Aici puteti sa revedeti articolul Bobby Fischer – un mimofant (?!) (I)
Intr-o noua rubrica de remember vom incerca sa aducem de la inceputurile blogului, articolele care ni se pare interesante si mai ales care pot fi vazute si revazute cu placere de voi. Articolul este scris de prietenul meu cu care am inceput acest blog, Alin Dindareanu. Din pacate, el s-a dedicat carierei si nu mai are timpul necesar pentru a scrie despre sah. Il asteptam ca atunci cand are timp, sa revada si sa citeasca articolele publicate aici.
Fischer era cunoscut pentru insensibilitatea pe care o avea fata de alte persoane, lucru demonstrat de multe ori prin atitudinea pe care o avea in general in turnee. Intarzierea la masa de joc poate afecta un adversar(La Sousse, in 1967, Fischer a intarziat pana mai avea 5 minute la meciul cu Reshevsky, s-a asezat la masa de joc si a jucat foarte repede si foarte bine. Reshevsky, deja cu un enorm avantaj de timp, a pierdut, credem noi, psihic acea partida, mai mult cu ochii pe ceasul lui Fischer.), dar vinovatul nu isi cerea scuze niciodata.
Singurele obiecte cu care Fischer parea sa aiba o afinitate emotionala erau piesele de sah. Biograful lui, Frank Brady, a spus-o poate cel mai bine:
“[Fischer] se identifica atat de mult cu pozitia din acel moment, incat poti simti ca un defect al pozitiei, fie un pion slab sau un cal prost ii provoaca o durere aproape fizica si sigur o durere psihica. Daca ar putea sau daca i-ar imbunatati pozitia, Fischer ar deveni el insusi un pion, marsand patratel cu patratel spre campul de promovare. In aceste momente la masa de sah, Fischer devine sahul in sine.”
Bobby avea un apetit imens pentru studiu. Cand danezul Bent Larsen, cu 8 ani mai in varsta decat Fischer, il ajuta ca secondant in cadrul pregatirilor pentru Turneul Candidatilor din 1959, Fischer nu ii acorda nici un ragaz, insistand ca orice moment liber, inclusiv serile, sa fie petrecute studiind teoria deschiderilor.
Cum suporta un om care s-a dedicat sahului in intregime o infrangere? Intre cei care l-au studiat pe Fischer, exista doua curente. Unul spune ca Fischer era terorizat de gandul ca ar putea pierde, era cea mai mare frica a lui, iar nenumaratele lui cerinte in legatura cu conditiile de joc erau de fapt acte constiente sau subconstiente, facute in scopul de a nu se mai prezenta la masa de joc. Aceasta parere era raspandita destul de mult in sahul rusesc. Lev Abramov, fostul conducator al Departamentului de Sah din cadrul Comitetului Sportiv al URSS, a scris un articol intitulat “Tragedia lui Bobby Fischer”. De ce tragedie?
“O tragedie pentru ca Fischer era ingrozit de faptul ca trebuia sa se aseze in fata tablei de sah. Cel mai paradoxal lucru este ca acest extraordinar jucator de sah cateodata nu se putea convinge sa apara la joc, si daca totusi reusea sa joace, parea lipsit de incredere si forta pana la primul rezultat favorabil. Eu cred ca e vorba de o boala.”
Maresalul Massena are acelasi profil psihologic ca si Fischer
Marele maestru si psiholog Nikolai Krogius este de acord cu Abramov:
“Ca profil psihologic, Fischer se aseamana cu maresalul francez [Massena], care era incapabil sa se adune inaintea unei batalii, dar care se transforma in momentul in care batalia era in toi. Napoleon spunea ca “[Massena] isi demonstra talentul ca si conducator militar doar din momentul in care ‘tunurile incepeau sa bubuie’.”
(va urma)
0 Comentarii