Cum să baţi un adversar mai puternic

30 mai 2009

Articole teoretice

Una dintre multele probleme cu care se confruntă aproape fiecare jucător de şah la tablă, este când joacă împotriva unui adversar care este, evident, mai puternic decât el, şi care are un rating cu câteva sute de puncte mai mare. Unii jucători încearcă să-şi surprindă adversarul, cu unele deschideri rare pe care nu le-au mai jucat niciodată înainte, alţii nu joacă deschiderile pe care le joacă de obicei, pentru că se tem că adversarul le cunoaşte mai bine. În opinia mea cea mai bună formulă este “Joacă ce ştii cel mai bine”. Poate să fie cea mai solidă deschidere sau vreun gambit tăios- nu contează, pentru că numai în poziţiile cu care eşti familiarizat ai cele mai multe şanse să nu pierzi sau chiar să-ţi depăşeşti adversarul. În jocul de azi, vom vedea cum, cu mai mult de zece ani în urmă, Maestrul FIDE Mladlen Zelic, având un rating de 2330, l-a învins pe Marele Maestru Miso Cebalo cu un rating de 2570, folosind o deschidere neortodoxă în care Mladlen Zelic este un adevărat expert – el a jucat această deschidere timp de mai mulţi ani, cu rezultate decente chiar şi împotriva unor opoziţii puternice, obţinând victorii împotriva unor MI şi MM.

Zelic – Cebalo,
Makarska, 1995

1.e4 c5 2.d4!? cxd4
3.c3

Negrul la mutare

Aceasta este de poziţia de start a Gambitului Smith-Morra (în Europa, mai cunoscut sub numele de Gambitul Morra). Ideea principală a gambitului este de a obţine o dezvoltare mai rapidă, cu şanse de atac, punerea nebunului pe c4 (ţintind f7) şi controlul coloanelor c şi d cu turnurile. În practică, aceasta oferă compensaţie pe termen lung, chiar şi când albul nu obţine imediat atac la regele inamic, el poate să exercite presiuni pe termen lung, nepermiţându-i negrului să exploateze pionul extra. În ciuda acestui fapt, gambitul este mai popular la nivel de club – Marii Maeştri folosind-o destul de rar. În afară de îndoielile cu privire la corectitudinea unui astfel de gambit, unul dintre motivele posibile ar putea fi opţiunea negrului de a refuza gambitul cu 3 … Nf6 când albul n-are nimic mai bun decât 4.e5 ajungând, prin transpoziţie, în variante de siciliană cu 2.c3 (1.e4 c5 2. c3 Nf6 3.e5 Nd5 4.d4 cxd4), care nu este exact ceea ce un jucător adevărat de gambit ar dori să joace. În jocul de care vorbim negrul a decis să accepte gambitul.
3 … dxc3 4.Nc3 Nc6

Planul alternativ este de a ajunge la o formaţie tip PAULSEN cu 4 … e6 5.Nf3 a6 6.Bc4 b5 7.Bb3 Bb7 8.Qe2 d6 9.0-0 Nd7 şi negrul pare a avea o poziţie sigură, dar, în practică, nu-i chiar aşa de simplu . De exemplu, după 10.Bf4 Ngf6 11.Rfd1 b4 (cea mai consecventă mutare) 12.Nd5!?

Negrul la mutare

12 …. exd5 13.exd5 + Be7 14.Bxd6 Kf8 15.Bg3 Bc5 16. Ng5! Albul are atac periculos. De exemplu: 16 …. h6? 17.Ne6! fxe6 18.dxe6 Qe7 19.Rac1 cu ameninţarea de Rxc5 şi Bd6.
5.Nf3

Negrul la mutare

Poziţia centrală a Gambitului Smith-Morra. Cele mai populare sunt mutările 5 … d6 şi 5 … e6. După 5 … a6!? (Poziţia survenită în meciul Fischer – Korchnoi, Buenos Aires, 1960, a fost 1.e4 c5 2.Nf3 e6 3.d4 cxd4 4.c3 dxc3 5.Nxc3 Nc6) 6.Bc4 d6 7.0-0 Nf6 8. Bg5 e6 9.Qe2 Be7 10.Rfd1 Qc7 11.Rac1 0-0 12.Bb3 h6 13. Bf4 e5 14.Be3 Qd8 15.Nd5 Nxd5 16.Bxd5

Negrul la mutare

Albul are compensaţie poziţională pentru pion, datorită avantajului în spaţiu şi controlului asupra campului d5, deşi lipsesc obiectivele de atac şi, de asemenea, poziţia negrului nu este prea periculoasă. Aşa că remiza din acel care joc a fost un rezultat logic.
Cebalo a făcut o alegere nu prea populară (comparativ cu 5 … d6 şi 5 … e6) şi destul de riscantă, dar, probabil, o continuare acceptabilă.
5 … g6!? 6.e5

Nu este cea mai populară ordine a mutărilor, pentru că, după 6.Bc4 Bg7 albul are alte continuări bune fără 7.e5 (care duce la poziţia din joc) cum ar fi 7.0-0, de exemplu.
6 …. Bg7 7.Bc4

Negrul la mutare

7 …. Nxe5

După varianta “lacomă” 7 …. Qa5 8.0-0 Nxe5 9.Nxe5 Bxe5 10.Re1, negrul are 2 pioni extra, dar stă destul de prost cu dezvoltarea. Dacă negrul va continua să fie lacom, şi va continua cu 10 …. Bxc3? 11.bxc3 Qxc3? va ajunge în poziţie grea după 12.Qe2!

Negrul la mutare

Albul ameninţă Bb2, şi dacă negrul va continua să “culeagă” material, va pierde – 12 … Qxa1? 13.Bb2 Qxe1+ 14. Qxe1 f6 (14 …. Nf6?? 15.Bxf6) 15.Bxg8 Rxg8 16.Bxf6 e6 17.Qb4! cu ameninţarea decisivă de mat pe e7. Deci negrul nu are nimic de mai bun decât să intre într-o apărare greu de menţinut după 12 … Qg7 13.Bb2 f6 14.Rad1 unde albul şi-a finalizat dezvoltarea, în timp ce negrul este aproape nedezvoltat – aceasta ar trebui să dea o compensaţie mai mult decât suficientă pentru material.
După mutarea din partidă următoarele câteva mutări sunt forţate, sau în mod evident naturale.
8.Nxe5 Bxe5 9.Bxf7 + Kxf7 10.Qd5 + Kg7 11.Qe5 + Nf6 12.0-0 d6 13.Qd4

Negrul la mutare

Rezultatul este că albul are compensaţii pentru pion, pentru că:
1) are dama mai activă
2) partea regelui negru are puncte slabe (e6 şi h6)
3) nebunul alb este mult mai util în atac decât cel negru în apărare. Cu nebuni de culori diferite, atacatorul are, de obicei, un avantaj.
13 …. Rf8

Cu intenţia de a-şi consolida poziţia, de protejare a calului de pe f6, şi pentru realizarea rocadei din bucăţi.
14.Re1

După cum am menţionat mai înainte, în Smith-Morra albul de obicei îşi plasează turnurile pe coloanele c şi d. Dar nu şi de data asta. Ţinând seama de coloana semi-deschisă e şi de pionul slab de pe e7 (care daca va fi mutat, il va face slab pe colegul sau de pe d6), e mai logică plasarea turnului pe e1.

Negrul la mutare

14….Bd7?!

Începutul unui plan care nu e cel mai bun. 14 …. e5?!, de asemenea nu era bine, pentru ca după 15.Qh4 (ameninţând Bh6) Ng4 (după 15 … Nh5? 16.Bg5, {cu ideea 17.Rad1}, negrul este sub atac puternic) 16.Bg5 Qb6 (atacând f2) 17.Re2 h6 (altfel albul ar putea juca 18.h3) 18.Be7 Rf7 19.h3 Nxf2 20.Rxf2 g5 21.Bxg5 Qxf2 + 22.Qxf2 Rxf2 23.Kxf2 hxg5 24.Rd1. Negrul va trebui să se apere într-un final în care stă ceva mai prost.
Mai bine ar fi fost 14 … Bf5, dar chiar şi atunci, după 15.Bg5 (ameninţând Nd5) h6 16.Bxf6 + Rxf6 17.Rad1 (17.Nd5 e5 18.Qd2 Rf7 19.f4 pare, de asemenea, bine) albul poate pune presiune pe pionii centrali ai negrului, în compensaţie.
15.Bg5 Bc6

După 15 …. h6?! 16.Bxf6 Rxf6 (16… exf6? ar da înapoi pionul, cu poziţie grea după 17.Ne4) 17.Ne4 e5 18.Qd2, albul ar primi înapoi pionul, cu o poziţie clar mai bună – coloana d ar fi deschisă şi pionul negru de pe e5 ar fi slab.
16.Re6

Prinzând momentul în care e6 nu este acoperit.

Negrul la mutare

16 …. h6

De asemenea, după 16 … Bd7 17.Re3, albul ar avea o poziţie mai bună, deoarece turnul din e3 permite dublarea turelor, sau poate fi mutat pe flancul regelui (dacă negrul va muta nebunul înapoi la c6).
17.Bxf6 + exf6!

După 17 … Rxf6? 18.Rae1 negrul nu va putea proteja e7 – finalul după, 18 …. Kf8 19.Rxe7 Qxe7 20.Rxe7 Kxe7 21.Ne4 Bxe4 22.Qxe4+ arată rău pentru negru, pentru că regina albă va lua prea mulţi pioni înainte ca turnurile negre să se poată coordona.
18.Rae1 d5?

Greşeala decisivă. Lăcomia este unul dintre păcatele mortale! Nu înţeleg de ce MM avea nevoie de acest pion slab pe d5, care nu va face decât să-i încurce propriile piese. Negrul ar fi trebuit să înapoieze pionul, şi după 18 … Qb6 19.Qxd6 Rf7 negrul stă ceva mai rău, dar are cu siguranţă o poziţie care se poate apăra. Dar acum …

Albul la mutare

19.Ne2!

Startul unei excelente manevre decisive. Iar negrul este absolut neajutorat în preîntâmpinarea ei.
19 …. Qd7 20.Nf4

Calul este capabil să sară de la f4 pe e6 (daca turnul va fi capturat) sau să ia parte la un atac pe g6.
20 …. Rae8

Ce altceva ar putea face negrul?

Albul la mutare

21.h4!!

O mutare de mare fineţe. Când a facut a 18-a mutare, Cebalo probabil a pierdut-o din vedere pe aceasta. Jos pălăria pentru Mladlen Zelic! Dacă albul ar juca imediat 21.Qc5, nu ar fi atât de eficientă, pentru că după 21… g5!! 22.Re7 + Kg8!, albul nu poate să ia la d7 din cauza matului pe e1, dar după 23.Ng6 Rxe7 24.Nxe7 (24.Qxe7 Re8!, ameninţând cu mat pe prima orizontală din nou!) Kg7, albul are o poziţie mai bună, dar negrul are resurse pentru apărare. Cu mutarea din partidă albul:
1) oferă câmpul h2 pentru regele alb, aşa că negrul nu mai poate ameninţa cu mat pe prima orizontală şi ameninţarea Qc5 este mult mai periculoasă.
2) sprijină calul împotriva mutării g5 care ar slabi flancul regelui negru (cum s-a şi întâmplat în joc).
21 …. g5

Lipsa de idei constructive a negrului, face ca acesta să nu găsească o apărare bună împotriva ameninţării Qc5. După 21… h5 22.Qc5 Kg8 (negrul nu are nimic mai bun: 22 … Kf7 23.Qc2! (atacând g6) f5 24.Qc3 d4 25.Qg3 şi g6 trebuie să cadă) 23.Nxg6 Rxe6 24.Qxf8 + Kh7 25.Rxe6 Qxe6 26.Nf4 Qf5 27.Qf7 + Kh6 28.Ne6, finalul ar trebui să fie câştigat pentru alb, pentru că regele negru este mai expus, aşa că regina neagră va trebui să-l apere tot timpul. De asemenea, nebunul negru este mult mai puţin folositor decât calul alb.
22.hxg5 hxg5 23.Nh5 + Kg6?

Pierde imediat. Mai tenace ar fi fost 23… Kh6, dar şi după 24.Qg4 Rxe6 25.Rxe6 Kg6 (altfel albul va lua la f6) 26.f4 (ameninţând Qxg5 +) Qxe6 27.Qxe6 Kxh5 28.g4 + Kg6 (28 … Kh4 29. Kf2! şi după luarea pe f6 {care este doar o problemă de timp} negrul va fi făcut mat) 29.Qf5 + Kg7 30.fxg5, albul ar trebui să câştige, din cauză că regele negru este expus, turnului şi nebunului le lipseşte coordonarea, şi pionul g, împreună cu regina par a fi mai periculoşi decât pionul d.