Modesta mutare de dama a lui Chigorin (2)

Articol de Arne Moll publicat pe ChessVibes

Aici puteti gasi prima parte a articolului

Să ne îndreptăm acum atenţia asupra liniei descrise mai sus de Albert Heyde.

Chigorin-Tarrasch
Sankt-Petersburg (m/12), 1893

1. e4 e6 2.Qe2 Be7

În timp ce cautam surse contemporane la Centrul Euwe Max din Amsterdam, am descoperit că, la momentul respectiv, opiniile despre cum să fie jucata această linie variau considerabil. În numarul din noiembrie 1893 al revistei Deutsches Wochenschach, mutarea din text este considerată ca fiind cel mai simplu şi sigur răspuns la ideeea Albului. Pe de altă parte, în aceeaşi editie a Deutsche Schachzeitung, 2 …c5 este considerată “în mod clar cel mai bun răspuns la această mutare neteoretica”.
În final, se pare că istoria a dovedit ca Schachzeitung avea dreptate. De exemplu, Handbuch des Schachspiels de PR von Bilguer (1922) menţionează că Steinitz considera cea mai buna pozitia de dupa … c5, Nc6, d6, Nf6, Be7  0-0, urmat mai târziu de d6 – d5. Euwe (Theorie der Schaakopeningen, 1953) face la fel. Suetin (1982), şi Psakhis (The Complete French, 1992), prefera, de asemenea, 2 …c5, şi la fel şi Uhlmann (Französisch – richtig gespielt, 2004). Aceasta a fost, de asemenea, alegerea unor jucători cum ar fi Morozevich, Bareev, Jussupow şi Kortchnoi., Dar mă întreb dacă aceasta a fost doar un „raspuns automat”, sau ei chiar au luat in considerare 2… Be7, pe care eu personal o gasesc mai estetica.

tarrasch_defence

3.b3  un raspuns creativ, îndreptat împotriva d7-d5 “- Tarrasch.
3d5 4.Bb2 Bf6 adnotarile lui Tarrasch merita sa fie citate în întregime:
„Dezvoltarea normală ar fi fost de 4… Nf6, după care Negrul va trebui să-si strice flancul regelui, prin 5.exd5 exd5 (5… Qxd5 nu este buna pentru Negru) 6.Bxf6 gxf6.  Din acest motiv, am ales mutarea nebunului în toate jocurile cu această deschidere. Asta provoacă, în continuare, avansarea pionului e, care este aproape întotdeauna mai neplacut pentru Negru pe e4 decât pe e5. În general, pionii centrali e cel mai bine sa fie avansati doar doua patrate, si din aceasta cauza 4 … d4 nu este buna; Albul ar ataca pionul de mai multe ori cu c2-c3, Nf3 etc, şi la sfârşit ar forţa schimbul.”
Un discurs interesant, dar este interesant faptul că Chigorin pare să nu fi avut deloc intentia sa joace 5.exd5! În cele trei jocuri de mai târziu, el a ales 5.Nc3 sau 5.e5. Apropo, ultima mutare a fost, de asemenea, jucata împotriva marelui maestru Rafael Vaganian în 1998. Se pare că aceste poziţii nu si-au pierdut toata relevanţa pană la urma…
5.e5  Mai târziu în meci, Chigorin a deviat cu 5.Bxf6. Dar, dupa Garry Kasparov, care a analizat cateva dintre aceste jocuri în deja menţionata sa My Great Predecessors vol. 1, luarea nebunului este inferioara textului.
5… Be7 Această poziţie a survenit, de asemenea, în jocul 14 al meciului. În ambele ocazii, Chigorin a jucat
6.Qg4 după care Tarrasch a jucat uimitor 6 … Bf8

O poziţie unică : la mutarea a 6-a, Negrul si-a “completat” manevra de nebun cu Bf8-e7-f6-e7-f8! Dupa Tarrasch, acest lucru este mai bun decât slăbirea flancului regelui cu g7-g6. El scrie: Putem da vina pe aceste patru mutări de nebun; desigur, luate împreună acestea sunt irosite. Dar, din cauza mutarii e4-e5 Negrul are posibilitatea de a-si dezvolta bine jocul pe flancul damei, şi sa înceapa un atac acolo, în timp ce lui nu i se pot întâmpla prea multe pe flancul regelui. ”
În opinia mea, această manevră arată, de asemenea, că Siegbert Tarrasch nu a fost doar un jucator dogmatic, cum a fost deseori numit, dar, de asemenea, ca si Chigorin, un empirist căruia îi plăcea să experimenteze. Amintiti-va citatul din Keene, sau ceea ce Robert Wade (în cunoscuta sa carte Sovietic Chess) a avut de spus despre asta:
„Dogmatic ca urmare a faptului ca era profesor si un metodist, Tarrasch a încercat să explice şahul într-o manieră mecanică si necomplicata, similara modului în care, în aceeaşi perioadă, era explicat universul. La fel cum micile exceptii rastorna regulile la care universul se presupune ca se conformeaza, micile exceptii au necesitat ca regulile promulgate de către Tarrasch să fie modificate. Chigorin a fost un non-confirmist, la fel cum a devenit si Nimzowitsch în zilele secolului XX care au precedat primul război mondial.”
Ei bine, se poate sa fie aşa, dar eu nu reuşesc să văd ce e asa de “conformist” in a face patru mutări de nebun în primele lui şase mutări, care sa se încheie cu ajungerea nebumului la f8! (Apropo, într-un joc pe internet din 2004, Alexander Repritsev a jucat 6.h4!? împotriva bine-cunoscutului mare maestru Serghei Shipov, aşa că nu vom şti niciodată dacă marele maestru analist avea intentia, de asemenea, sa joace neconformista mutare a lui Tarrasch, Bf8 …)
Dar acest lucru nu a fost sfârşitul. Ideea de a ataca g7, prin intermediul mutarii Qg4 l-a inspirat pe Chigorin în 1899 să joace (împotriva lui Showalter) chiar mai radicala 3.Qg4!?! după 2 … Be7. Jocul a continuat în “stilul Winawer”: 3 … Nf6!? 4.Qxg7 Rg8 5.Qh6 si Albul a castigat, totul demonstrand, sper, potenţiala versatilitatea a mutarii Qe2.
Şi chiar dacă Negrul nu joacă 2… Be7 ci mai populara 2 …c5, Albul poate încă sa jocae diferit de asezarea standard a Indianei Vechi a Regelui la Alb (IVRA) cu Nf3 şi g3. De această dată, a fost Geza Maroczy cel care a descoperit cum. La începutul anului 1904, după 2 …c5 el a jucat mutarea 3.f4 împotriva lui Swiderski, amânand dezvoltarea nebunului de campuri albe pentru un moment mai potrivit.

Două luni mai târziu, în timpul faimosul Turneu Cambridge Springs 1904, Chigorin însuşi a folosit ideea lui Maroczy şi a încercat-o de două ori (in faţa lui Showalter şi a lui Marco). El a pierdut ambele jocuri, deşi, în general, el a fost intr-o forma proasta în acele zile. (El a câştigat 67.50 dolari pentru rezultatul final, dupa site-ul turneului.)
Totuşi, în ciuda acestei experienţe proaste cu 3.f4, mutare a fost observat în mod regulat în practica turneelor. A fost folosita de Paul Keres în anii 1930, după care, ocazional, a fost folosita de jucatori puternici. Sa recunoastem, cei mai multi jucatori cu Albul, de mai târziu, a au ales o asezare IVRA oricum (dar acum incluzand mutarea deja standard f4), dar nu întotdeauna. MI canadian Lawrence Day, de exemplu, a jucat poziţia cu considerabil mai mult entuziasm, încercând, după 3.f4 Nc6 4.Nf3 g6 mutarea 5.Na3!?, şi după 4… Nge7 bunul nostru plan vechi 5.b3!? Si ca un exemplu perfect de modul în care sistemul poate fi jucat într-un mod creativ, luaţi în considerare începutul următorului joc:
Day – Stonkus
Toronto Open 1995
1.e4 e6 2.Qe2 c5 3.f4 Nc6 4.Nf3 Nf6 5.c3 B5 6.g4!? Nxg4 7.Qxb5 Be7 8.Rg1 Bh4+ 9.Ke2

si Albul a câştigat.
Dupa baza mea de date, 3.f4 este, încă, doar a treia mutare a Albului ca popularitate, dupa 3.Nf3 şi 3.g3, dar nu cu prea mult timp în urmă, a captat, de asemenea, atenţia creatorilor mari maestrii britanici de top Nigel Short si Luke McShane. Short a folosit mutarea de două ori în meciul lui FidE eliminatoriu din 1997 împotriva lui Viktor Kortchnoi, în timp ce McShane, de asemenea, a jucat împotriva lui Kortchnoi. (Short mi-a spus că a jucat aceasta mutare, în principal, pentru că “trebuie să fi fost disperat”. Chiar mai bine, aparent pentru ca a sperat ca mutarea lui Chigorin i-ar aduce cumva înapoi creativitatea obişnuită!)

short1995

Nigel Short, care a recunoscut ca a jucat 2.Qe2 numai pentru că era disperat …

Puternicul mare maestru bielorus, Alexei Fedorov a jucat de asemenea 3.f4, si, ghiciti ce, el a jucat b2-b3 două mutări mai târziu. Eu consider toate acestea o dovadă suficientă că mutarea Qe2 a lui Chigorin nu este doar „o mutare oarecare” pentru a intra in IVRA într-un mod mai puţin teoretic, ci ca are o valoare independentă ca sistem. Cu toate acestea, după ştiinţa mea, nicio monografie sau studiu teoretic nu a fost vreodată scris despre aceasta variaţie în peste 100 de de ani! De ce acest lucru?
Sa fie pentru că mutarea Albului arată încă prea „naiva” pentru a fi luata în serios, după cum credea Tarrasch? Sau este pentru ca oamenii cred că e, de fapt,  doar un alt mod plictisitor (atunci când jucaţi cu Negrul), sau uşor (cu Albul), de a aranja piesele, fără a trebui să se gandeasca la primele câteva mutări? Sper că v-am convins că acest lucru nu a fost destinul pe care Chigorin a vrut sa-l dea variaţiei lui. El a jucat-o ca o modalitate de a începe jocul de şah într-un mod interesant si creativ. Când am văzut prima data mutarea Qe2, am crezut că ma aflu in fata unui mister considerabil de mare.
Acum ştiu că încă mai este.
Sursa: http://www.chessvibes.com

1 Comentariu

  • Nedelcu Ionut

    Pana acum nu mi s a jucat Qe2 dar cred ca as raspunde 2…c5.E intradevar ceva mai putin studiat.

    ianuarie 9, 2010 - 8:26 pm Raspunde

Lasa un Comentariu

Adresa dvs de email nu va fi publicata.