe de altă parte, acumularea de oboseală şi de uzură psihofizică poate mina organismul, modificând funcţionalitatea şi reducându-i eficacitatea, de exemplu:
-
asistăm la o scădere progresivă a memoriei şi a fluidităţii ideilor.
-
se observă o anumită descreştere a obiectivitàţii şi a aprecierilor nuanţate.
-
toate acestea sunt însoţite de o mai mică supleţe în raţionamente şi în capacitatea de a-şi argumenta demonstraţiile.
-
ca urmare, orientarea spaţială devine mai dificilă şi, încetul cu încetul, se instalează o anumită rigiditate în gândire şi o lipsă de vivacitate.
Unii au impresia că – la un Elo egal – veteranii joacă mai slab decăt cei mai tineri decăt ei. In realitate, este tocmai invers pentru că, fiind la capătul carierii lor profesionale şi având marea majoritate a problemelor socio-familiare personale rezolvate, ei dispun de mai mult timp pentru a se pregăti şi juca. In plus, chiar dacă uzura şi îmbătrânirea corpului omenesc sunt ineluctabile, în zilele noastre există nenumărate posibilităţi pentru a încerca să le întârziem şi să ne petrecem mai bine ultima parte a vieţii.
Puţini oameni ştiu să îmbătrânească bine şi, pentru aceasta, trebuie să avem – înainte de toate – voinţa necesară pentru a ne investi într-un cocktail de practici igieno-dietetico-sportive şi a adopta alte acţiuni zilnice. Căci longevitatea şi sănătatea sunt, mai ales, o problemă de profilaxie care, cu corectivul unui anumit coeficient de individualizare, ne priveşte pe toţi şi în orice perioadă a vieţii noastre:
-
tinereţeacare, chiar dacă nu-i veşnică, poate fi cu siguranţă prelungită.
-
maturitatea unde, în funcţie de posibilităţi, se poate atinge maximum de dezvoltare şi de înţelepciune.
-
bâtrâneţea, unde simţim nevoie de a ne revizita trecutul şi de a ne împărtăşi experienţa.
Se spune că bătrâneţea apare când începi să-ţi fie frică de ea. In acest sens, practica jocului de şah poate să reprezinte pentru cei mai mulţi:
– un bun substitut social al golului lăsat de încetarea muncii, prin menţinerea unui contact intergenerational cu ceilalţi jucători şi exersarea în continuare a facultăţilor sale mentale.
– un obstacol în calea multor afectiuni: un studiu recent a demonstrat că stimularea cognitivă legată de jocul de şah ar putea întârzia declinul natural al creierului şi a reduce cu 35% riscurile unor boli neuro-degenerative.
Viaţa noastră este deci soupleţe, adaptare, evoluţie şi, atunci când totul se petrece normal, cu toţii devenim veterani. Si chiar dacă a îmbâtrâni nu este întotdeauna îmbucurător, este totusi singurul mijloc de a trăi cât mai mult!
Din fericire, transmiterea ştafetei în şah poate să se facă în mers, în plină competiţie între cele trei generaţii care au posibilitatea de a se întălni, de a rivaliza şi de a exprima ceea ce posedă de mai bun: «tinerii lupi», «redutabilii lei» şi «bătrânii crocodili». Aceasta permite, pe de o parte, energiei, ambiţiei şi siguranţei juvenile de a dobândi experienţa necesară iar, pe de altă parte, colegilor lor mai în vârstă de a-şi menţine mai mult timp vivacitatea lor de spirit şi calităţile lor cele mai bune dintre care, în mod deosebit, erudiţia, tehnica şi experienţa.
Mulţi veterani nu ştiu să se folosească de dramul de tinereţe ce le-a mai rămas şi, în această idee, trecerea la pensionare a celor care nu şi-au pregătit niciun hobby este uneori resimţită ca un adevărat seism. De aceea, ajuns la un anumit nivel, orice profesionist al şahului sau chiar un jucător amator trebuie să se obişnuiască să-şi gereze bine cariera: să ştie să-şi aleagă bine competiţiile, în functie de Elo-ul sau notorietatea participanţilor, de avantajele sau riscurile de ordin financiar, cum să împace participările la turneele individuale cu meciurile pe echipe, să vegheze asupra relaţiilor sale cu tot ce mişcă în lumea şahului, în fine, să-şi întreţină sănătatea şi pasiunea pentru şah.
In acest fel, anumiţi jucători reuşesc să treacă în mod inteligent la categoria de veterani şi, deşi au mai puţină energie, acum au ocazia să facă ceea ce nu aveau timp înainte. Atunci, datorită pasiunii lor care antreneazà în prioritate mentalul, jucătorii de şah pot transforma aceasta într-o vârstă psihologică a inteligenţei şi a creativităţii mentale, ceea ce le va permite o reimpulsionare a procesului general de dezvoltare şi de achiziţie a unor noi forme ascendente de adaptare şi de aport social.
Deci, atingând forţa sa maximă, un jucător de şah poate să mai obţină mult timp rezultate bune pentru că elementele care intră în componenţa reuşitei şahiste sunt mai puţin şi mult mai târziu atinse de uzura timpului. Si, pentru aceasta, principalul cuvânt de ordine în aceste cazuri ar trebui să fie adaptarea, cu următoarele explicatii:
Principal instrument al jucătorului de şah, o introspectie sumară a creierului ne dezvăluie două emisfere, legate de un pod de fibre nervoase şi exersând funcţiuni asimetrice şi complimentare:
-
stânga: verbal, analitic, abstract, matematic, logic, linear.
-
dreapta: vizual, spaţial, concret, global, intuitiv, artistic.
Cele două emisfere sunt întotdeauna desincronizate şi în opoziţie de fază, deci atunci când una a atins culmea eficacităţii, cealaltă se pune în repaus, aceste operaţii succedându-se în cicluri de aproximativ 90 de minute, cu mici variaţii în funcţie de predominanta emisferică a momentului activităţii. Fiecare persoană posedă deci un profil cerebral diferit care-i orientează preferinţa spre o anumită formă de gândire şi activitate.
Simţurile şi creativitatea – care cer un anumit tip de imaginaţie şi de inteligenţă fluidă (mai suplă şi speculativă) – sunt focalizate la dreapta, în timp ce gândirea şi raţionamentele – care cer o inteligenţă cristalină (mai sobră şi sigură) – se găsesc la stânga. Din punct de vedere şahist, prima favorizează mai ales jocul tactic în timp ce a doua este mai propice jocului poziţional. Si aici apar două probleme:
– având profiluri cerebrale distincte, dotarea şi repartizarea valorică în creierile jucătorilor sunt diferite şi inegale.
– cu trecerea anilor, emisfera dreapta este mult mai supusă îmbătrănirii decăt cea stângă.
In aceste condiţii, pe lângă gradul de uzură proprie oricărei persoane în vârstă, la jucătorii de atac se vor adauga şi alte probleme, în special memoria care diminuează şi imaginaţia care se ofileşte. Si dacă veteranul nostru tumultuos se încăpăţăneazà să joace ca înainte, se poate întâmpla ca inima să-şi accelereze ritmul obosind mai repede iar creierul să refuze să caute sau să calculeze soluţiile tactice mai complexe, slăbindu-i concentrarea şi ordonant din când în când … un mic repaos de gândire! Si, deşi strălucirea vechiului stil combinat cu o formă de zile mari ar mai putea produce din când în când o mică bijuterie, aceasta nu va face decăt să-i voaleze realitatea, partidele sale fiind presărate de tot felul de omisiuni, greşeli chiar gafe. (cum veţi vedea din partida ce urmează a triplului campion al Franţei din 1968,1971 şi 1974 J-Cl. Letzelter. Ce-i atunci de făcut?
Singura soluţie este revizuirea concepţiilor şi a modului de abordare a poziţiilor, operarea încetul cu încetul a unor restructurări prin trecerea la un joc mai clasic şi tehnic fără riscuri deosebite, bazat pe experienţa şi inţelepciunea acumulată în anii de competiţii.
Mai mult sau mai puţin disponibili şi doritori de a-şi recăpăta dinamismul acţiunii, atât la tabla de joc cât şi în organizarea şahistă, veteranii reprezintă deci o importantă rezervă de inteligenţă, experienţă şi prestigiu de care nici o structură şahistă nu poate să se lipsească. Si dacă ne iubim bunicii şi onorăm academicienii nostri, dece să nu ne respectăm vechii maestri şi antrenori, depozitari de atâta inteligenţă şi experienţă şahistă?!
La urma urmalor, a-şi păstra vocaţia pentru şah, a avea forţa de a continua să ne perfecţionăm şi să ne destindem în cele mai diverse competiţii, a-şi putea transmite pasiunea şi experienţa generaţiilor viitoare, toate acestea nu sunt în fond decât o expresie a naturei însăşi a omului. Si chiar atunci când va fi nevoit să se retragă din activitatea sa favorită, jucătorul de şah veteran rămâne fidel unei pasiuni care i-a înfrumuseţat viaţa.
Si acum, câteva din partidele pe care le-am jucat de-a lungul ultimelor ani în campionatele de veterani franceze:
| B. Huguet – V. Vaisman (Méribel 1998) |
1.d4 c5 2.d5 e5 3.e4 d6 4.Nb5+ Cd7 5.a4 Cgf6 6.Cc3 Ne7 7.Cf3 0-0 8.0-0 Ce8 9.Nd3 g6 10.Nh6 Cg7 11.Dd2? (aici, dama ia locul unui Cd2-c4) 11…Cf6 12.h3 Rh8 13.b3? Cg8 14.Ng5 f6 15.Ne3 f5! 16.Ng5?! f4 17.Nxe7 Dxe7 18.Ch2 f3!(sacrificiu tip pentru deschiderea liniilor
19.Cxf3 Txf3! 20.gxf3 Ch5 21.Tfd1 Cf4 22.Nf1 Cf6! 23.Ce2 C6h5 24.Cg3 Dh4 25.De1 Nd7 26.Ng2 Tf8 27.Td3 Cxd3 28.cxd3 Cf4 29.De3 a5 30.Rf1 Nxh3 31.Nxh3 Dxh3+ (0-1)
V. Vaisman – I. Rosenfeld (Besançon 1999) |
1.Cf3 d5 2.d4 c6 3.c4 e6 4.Cc3 Nd6?! (mai uzuale sunt 4…Cf6 şi 4…f5) 5.e4 dxe4 6.Cxe4 Nb4+ 7.Nd2 Nxd2+ 8.Dxd2 Cf6 9.Nd3 Cxe4 10.Nxe4 Cd7 11.Td1 Cf6 12.Nb1 0-0 13.0-0 b6 14.Dc2 Nb7 15.Tfe1 Dc7 16.Ce5 g6 (dacă 16…c517.dxc5 bxc5 18.Cd7 +-)17.c5!? (sau 17.Dd2) 17…Tfd8 18.b4 Tac8 19.a3 Rg7 20.Na2 Cd7? 21.Cxf7! (un sacrificiu courajos şi, se pare, corect) _21…Rxf7 22.Txe6 Rg7 (la 22…Rf8 23.Dc1! etc.) 23.Te7+ Rh8 24.Dc3 Df4 25.g3! Df5 (sau 25…Df6 26.Tf7 Dg5 27.f4 etc.) 26.d5+! Df6 (dacă 26…Cf6 27.Txb7 cxd5 28.c6 +-) 27.Dxf6+ Cxf6 28.Txb7 cxd5 (sau 28…bxc5 29.d6! cxb4 30.axb4 Cd5 31.Nxd5 cxd5 32.Txd5 +-) 29.cxb6 axb6 30.Txb6 Rg7 31.Tb7+ Rf8 32.a4 Tc2 33.Nb1 Tb2 34.a5 Te8 35.a6 Tee2 36.a7 Txf2 37.a8D+ Ce8 38.Tf1 (1-0)
J.Cl. Letzelter – V. Vaisman (Besançon 1999)
1.e4 g6 2.d4 Ng7 3.Cc3 d6 4.Ne3 a6!? (mai deosebit faţă de 4…Cf6, 4…c6 sau 4…c5) 5.Dd2 Cd7 6.Cf3 b5 7.a4 (mai puţin provocator era 7.a3 sau 7.Nd3) 7…b4 8.Cd1 Tb8 9.Nc4 e6 10.Ng5 f6 11.Ne3 De7 12.De2 Nb7 13.Cd2 Ta8 (dacă 13…a5 14.c3 etc.) 14.0-0 Ch6 15.a5 (o altă idee era 15.f4) 15…0-0 16.Cb3 c5 17.dxc5 Cxc5 18.Cxc5 dxc5 19.f4? (credincios stilului său de atacant) 19…Nxe4 20.Cf2 Nd5 21.Nxa6 Cf5 22.Cd1 Dc7 23.Nf2 Cd4 24.Nxd4 cxd4 25.Ta4? Txa6! (cu încheierea: 26.Dxa6 Dxc2 27.Cf2 Dxa4 -+) 0-1
V. Vaisman – B. Huguet (Vichy 2000)
1.d4 c5 2.d5 e5 3.e4 d6 4.Cc3 Ne7 5.Cf3 Ng4 (sau 5…Cf6) 6.Nb5+ Rf8 7.a4 Nxf3 8.Dxf3 Ng5 9.Nxg5 (9.0-0!?) 9…Dxg5 10.a5 a6 11.Nd3 Cd7 12.0-0 Cgf6 13.Cd1 Df4 14.Dh3 Dg4 15.Dxg4 Cxg4 16.h3 Cgf6 17.Ce3 g6 18.Cc4 Re7 19.g3! Ce8 20.f4 f6 21.Tf2! Cc7 22.h4 Taf8 (se putea şi 22…Tag8 urmat de exf4 si g5) 23.Te1 Ce8 24.Nf1 Tf7 25.Nh3 Tg7 26.Rh2 h5 27.Tef1 Thh7 28.Tf3 Rd8 29.Tb3 Rc7 30.Nxd7 Txd7 31.fxe5 fxe5 32.Tbf3 (albul este deja câştigător) 32…Tde7 33.Tf8 Rd7 34.Cb6+ Rd8 35.T1f6 Rc7 36.Txg6 Thf7 37.Tgg8 Txf8 38.Txf8 Rd8 39.Cc4 Rd7 40.Cb6+ Rd8 41.Th8 Tg7 42.Txh5 (42.Rg2 Re7 43.Txh5 Cf6 oferea negrului un pic de contrajoc) 42…Tg4 43.Th8 Txe4 44.Rh3 Te1 45.Th6 Re7 46.Te6+ Rf7 47.Cc4 (1-0)
Vaisman – H.G. Hoyer (Val d’Isère 2002)
1.d4 d6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 Cf6 5.Ne2 c6 6.Cf3 Ng4 7.Ne3 Da5?! (o ieşire de care albul va profita) 8.0-0 0-0 9.a3! e5 10.b4 Dc7 11.dxe5 dxe5 12.Cd2 Nxe2 13.Dxe2 Cbd7 14.Tfd1 Tad8 (14…Tfd8!?)15.c5 Ch5 16.Cc4 Cf4 17.Da2 Cf6 18.f3 De7 19.Td6 C6h5 20.Tad1 Ce6 21.Ce2! Chf4 22.Cxf4 exf4 23.Nf2 h5 24.T1d3 Df6 25.Dd2 Tfe8 26.h3 Nf8 27.e5 (forţează o simplificare generală avantajoasă) 27…Dg5 28.h4 De7 29.Td7 Txd7 30.Txd7 Td8 31.Txd8! Dxd8 32.Dxd8 Cxd8 33.Rf1 (direcţia spre pionul f4!) 33…Ne7 34.Re2 f6 35.exf6 Nxf6 36.Rd3 Rf7 37.Re4 g5? 38.hxg5 Nxg5 39.Rf5 Nh6 40.Nh4 Re8 41.Cd6+ Rd7 42.Nxd8 Rxd8 43.Cf7+(1-0)
V. Vaisman – I. Rosenfeld (Marseille 2001)
1.Cf3 d5 2.c4 c6 3.d4 Cf6 4.Cc3 dxc4 5.e4(alte posibilităti:5.a4, 5.Ce5, 5.e3) 5…b5 6.e5 Cd5 7.a4 e6(se mai joacă 7…Nf5 şi 7…c6) 8.Cg5!? (în mod obisnuit, se joacă 8.axb5)8…Nb4!? 9.Dh5 g6 (sau 9…De7) 10.Df3 0-0?!(mai bine era 10…f6!)11.Dh3 h5 12.Nd2 Cd7 13.Ne2 Nb7(poate 13…Rg7 14.g4 h4!? etc.) 14.Nxh5 (merita atenţie şi 14.g4!? c5 15.gxh5 etc.)
__
14…gxh5 15.Dxh5 C5f6 16.Dh6! Nxc3?(sau 16…Te8 17.exf6! Cxf6 18.0-0-0 Nf8 19.Dh4 Ng7 20.Nf4 etc.) 17.Nxc3! De7 18.exf6 Cxf6 19.d5! e5 20.dxc6 Nxc6 21.axb5 Ne4 (la 21…Nxb5 22.0-0 urmat de Tae1 şi f4 +-) 22.0-0 Ng6 23.Tfe1 Cd7 24.f4 Tfe8 25.fxe5 Dc5+ 26.Rh1 Cxe5 27.Cf3(1-0)
| V. Vaisman – Ch. Lebouchard (Aix-les-Bains 2003) |
1.Cf3 d5 2.c4 c6 3.d4 Cf6 4.Cc3 dxc4 5.e4 (alte posibilităti:5.a4, 5.Ce5, 5.e3) 5…b5 6.e5 Cd5 7.a4 e6 (se mai joaca 7…Nf5 şi 7…c6) 8.Cg5!? (în mod obisnuit, se joacă 8.axb5) 8…Nb4!? 9.Dh5 g6 (sau 9…De7) 10.Df3 0-0?! (mai bine era 10…f6!) 11.Dh3 h5 12.Nd2 Cd7 13.Ne2 Nb7 (poate 13…Rg7 14.g4 h4!? etc.) 14.Nxh5 (merita atenţie şi 14.g4!? c5 15.gxh5 etc.)_
14…gxh5 15.Dxh5 C5f6 16.Dh6! Nxc3? (sau 16…Te8 17.exf6! Cxf6 18.0-0-0 Nf8 19.Dh4 Ng7 20.Nf4 etc.) 17.Nxc3! De7 18.exf6 Cxf6 19.d5! e5 20.dxc6 Nxc6 21.axb5 Ne4 (la 21…Nxb5 22.0-0 urmat de Tae1 şi f4 +-) 22.0-0 Ng6 23.Tfe1 Cd7 24.f4 Tfe8 25.fxe5 Dc5+ 26.Rh1 Cxe5 27.Cf3 (1-0)
J. König – V. Vaisman (Val d’Isère 2004)
1.Cc3 c5 2.f4 g6 3.e4 Ng7 4.Cf3 Cc6 5.Nc4 e6 6.0-0 (aici este posibil şi 6.f5!?) 6…Cge7 7.Rh1?! d5 8.exd5 exd5 9.Nb5 0-0 10.Te1 Ng4 11.Ne2 Cf5 12.Ce5 Nxe2 13.Cxe2?! (la 13.Dxe2 sau 13.Txe5 Ccd4 etc.) 13…Cxe5 14.fxe5 Nxe5 15.d4 (cu ideea: 15…Cxd4 16.Cf4 Ng7 17.c3 etc.) 15…cxd4 16.Cf4 Dd6 17.Df3 Tac8 18.Te2 Tfe8 19.g3 Ng7 20.Txe8+ Txe8 21.Nd2 Te4 22.Tf1 Ce3 23.Tc1 Cc4 24.Ne1 Nh6 25.b3 Nxf4 26.gxf4 Ce3 27.Ng3 De6 (0-1)
E.A. Birens – V.Vaisman (Aix-les Bains 2007)
1.d4 d6 2.c4 e5 3.d5 Ne7 4.e4 Cf6 5.Cc3 Cbd7 8.Ne3 Cf8!?(un plan pe care l-am jucat deseori) 7.Ne2(sau 7.Nd3) 7…Cg6 8.g3 h5(complementul mutării anterioare) 9.h4 Cg4 10.Nxg4 (10.Nd2 slăbea f2) 10…Nxg4 (interesant era 10…hxg4!?) 11.f3 Nd7 12.Dd2 a6 13.a4 a5!(vrea să blocheze aripa damei) 14.Cge2 b6 15.Cc1(mai simplu era 15.0-0-0) 15…0-0 16.Cd3 f5! 17.Tf1? f4 18.gxf4 Nxh4+ 19.Re2 exf4 20.Nd4 (dacă 20.Cxf4 Cxf4 21.Nxf4 Df6 etc.)20…Ng3 21.Rd1(albul nu găseşte un plan acceptabil) 21…Dg5(erau deasemenea posibile 21…De7 sau 21…Ch4) 22.Rc2 h4 23.Ce2 Dh5! 24.Dc3 Tf7 25.Rb3 Te8(negrul îşi regrupează forţele deşi se putea juca şi 25…Nh3) 26.Ra3 h3 27.b4 (ce altceva?) 27…axb4+ 28.Dxb4 h2 29.Db1 Nh3 30.Cc3 Ch4 31.Rb4 Cxf3 32.Txf3 Dxf3 33.e5? Nf5 34.e6 Tfe7 35.Df1 Dxf1 36.Txf1 Nxd3 37.Td1 f3(0-1)
E-A. Birens -V.Vaisman (Pau 2008)
1.d4 d6 2.c4 e5 3.d5 Cd7 (interesant era deasemenea 3…f5) 4.e4 Cgf6 5.Cc3 Cc5 6.Dc2 a5 7.Ne3 b6 8.f3 Ne7 9.0-0-0 h5!? (O mutare bizară cu scop strategic-blocant: fixarea flancului regelui alb şi schimbarea Ne7 «râu») 10.g3?! h4 11.g4 (Un pic mai bine era 11.Nh3 Na6 12.b3 Ch5 etc.) 11…Ch7 12.Ch3 Cg5 13.Cxg5 Nxg5 14.Dd2 Nxe3 15.Dxe3 g5! (Poarta se închide şi jocul se transferă pe celălalt flanc) 16.Rb1 Nd7 17.Nd3 f6 18.Nc2 a4 19.Ce2?! (evident, nu trebuia permisă străpungerea următoare) 19…b5 20.cxb5 Nxb5 21.Cc1 Db8 22.Nd3 (albul vrea să schimbe nebunul său dar negrul nu acceptă decăt o eventuală opoziţie Cc5 contra nebunului advers…) 22…Nd7 23.Nc2 Re7 24.Cd3 (…sau, cel puţin, să schimbăm caii) 24…Ca6 25.Dd2 Db6 26.Dc3 Thb8 27.Td2 Nb5 (negocierele reîncep…) 28.Cb4 Cxb4 (obligat, pentru a împiedica blocajul 28…Cc5 29.a3 etc.) 29.Dxb4 a3! 30.b3 De3! (acum, pionii albi slabi vor cădea) 31.T2d1 Dxf3 32.Dd2 Dxg4 33.Dc3 Dd7 (33…Dg2 34.Dxc7+ Nd7 35.Dc3 era prea complicat de apreciat) 34.Df3 Tf8 35.Nd3 Tab8 36.Thf1Rd8 37.Tf2 Nxd3+ 38.Txd3 Tb4 39.De3 Dg4 40.Te2 Df4 şi, schimbând damele, negrul a câştigat uşor finalul. (0-1)
B. Basic – V.Vaisman (Nîmes 2009)
1.Cf3 g6 2.g3 Ng7 3.Ng2 e5 4.d4 exd4 (o altă idee era 4…e4 5.Cg5 d5 6.c4 c6 etc.) 5.Cxd4 Cf6 6.0-0 0-0 7.c4 d6 8.Cc3 Cbd7 9.Cd5?! (prea direct, în locul lui l9.e4 Te8 etc.) 9…c6 10.Cxf6+ Dxf6 11.Cf3 Cb6 12.Dc2 Df5!? 13.e4 Dc5 14.Tb1 Dxc4 15.Dxc4 Cxc4 16.b3 Ce5 17.Na3 (albul a pierdut un pion dar slăbiciunea adversă din d6 lui dă un anumit contrajoc) 17…Td8 18.Cd2 (ameninţă f4 şi Cc4) 18…a5 19.Cc4 (dacă 19.f4 Cd3 20.Cc4 Nd4+ sau 20.Tf3 Cb4 etc.) 19…Cxc4 20.bxc4 Ne6 (propunând b7 contra c4) 21.Tfc1 Tab8 22.Nf1 f5! 23.Td1 c5 24.Tb6 Nd4 25.exf5 Nxf5 26.Ng2 Ne6 27.Nd5 Nxd5 28.cxd5 Td7! (negrul a reuşit să-şi menţină pionul şi acum îşi transferă presiunea asupra f2) 29.Tb5 Tf8 30.Txa5 Tdf7! 31.Txd4 (ultima încercare în faţa ameninţării căştigătoare 31…Txf2) 31…cxd4 32.Nxd6 d3! (dacă 33.Nf4 Txf4 sau 33.Nb4 Tf5! urmat de Td8 -+) 0-1
0 Comentarii