Directorul unui club de sah din Moscova (care m-a antrenat candva ca sa nu mai dau piese atat de frecvent) mi-a povestit odata o intamplare despre cum abordeaza aceeasi pozitie doi jucatori cu stiluri diferite. Prin anii ’70 nu erau computere, asa ca pentru a analiza o pozitie cineva trebuia sa-si petreaca timpul cautand idei posibile. Un ajutor prietenesc din partea unui mare maestru era intotdeauna apreciat in asemenea conditii.
Salo Flohr si Andre Lilienthal au amandoi biografii interesante, si la un moment dat in vietile lor erau amandoi cetateni ai Uniunii Sovietice, si locuiau in Moscova.
Shereshevsky, intr-una din cartile sale, “The Soviet Chess Conveyor”, sfatuieste pe cei care studiaza sahul sa studieze clasicii. Acest sfat este unul la care subscriu din inima.
In cartea sa “Masters of the Chess Board” Richard Reti a scris despre multi jucatori clasici si preclasici
Atunci cand isi reaminteste despre pregatirile pentru Finala Meciului Candidatilor din 1974 impotriva lui Karpov, Korchnoi dezvaluie cateva secrete legate de alegerea secundantilor.
Datorita probabilului refuz al lui Fischer de a juca meciul pentru tilul mondial ce urma sa se dispute in 1975, meciul din in74 a fost de fapt pentru titlul mondial. In cazul in care Fischer s-ar fi decis sa joace, Federatia Sovietica il considera pe Karpov cea mai potrivita alegere pentru a-l invinge pe american si a recuceri pentru URSS titlul de Campion Mondial pierdut de Spassky in 1972.
