Traducere de Daniel Bujor
Recunoşterea tiparelor este una dintre aptitudinile unui maestru. Nu este ceva inerent; se învaţă.
De ce este cineva un jucător de şah de club care se zbate, şi altcineva un maestru? Există mai multe abilităţi care fac din cineva un maestru, dar una dintre cele mai importante este recunoasterea tiparelor.
Într-o poziţie obisnuita pentru jocul de mijloc există aproximativ 40-50 de mutări legale. Un incepator se va uita la o poziţie şi va lua în calcul mutările una câte una, uitand-o, poate, pe cea mai importanta. Un jucător mediu se va uita la poziţie şi va vedea toate mutările legale fără prea mult efort, dar va avea unele probleme in a determina care mutări merită o examinare mai aprofundată şi care nu. Un maestru se va uita la poziţie, va vedea toate mutările legale, chiar fără să se gândeasca la ele, va decide rapid care parte stă mai bine, şi va începe examinarea celor mai promiţătoare continuări.
Pe calea catre a deveni un maestru de şah, un jucator vede şi studiaza multe tipuri diferite de poziţii. De fiecare dată când un maestru întâlneste o poziţie nouă, experienţa anterioară il ajută să găsească drumul corect în noua poziţie. Asta inseamna recunoasterea tiparelor.
Iată un experiment pe care-l puteţi face la clubul vostru local. Aratati o poziţie dintr-un joc real jucătorilor de puteri diferite. Aratati-le-o doar pentru o perioadă scurtă de timp, dupa care lăsati fiecare jucător să reconstituie poziţia din memorie pe o altă tablă. Jucătorii mai puternici vor face mai putine greseli la reconstituirea pozitiei decat jucătorii mai slabi.
Acum, încercati acelaşi experiment cu o poziţie aleatoare, în care piesele sa fie împrăştiate pe tabla în moduri care nu sunt probabile să apară într-un joc real. Jucătorii mai puternici vor face mai multe erori la reasezarea poziţiei decât au făcut la poziţia de înainte.
Ce părere aveţi despre poziţia următoare?
Albul la mutare
Câte mutări legale sunt? Câte mutări bune? Cum evaluaţi poziţia – cine sta mai bine şi care este rezultatul probabil? Incercati sa raspundeti la aceste intrebari şi vom reveni ulterior la aceasta pozitie.
Cum vă puteţi îmbunătăţi propria abilitate de recunoaştere a tiparelor? Din păcate, nu există o soluţie magică. Trebuie să jucati şi să vă familiarizati cu poziţiile standard, care apar in mod frecvent.
Există câteva exerciţii care vă pot ajuta. Prima este sa vizualizati numărul minim de mutări care ii sunt necesare unui cal dintr-un pătrat oarecare in altul. Calul este singura piesa care nu se mişcă în linie dreaptă. Este cea mai inselatoare piesă de pe tabla de şah, şi incepatorii au, de multe ori, probleme cu el.
Pe o tabla goala, puneţi un cal pe un pătrat oarecare, cum ar fi d4. Acum, gasiti calea cea mai scurtă pentru a-l aduce pe un alt pătrat, cum ar fi d5. Răspunsul, desigur, este că este nevoie de trei mutări pentru a-l duce de la d4 la d5 şi ca există multe căi. La prima mutare a calului de pe d4, câte dintre cele opt mutări legale nu sunt pe una dintre cele mai scurte căi? Acum, răspundeti la aceleaşi întrebări pentru incercarea de a muta calul de pe d4 in fiecare dintre cele patru patrate din colţ. Apoi, încercaţi acelaşi lucru cu f5 si b2 în loc de d4 şi d5.
Un alt exerciţiu util este identificarea culorii unui pătrat oarecare, fără a va uita la tabla de şah. Ce culoare are patratul f5? Să vedem, h1 este întotdeauna de culoare albă, aşa ca f1 este tot de culoare albă, la fel şi f3, şi deci şi f5. Ce ziciti de c3? Ei bine, este pe diagonala a1-h8, care este neagra, deci trebuie să fie negru. Dar despre e2? Şi aşa mai departe. Incercati lucrul acesta cu cativa prieteni pentru a vedea care răspunde mai repede.
Iată un alt truc pe care eu il folosesc frecvent. Este o procedură pentru asezarea unei poziţii pe tabla. În primul rând, goliti tabla de piese. Nu încercaţi să reconstituiti o poziţie prin reasezarea pieselor care se afla deja pe tabla, cu excepţia cazului în care poziţia veche este aproape identica cu cea noua. Dupa aceea, asezati cei doi regi pe tabla. Dupa care asezati pionii. Apoi adaugati damele, în cazul în care acestea sunt prezente, dupa aceea turnurile şi, în final, toate piesele minore.
“Ce mare lucru?”, va aud intreband. Care-i diferenta? Probabil ca nu e nicio diferenţă, cu excepţia faptului că la mine functioneaza.
Asezarea regilor, in primul rand, imi spune imediat unde se afla situate cele mai importante piese de pe tabla. Sunt ele pe pătratele lor de origine, pe aceeaşi parte, pe părţi opuse, sau într-un loc neobisnuit?
Asezarea pionilor, fără celelalte piese, îmi dă o imagine rapida a structurii lor. Are vreo parte un avantaj numeric? Există slabiciuni clasice, cum ar fi pioni dublati sau izolati? Câte insule de pioni exista? Deoarece structura pionilor se modifică foarte lent, aceasta este de multe ori cheia pentru elaborarea unui plan pe termen lung. Acesta este unul dintre lucrurile la care s-a referit Philidor atunci când a spus, “pionul este sufletul şahului.”
Asezarea damelor, apoi a turnurilor, si, dupa aceea, a piesele minore imi dă o contabilizare rapidă a materialului. Există vreun avantaj? Vreun dezechilibru? Care-i distributia pieselor minore? Are vreo parte doi nebuni şi un cal, iar cealalta parte doi cai şi un nebun?
Pana când termin de aranjat poziţia, am înregistrat deja o mulţime de informaţii despre ceea ce se întâmplă pe tabla. Acest lucru compenseaza lipsa de informaţii pentru ca nu am jucat jocul de la prima mutare.
Să ne întoarcem la diagrama cu “Albul la mutare”. V-ati dat seama că există 44 mutări legale, şi 4-5 mutări bune de luat in considerare pentru o examinare mai aprofundată? Cum ati evaluat-o? Diagrama este poziţia intreruptă a partidei 21 a meciului pentru Campiontul Mondial dintre Garry Kasparov si Anatoly Karpov, diputat la Lyon, in 1990. Garry Kasparov, jucand cu Negrul, tocmai a mutat 40…Qd8-e8, lăsându-l pe Karpov sa dea mutarea in plic.
În cartea sa cu privire la meci, Kasparov a scris:
“Poziţia suspendată a fost extrem de dificila pentru mine. Chiar şi acum nu ştiu s-o evaluez corect. Dupa cum a spus Dolmatov [secundantul lui Kasparov], acest final demonstreaza neputinţa omului în faţa şahului. Cele două echipe au petrecut un total de aproximativ douăzeci de ore analizand poziţia suspendată, şi încă nu au putut decide dacă era o pozitie de remiza sau una care pierdea. Fiindca a venit vorba, Karpov sigilase cea mai puternică mutare.”
Mutarea sigilata a fost 41.b5, iar continuarea a fost 41…Ra1+ 42.Kc2 Nc5 43.Rxg7 Kxg7, unde Karpov a sacrificat calitatea. Jocul s-a terminat remiza la mutarea 86. Majoritatea oamenilor nu vor petrece niciodată 20 de ore analizand o singură poziţie de şah.
Chiar şi campionii mondiali intalnesc pozitii nefamiliare pe care nu le pot evalua mintal, nici după ore de analize. Asta arata cât de greu este şahul. Indiferent cat timp liber am avea sa ne pregătim, acesta va fi bine cheltuit pe dezvoltarea capacitatii de recunoastere a tiparelor.
0 Comentarii