Kasparov despre Kasparov vs. Karpov (2)

Aici puteti vedea prima parte a articolului

În noaptea de dinaintea meciului, final şi decisiv, cu numărul 24, Botvinnik şi Tal i-au telefonat lui Kasparov să-i ureze noroc. Da, astfel de anecdote sunt, de asemenea, în carte, dar care îi oferă mai mult decât decât o notă “amuzament”: ele aruncă lumină asupra relaţiilor dintre ex-campionii mondiali.

Tal i-a reamimtit lui Kasparov că în ziua jocului decisiv este ziua lui, şi că aşteaptă un “cadou frumos”:“Ai în vedere, Gary,” a adăugat el, “că astfel de” jocuri ale vieţii tale “pot începe cu orice deschidere, numai că ar trebui să cuprindă ceva nou, deşi nu neapărat ceva uluitor.

Se întâmplă că acest lucru nu este doar o anecdotă – este un sfat foarte util pentru toţi ucenicii în şah: în jocuri de important, nu vă bazaţi doar pe rutină, ci încercaţi să creaţi ceva special. Aşa s-a întâmplat, a fost Karpov însuşi, cel care nu a reuşit să urmeze acest principiu:

Karpov-Kasparov

Moscova 1985 m(24)

Albul şi-a concentrat o mare parte din forţe pe flancul regelui şi el trebuie să găsească o cale să-şi consolideze atacul în mod decisiv. Calea cea mai evidentă este să facă uz de resursa f4-f5.

25.Be3?!

Aici Karpov a gândit doar trei minute (!) şi a rămas fidel lui însuşi: el nu s-a grăbit să forţeze evenimentele, ci a preferat să-şi consolideze consistent poziţia – el a luat la ţintă pionul slab din b6 şi a creeat ameninţarea neplăcută Bd4 (… ) În acelaşi timp, ameninţarea imediată 23.f5 a fost mult mai puternică.

Kasparov explică apoi detaliat de ce această mutare a fost cu atât de mult mai puternică. El, prin urmare, îmbunătăţeşte mai vechiile sale analize din cartea (publicată numai în limba rusă) Dva Matcha. El încheie analiza cu următoarele cuvinte, care merită să fie citate în întregime:După cum vedem, în mai multe variante negrul e salvat de spargerea tipic siciliană…b6-b5, care deschide diagonala a7-g1 pentru regină. După meci, Karpov a declarat în revista 64, că prin 23.f5! el ar fi putut să câştige partida, şi să-şi păstreze titlul de campion, dar el nu furnizat [sic] nici o dovadă! A trebuit să public apărarea găsită de mine.

Apoi, Karpov a declarat că însăşi această analiză complicată a arătat cât de greu ar fi fost pentru negru să-şi rezolve problemele la tablă. Mie mi se pare că ăsta nu este un motiv – şahul, în general, este un joc dificil! După cum se ştie, la tablă toate simţurile sunt sporite, şi aş fi putut foarte bine să găsesc apărarea (…). Dar, principalul lucru este că, judecând după viteza cu care adversarul meu a jucat 23.Be3, el nici măcar nu a analizat în detaliu complicaţiile apărute după 23.f5. Această mutare sugerează ea însăşi asta, pentru că erau o grămadă de variante încurcate care ar fi trebuit să fie calculate. Tal ar fi jucat cu siguranţă 23.f5 (…), în timp ce Karpov a evaluat situaţia pe baza conceptelor sale. Chiar şi în momentele critice, el nu a fost capabil să-şi schimbe caracterul, si a urmărit să joace în “stilul-Karpov ” – pentru a-şi consolida poziţia, dar nu pentru a căuta un deznodământ.

23 … Re7!

O manevră originală, care pentru moment are un scop foarte modest – de a apăra în avans câmpul f7. În esenţă, aceasta este cea mai dificilă mutare a partidei, după care atacul albului începe să dispară. Cine ar fi crezut atunci că, în timp manevra Re8-e7 va deveni o idee tipică în astfel de poziţii?

23.Be3?!

Este probabil că, în adâncul inimii, el nu a fost convins despre corectitudinea atacului de pe flancul regelui şi, de aceea, nu a fost capabil să-l conducă ferm şi cu îndrăzneală. (…) Luând în considerare că lui Karpov îi trebuia victoria, mutarea lui cu nebunul, care punea presiune, strict poziţională, pare foarte logică şi puternică. (…) Dar, după ce m-am gândit un timp îndelungat am reuşit să găsesc o neobişnuită şi, se pare, singura apărare. Sunt sigur că dacă nu aş fi găsit-o şi aş fi pierdut acest joc, toată lumea ar fi ataşat două semne de exclamare la 23.Be3 ca fiind o “mutare genială, tipică pentru Karpov”! Următoarea mutare a negrului şi ideea asociată cu aceasta rămâne, încă, un obiect de mândrie pentru mine.

Restul este istorie: Kasparov a câştigat partida şi meciul, şi a devenit noul campion mondial – după luni de confruntări cu acelaşi adversar iar şi iar, în final, el s-a maturizat suficient pentru a-l depăşi pe Karpov. După cum se ştie, rivalitatea dintre cei doi K. de-abia incepuse. Dar cumva am sentimentul că Kasparov îşi datorează statutul său de cel mai bun jucător din toate timpurile acestor două meciuri cu Karpov.

Se potriveşte, atunci, că acesta, scriind cum Karpov a încercat – în zadar – să-l viziteze, când a fost în închisoare anul trecut, a declarat că “gestul de bunăvoinţă al lui Karpov a surmontat toţi factorii negativi care s-au acumulat în lungii noştrii ani de confruntare “. Şi după citirea acestei cărţi, te-ai putea întreba: cum ar putea să nu-i fie recunoscător lui Karpov? După cum remarca un prieten de-al meu după ce a citit această carte: “orice ai putea să gândeşti despre Kasparov, el este un om mare şi generos.”

Să sperăm că următoarele lui carţi vor fi la fel de mari şi de generoase ca aceasta!