Cand vorbim despre mai campioni ai sahului, adevarul este ca pentru a deveni un jucator de sah puternic cineva are nevoie nu numai de un mare talent sahistic ci si de persoana ‘potrivita’ care sa-i fie alaturi.
Persoana cheie nu numai ca va oferi sprijinul lui/ei de care el/ea are nevoie intr-o foarte dificila cariera sahista, dar va creea de asemenea atmosfera speciala de care avem atata nevoie in profesia noastra creativa.
De aceea m-am decis sa-i sun pe bunii mei prieteni Vladimir si Marie-Laure, si i-am cerut sotiei lui Vladimir un interviu despre cum este sa traiesti alaturi de unul dintre cei mai mari sahisti din lume.
Vladimir si Marie-Laure sunt oameni foarte placuti, este intotdeauna o placere pentru mine sa vorbesc cu ei. Ei au o fata draguta, care are 9 luni- Daria (Dasha- pe scurt). Doresc toate cele bune acestui foarte simpatic cuplu!
Vladimir si Marie-Laure Kramnik in ziua nuntii – foto de pe Alexsandra Ksoteniuk-s Chess Blog
Aleksandra Kosteniuk: Draga Marie-Laure te rog sa ne spui cum v-ati intalnit voi doi, tu si cu Vladimir?
Marie-Laure: Ne-am intalnit in timpul unui interviu pe care l-am facut cand Vladimir a devenit campion mondial in anul 2000 si a venit la Paris la cateva saptamani dupa aceasta. Eram un foarte mare fan al sahului la acea vreme, si m-am luptat mult ca sa pot scrie despre acest eveniment la ziarul unde lucram. Ca sa rezum, m-am dus pentru un interviu si m-am intors cu un sot!
AK: Cum este sa fi sotia unui mare campion al sahului?
Marie-Laure: Simt ca este un privilegiu sa imi traiesc viata cu un om atat mare, dar acest asa-zis privilegiu are si cateva inconveniente: trebuie sa accepti situatiile cand sotul ori are partida (destul de des) ori trebuie sa plece sa se pregateasca (aproape tot timpul). Trebuie sa intelegi ca traiesti impreuna cuun fel de monument (cu ore de deschidere si de inchidere).
AK: Ti se pare ca Vladimir este un om diferit atunci cand joaca sah decat atunci cand nu joaca sah?
Marie-Laure: Este o intrebare interesanta, dar imi inchipui ca nu-si petrece prea mult timp fara sa se gandeasca la sah. In principal consider ca sahul este o parte din el precum parul lui negru sau originea lui ruseasca.
AK: Este o provocare pentru tine sa mergi la turnee de sah cu Vladimir?
Marie-Laure: Imi place foarte mult cand mergem impreuna la turnee. Din pacate, sunt destul de ocupata cu munca mea, si in plus acum avem si copilul, asa ca nu pot sa merg atat de des precum as dori. Inteleg de asemenea ca un om are nevoie de ceva vacante, uneori…
AK: Iti faci multe griji atunci cand Vladimir joaca sau atitudinea lui fata de tine este diferita atunci cand este in mijlocul unor meciuri importante?
Marie-Laure: Incerc sa nu-mi fac griji, deoarece nu mi-ar placea sa adaug mai multa tensiune decat exista deja in timpul unor competitii. Stiu ca Vladimir da totul atunci cand joaca si rezultatul nu depinde 100% de el. Dar desigur, imi pasa foarte mult partidele lui si ma simt apropiata de el cand joaca, dintr-un motiv misterios.
AK: Voi doi aveti o mica fata, v-ar placea sa o vedeti jucand sah in viitor?
Marie-Laure: Desigur, se intelege de la sine! Dar nu sunt sigura ca as fi incantata daca ar face din sah o cariera…
AK: Spune-ne un pic mai multe despre tine: unde ai crescut, care este profesia ta, care sunt hobbiurile tale?
Marie-Laure: Am 33 ani, sunt frantuzoaica, nascuta in Limoges, un orasel din centrul Frantei. M-am mutat la Paris cand aveam 17 ani ca sa studiez limbi straine, istorie, literatura si filozofie. Am inceput sa sa lucrez la cotidianul Le Figaro acum 12 ani accidental si cu timpul am lucrat in departamente diferite: societate, cultura, politica. Acum sunt responsabila de paginile de opinie din Le Figaro, ceea ce este distractiv.
Imi place muzica clasica si…sa citesc carti (in numar mare), in special carti de Akunin si Wodehouse. De asemenea am studiat pianul si am dansat mult pana sa devin mama. Nu in ultimul rand, imi plac foarte mult baletul si gatitul, activitati absolut incompatibile.
AK: Stii sa joci sah?
Marie-Laure: Pe cand eram mica, jucam sah cu tatal meu in fiecare seara. Nu era foarte grozav, in principal schimbam piesele foarte emotional- dar mi-a placut foarte mult. Mai tarziu am descoperit potentialul infinit al sahului si mi s-a parut superb. M-am indragostit de sah, total si entuziast pentru aproape 2 ani. Multumesc lui Dumnezeu, jurmalismul m-a salvat de sah! Dumnezeu stie unde eram acum…
AK: Care este principala diferenta pe care o vezi dintre profesia de sahist si alte profesii?
Marie-Laure: Cea mai evidenta diferenta este legata de programul de lucru. Este aproape imposibil sa ai o conversatie decenta cu un sahist in timpul zilei: ori doarme, ori se pregateste, ori joaca. Asa ca principala diferenta dintre un sahist si un om normal este ca trebuie sa-l prinzi cand este in cel mai bun moment (intre miezul noptii si 4 dimineata) ca sa ai o conversatie, conversatie care va fi probabil despre ultimul lui turneu. Ca sa va raspund, principala diferenta dintre un sahist si altcineva este ca altcineva are timp disponibil.
AK: Ca jurnalist, in opinia ta, care este principalul motiv pentru care sahul nu este atat de popular in zilele noastre? Exista un mod prin care poate fi atrasa media inspre sah, si ce ne-ai sugera sa facem?
Marie-Laure: Ar trebui sa stii mai bine, dar se pare ca pentru a deveni mare campion la sah este nevoie de cateva elemente care nu sunt chiar la moda: trebuie sa muncesti ca un nebun, ascuns in umbra, la distanta mare de cluburile de noapte, locurile trendy si viata usoara.
Este nevoie de 15 ani pentru a deveni campion la sah, balerina, sau un mare chirurg. 3 luni este suficient ca sa creezi un pop-star. Sahul nu este facut pentru ecranul tv, este prea lent si e nevoie sa fii initiat cu adevarat ca sa te bucuri de frumusetea jocului. Ma tem ca sahul nu va fi niciodata un sport de mass-media. In opinia mea, sahul ar trebui sa se intoarca la origini: in singuratatea eleganta a cluburilor facute de si pentru elite. Sahul este ultimul sport pentru gentlemeni bine educati.
AK: Daca ar fi dupa tine, ce ai schimba in lumea sahului?
Marie-Laure: Maniere mai bune, umor mai bun. Sahul este atat de profund incat ne putem permite putin din “lejeritatea” franceza.
(SURSA: Alexandra Kosteniuk’s Chess Blog)
0 Comentarii