“De la intalnirea cu legendele sahului la Olimpiada de la Dresda”

Iordăchescu: “E necesar să educăm şi să promovăm tinere talente”

Interviu acordat de MM Viorel Iordachescu revistei Sport Plus

Anterior, amicul tău V. Bologan spunea că deschiderile constituie “călcâiul” tău vulnerabil. Ai izbutit să stabilizezi situaţia la capitolul respectiv?

– Am descoperit, surprinzător, că am încă mai multe probleme în domeniul deschiderilor. De aceea, în ultima lună am lucrat intens pentru a-mi îmbunătăţi calitatea jocului meu. Am efectuat o pregătire complexă. în fiecare zi fac teste, câte 12 combinaţii zilnic.

– Apropo, norocul în şah are vreo valoare?

– Aş răspunde cu o expresie care aparţine lui G. Kasparov: “Există noroc în şah, dar trebuie să-l ajuţi.” In Serbia însă adversarii mei au evitat, practic, toate inovaţiile mele teoretice. Eu, din nefericire, din 9 partide în 6 am nimerit pe pregătîrea de acasă a concurenţilor mei. Un simplu ghinion.

-Duelul cu A. Karpov te-a impresionat puternic?

– Desigur. în special, m-a frapat analiza partidei, care a durat circa o oră şi jumătate. M-a copleşit viziunea tactică deosebit de ageră a celui de-al 12-ea campion mondial, care vede absolut orice detaliu. El joacă firesc şi armonios. Karpov, deşi este încadrat foarte activ în domeniile extrasportive, e la curent cu toate noutăţile teoretice. La Karpov şahul are o semnificaţie foarte economică. Dânsul ştie perfect să calculeze cu randament variantele şi să le aplice ingenios. Datorită aspectului “economic”, Anatoli decenii la rând şi-a păstrat energia fizică. El, ca nimeni altul, se pricepe să ia cea mai practică şi incomodă decizie pentru adversari, în opinia mea, doar Anand este întruchiparea perfectă a lui Karpov.

– Pe timpuri, ilustrul teoretician rus Igor Zaiţev scria: “Se pare că toţi şahiştii genialii au jucat pe părticele, şi doar Karpov joacă total, integru. Parcă ar avea o necontenită diagramă vectorială.” Ai putea să comentezi această expresie selectă?

– Karpov a fost adeptul cel mai consecvent al stilului universal de joc. Aş vrea însă să accentuez că până la el s-au impus ca jucători universali Boris Spasski şi Robert Fischer. Oricum, A. Karpov este, probabil, cea mai sclipitoare stea a şahului modern. Apropo, în copilărie anume cărţile sale mi-au ajutat să-mi desăvârşesc măiestria şahistă.

Avîndu-l ca adversar pe Korcinoi, parca nu ai juca cu un om, ci cu o epocăl

Meciul cu Karpov l-a mpresionat profund pe Viorel
– Ai avut fericirea să joci cu multe vedete ale şahului de performanţă. Cine dintre granzi te-a captivat în mod deosebit?

– Cu şapte ani în urmă, la Calcutta, India, am avut marele noroc să joc cu Victor Korcinoi. Impresiile despre acea dispută nu mă vor părăsi niciodată. Vreau să subliniez: avându-l ca adversar pe Korcinoi, parcă nu ai juca cu un om, ci cu o epocă. In Calcutta eu am suferit înfrângere. Probabil, am avut un respect prea mare faţă de renumitul adversar. După partidă am plecat la hotel şi mult timp am meditat asupra duelului cu V Korcinoi, asupra sensului vieţii. Acea partidă m-a impulsionat puternic, m-a determinat să iau decizii mai înţelepte. Deci, am fost zguduit atât de tare, încît, imediat, am prins o formă excelentă, cîştigînd 58 de partide consecutive, şi o serie de turnee importante: Memorialul “V Ciocâltea”, turneul internaţional din Kiev ş.a.

– De altfel, ai încrucişat “spada” cu legendarul şahist şi disident şi la Campionatul ULIM (2002), unde ai reuşit chiar să-l învingi în una din cele două partide programate. Îţi aminteşti de acele dispute cruciale?

– Bineînţeles. La acea competiţie s-a jucat blitz. Am împărţit locul 1 cu înaltul oaspete. Lui Korcinoi doar 5 minute îi sunt de ajuns pentru a-şi demonstra măiestria strategică şi iscusinţa tactică. în fiecare partidă el tinde doar la victorie, deşi nu pierde niciodată obiectivitatea.

-Anterior, ai remizat cu un alt titan – Viswanathan Anand, India. E cam greu să-l ţii în şah pe “tigrul” din Madras. Nu-i aşa?

– E un lucru dificil. La finele anului 2001, la prestigiosul turneu din Bastia, Insula Corsica, am jucat cu Anand. Apropo, în deschidere am pledat pentru Apărarea siciliana (varianta “b5”), lansată în teoria modernă de V. Cebanenco. Am obţinut o poziţie bună, promiţătoare, însă Viswanathan întotdeauna găseşte în poziţiile critice modalităţi de echilibrare a jocului, recurgînd deseori la sacrificii fine. Lui Anand nu-i place apărarea pasivă, el preferă să “moară” în luptă. Adesea se salvează printr-un miracol şi întotdeauna e capabil să găsească o fineţe. Ceea ce s-a întîmplat şi în partida noastră. Desigur, eu am încercat să consolidez poziţia, însă indianul a ştiut să manevreze cu pricepere şi întâlnirea s-a încheiat la egalitate. Eu însă am înţeles că Anand, deşi e colosal, totuşi, poate fi învins!

Vivere militare est!

– G. Kasparov, fiind întrebat cum îşi defineşte propriul stil de joc, a răspuns: Dinamic, agresiv, ca un atac cu maşini blindate!” Cum şi-ar caracteriza propriul stil de joc marele maestru Viorel lordăchescu?

– Stilul, de fapt, este persoana. Eu întotdeauna am tins spre universalism! Jocul meu e agresiv. îmi plac enorm atacurile la rege. Multe dintre acestea îmi reuşesc. De asemenea, nu mi-e străină apărarea îndelungată – fie pasivă, fie activă.

– Spune-mi un aforism care te-ar caracteriza cel mai precis ?

– Vivere militare est! (A trăi înseamnă a lupta).

– Care sunt metodele de luptă cu ajutorul cărora cel mai des îţi îngenunchezi adversarii?

– Cuvântul “îngenunchez” nu-mi place deloc. Şahul, oricum, rămâne un joc. N-am o pregătire specifică pentru adversar. încerc doar să-i conturez portretul psihologic înaintea rundei. Nu fac deosebiri mari între adversari. Aidoma lui Svetozar Gligorici eu pot să afirm că joc împotriva pieselor, dar nu a oamenilor.

Salut iniţiativa lui Viorel Bologan!

– Recent, prietenul tău Viorel Bologan a iniţiat un proiect de implementare a şahului in programul de instruire în şcolile săteşti din Moldova. Ce părere ai despre proiectul respectiv.

Sprijinind proiectul lui V.Bologan – Sahul la sate
– Salut iniţiativa lui Viorel Bologan! E un lucru de perspectivă. La sate, fără îndoială, există talente, care trebuie descoperite, dezvoltate şi promovate în şahul de performanţă.

– Cu puţin timp în urmă, Preşedintele Federaţiei Internaţionale de Şah (FIDE) Kirsan llium-jinov a întreprins o vizită de o zi în R. Moldova. în cadrul întâlnirii cu şahiştii, printre alte subiecte abordate, el s-a referit şi la edificarea unui centru modern şahist în centrul capitalei. Are oare sorţi de izbândă această iniţiativă nobilă?

– De fapt, până acum Kirsan lliumjinov a demonstrat că e omul acţiunilor concrete. Bunăoară, în luna mai la Ekaterinburg s-a desfăşurat Campionatul mondial feminin pe echipe. Atunci, Preşedintele FIDE a declarat că în acest oraş din Ural va apărea, în curând, o Academie de Şah. Nu au fost vorbe goale. Imediat, au demarat lucrările de construcţie a unui edificiu modern predestinat pentru viitoarea Academie.

Simultan onorat cu mare placere de MM Iordachescu

Veaceslav Cebanenco a fost un teoretician celebru!

– Recent, s-au împlinit 10 ani de la decesul Patriarhului şahului moldovenesc Veaceslav Cebanenco. Care ar fi rolul antrenorului tău în dezvoltarea teoriei şahului modern?

– Contribuţia sa în sfera deschiderilor e enormă. Recent, G. Kasparov şi-a lansat volumul 5 din seria de capodopere “Celebrii mei predecesori”. Ultimul volum e întitulat: “Anii 70: Revoluţia gigantică în domeniul deschiderilor.” în cartea respectivă, Kasparov i-a dedicat lui Cebanenco un capitol aparte, în care se vorbeşte despre aportul grandios al teoreticianului moldovean în dezvoltarea teoriei moderne, în viziunea mea, Veaceslav Cebanenco a fost înzestrat cu talent divin. El nu ar fi trebuit să se nască în secolul XX şi nici în această ţară. în veacul XIX, neapărat, dânsul devenea un mare romantic. Cîndva eu l-am comparat pe antrenorul meu cu Ernest Hemingway. V. Cebanenco a fost un creator nu mai puţin talentat decât M. Dvoreţki. El, aidoma unui mare creator de tipare, inventa modele şi scheme de joc originale, iar acelaşi Dvoreţki, dar şi alţi experţi, le cizelau cu măiestrie şi le lansau în teoria modernă.

– Obiectiv, care crezi ca  e nivelul Superligii României la ora actuală?

– Desigur, este inferior Campionatului Rusiei. Media ELO a jucătorilor, la prima masă, constituie 2580 puncte. Câteva echipe sunt alcătuite, practic, doar din mari maeştri. De exemplu, “AEM” Timişoara, “Dinamo” Braşov, latădoar cîteva nume de referinţă: Alexei Feodorov (Belarus), Vladimir Baklan (Ucraina), Bartoş Sociko (Polonia), Dieter Nisipeanu (România) ş.a.

Pe ganduri cautand mutarea cea mai buna

– G. Kasparov a remarcat că pregătirea fizică bună constituie chezăşia succesului în şah. Ce rol acordă Viorel lordăchescu acestei pârghii importante?

– Eu trebuie să acord o atenţie specială acestei componente. La finele unor turnee am jucat slab. După o analiză detaliată, am înţeles că nu am atins un rezultat înalt, întrucât condiţia mea fizică, la acel moment, era nesatisfâcătoare. în prezent, eu mă strădui să depăşesc aceste lacune: înot mult, joc badminton. Nataţia antrenează muşchii. Toţi campionii mondiali la şah au făcut nataţie. De exemplu, Kasparov, în timpul meciului cu Anand, înota în mare în fiecare dimineaţă, cîte 3 km. La Kasparov toate eforturile erau îndreptate spre atingerea scopului. Orice abatere ar putea să-l coste destul de scump pe sportiv.
– Spuneai într-un interviu că te pasionează mult literatura artistică, în puţinele ore de răgaz, ce ai reuşit să citeşti în ultimul timp?

– Am citit cu plăcere din operele lui Somerset Maugham şi Re-marque. De-aş avea ceva mai mult timp, aş reciti din lucrările lui E. Hemingway şi M. Bulgakov. Aş vrea să mărturisesc suporterilor mei că, pe timpuri, m-a impresionat romanul “Acvarium” de Victor Suvorov. Am descoperit în carte anumite afinităţi cu şahul, în special, chestiuni legate, nemijlocit, de antrenamentul fizic, lată, de exemplu, o idee plină de tâlc: dacă vom antrena psihicul şi muşchii sistematic, la acelaşi nivel şi în aceeaşi măsură în fiecare zi, atunci nu vom progresa. Care-i sensul şi chintesenţa progresului? Omul, în fiecare dimineaţă, trebuie să facă ceva mai mult decât în dimineaţa precedentă. Deci, orice nou antrenament suntem obligaţi să-l efectuăm până la epuizare. Ce înseamnă în şah “a striga de durere”? în fiecare zi şahistul trebuie, neapărat, să tindă a efectua un volum mai mare de lucru, decât în ajun; ori acelaşi volum, însă într-o măsură mult mai complicată. Apropo, renumitul atlet Serghei Bubka, încă în perioada adolescenţei, după ce toţi colegii săi o zbugheau spre vestiare, el mai continua câteva ore să alerge în sala de antrenamente…

– Viorel, la recenta Olimpiadă, reprezentativa noastră masculină de şah s-a clasat pe locul 43, ceea ce reprezintă un regres considerabil faţă de Olimpiada precedentă de la Torino, unde Moldova s-a clasat pe poziţia a 18-ea. Cum ai caracteriza acum, la rece, evoluţia echipei noastre masculine?
– Din start, am avut toţi prea multe emoţii. A fost total modificat sistemul de punctaj, de organizare a competiţiei, unul haotic, ceea ce a constituit un mare dezavantaj. Per ansamblu, Moldova a evoluat bine. Am jucat cu echipe puternice – Armenia, Uzbekistan, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Olanda, Muntenegru şi, în general, am scos rezultate bune. Avem, însă, probleme vizavi de componenţa lotului. Doar la primele trei mese evoluează jucători profesionişti – Viorel Bologan, eu şi Dumitru Svetuşchin. Alexei Hruşciov, deşi a jucat reuşit, nu a demonstrat ceva extraordinar, iar Vasile Sanduleac a fost complet ieşit din formă. Spre regret, nu avem reserve. De vreo 10 ani, nu a apărut în Moldova nici un tânăr talentat. Organizarea concursului a fost proastă. Sala era înghesuită. Era îmbulzeală. Distanţa de la hotel până la sala de joc o parcurgeam în 40 de minute, ceea ce ne răpea din timpul de pregătire. Nu aveam timp suficient pentru cină şi prânz. Federaţia noastră de profil ar fi trebuit, în prealabil, să discute cu organizatorii.

– Care ar fi ieşirea din acest impas dramatic?
– Trebuie eficientizat lucrul cu copii. E necesar de descoperit şi de promovat tinere reserve. Echipa olimpică are nevoie de o pregătire temeinică specială. Noi, însă, n-am efectuat nici un cantonament. În alte ţări, lucrurile se prezintă altfel. Armenia, Rusia, Ucraina, Israel, SUA au echipe colosale. Ucraina, bunăoară, ar putea avea tocmai 3 loturi Olimpice!
– Ai putea să te referi la evoluţia ta?
– Consider că am evoluat satisfăcător. În ultima rundă, cea decisivă, am reuşit să-l înving pe redutabilul Predrag Nikolic din Bosnia şi Herţegovina. A fost o dispută tensionată, cu un joc complicat în deschidere. Ambii luptam, chiar în dauna structurii de pioni, luptam pentru iniţiativă. Datorită unei coloane deschise, am izbutit să materializez avantajul. Am jucat 3 partide cu albul şi 6 cu negrul. Am fost, însă, în formă bună. Anterior evoluasm reuşit la Cupa Rusiei.
– În runda a patra ai fost învins, surprizător, de olandezul Jan Smeets? Care e cauza eşecului?

– Am jucat deschiderea rusă, pe care o cunosc detaliat. Aveam o alegere impunătoare de variante, graţie cărora aş fi putut să-l surprind pe adversar. Din nefericire, am utilizat o variantă care nu pretindea la avantaj. Apoi, adversarul a efectuat o mutare mai puţin jucabilă. Eu am irosit o groază de timp, căutând o răsturnare imediată. Am luat câteva decizii antipoziţionale, lăsând nebunul în afara jocului. De fapt, am pierdut eu singur. Nu a fost ziua mea.
– Ce zici despre fetele noastre?

– Mă bucur pentru Irina Bulmaga, care se află în ascensiune. Ar trebui inclusă în echipă Diana Baciu.

– Care selecţionată, în mod deosebit, te-a impresionat la recenta Olimpiadă?

– Armenia. O echipă monolită, cu idei şi ambiţii sănătoase. A decis spiritual de echipă. Ei au consacrat victoria regretatului Karian Asrian, un jucător care cimenta formaţia.
– Recent, s- a încheiat meciul contând pentru titlul de campion mondial între V. Anand şi V. Kramnik. Ce pârghii i-au asigurat indianului victoria?– Pregătirea teoretică în deschideri a lui Anand a fost la un nivel mai înalt. El a ales nişte variante unde jocul ţine de calcul şi concret, ceea ce nu-i place lui Vladimir. De fapt, el s-a dezobişnuit. Această chestie psihologică l-a derutat pe Kramnik. Anand, la sigur, a fost superior în poziţii tactice.
– Ce planuri ai pentru viitor?
– În luna ianuarie voi evolua în Ancona, Italia. Apoi, voi juca la Moscova-open. În luna martie voi participa la Campionatul Europei, individual, care va avea loc în oraşul Budva, Muntenegru.