6) In fond trebuie să lămurim întrebarea principală: Care sunt abilitățile noastre, ce ne propunem să facem cu mici șahiști, până unde ne întindem cu pregătirea, cât ne ține de fapt plapuma? Ce facem de fapt:
-popularizăm șahul cu o sută de elevi,
-predăm la nivel de școală primară cu câteva zeci sau
-creăm șahiști de medie/mare performanță lucrând cu maximum 9-10 elevi?
Suntem capabili să identificăm cu precizie cerințele gândirii fiecăruia dintre elevii noștri, putem să-i modificăm, să-i rafinăm gândirea?
”CUM GANDESC JUNIORII ȘI CUM PUTEM SĂ LE MODIFICĂM SISTEMUL/MODALITATEA LOR DE GÂNDIRE?” (6)
8 Comentarii
6) Popularizez cu mare placere sahul cu zeci de elevi de cate ori am ocazia, dar prefer sa lucrez pentru medie/mare performanță lucrând cu maximum 9-10 elevi
ianuarie 13, 2016 - 3:12 pmNu ma simt inca capabil să identific cu precizie cerințele gândirii fiecăruia dintre elevii meii si nu mi-e clar inca cat pot să le modific, să lei rafinez gândirea dar ma straduiesc din rasputeri.
Buna ziua
Citind toate comentariile postate am aflat o multime de lucruri interesante pentru care va multumesc. Toate aceste discutii pot creste actul de predare pentru unii antrenori (instructori), mie de exemplu mi-au dat multe idei.
Intrebarea mea este ce trebuie facut ca munca antrenorilor (de copii mici, incepatori) sa nu mai fie in zadar?
De ce spun asta? Voi detalia:
Probabil (sigur) in fiecare judet exista un numar de oameni care se ocupa cu pregatirea copiilor la sah in scoli si gradinite. Unii o fac mai bine, altii mai putin bine, unii urmaresc diverse avantaje materiale si doar atat, altii vor sa vada si rezultate. De aici concluzia ca baza de selectie nu este una mica, mai ales pe segmentul copii sub 8 ani (cred ca avem in tara mii de copii sub 8 ani care fac sah sub o forma sau alta), problema apare in momentul in care acesti copii ajung la cluburi unde factorul material devine cel mai important. Copiii fara o situatie materiala buna nu au nici o sansa. Cluburile nu investesc bani in copiii sub 10 ani decat daca au performante, medalii sau lotul national, astfel ca fara sustinerea parintilor, probabil foarte multe talente se pierd pe drum. De ce varfurile noastre la juniori sunt DOAR Deac, Costachi, Gavrilescu, Ognean? De ce numai cate 1 pe fiecare an de nastere si nu cate 3-4-5-6? Oare optica federatiei de a recompensa medaliatii (pentru care oricum cluburile vor face eforturi in a fi sprijiniti in continuare) este cea mai corecta? Componentii loturior nationale nu sunt bagati deloc in seama (la grupele mici, 8 si 10 ani, diferentele de valoare intre cei clasati in primii 3 si ceilalti 9 din lot nu sunt foarte evidente). La finalele de juniori, grupele de 18 si 20 ani se joaca sistem turneu, asta daca nu avem ghinionul sa fie comasate. Da, in toate sporturile numarul de juniori mari este mai mic decat numarul de copii, dar parca in sah e prea drastic, de la cateva mii de copii care fac sah la sub 8 ani (poate si sub 10) la cateva sute la sub 12, sub 14 si sub 16 ani si ajungem la ~ 20 la sub 18 + sub 20 ani. Cu mentiunea ca la fete situatia este mai agravanta.
ianuarie 16, 2016 - 5:34 am@Lucian Gilea
La fotbal cati juniori ajung in primii 10, 20 sau 50 de juniori din lume de varsta lor? Probabil mult mai putini decat la sah. La fel stau lucrurile si in alte sporturi. Eu cred ca momentan stam destul de bine, daca ne raportam la situatia sahului juvenil de acum 10-15 ani. Sigur, inca suntem departe de India, dar pe plan european suntem una dintre tarile fruntase la nivel de juniori. India e un caz exceptional in sahul juvenil, imi aduc aminte ca acum vreo 10 ani la un Campionat Mondial de juniori au luat 7 din primele 8 locuri la Baieti sub 8 ani.,
Ce cred ca putem face noi, si aici sunt de acord cu tine, este sa crestem numarul juniorilor competitivi la fiecare categorie de varsta. Nu sunt de acord insa cu solutia propusa de tine, aceea ca F.R.Sah sa sustina mai mult juniorii de pe locurile 4-10, reducand sprijinul acordat medaliatilor. Mai degraba as merge pe ideea organizarii unor cantomente regionale, in locul celor centralizate nationale, care sa faciliteze accesul mai multor participanti la ele cu costuri mai reduse. Daca s-ar organiza 3 zone, de exemplu cu cantonamente la Iasi si Galati in Moldova, Cluj-Napoca si Targu Mures in Transilvania si Bucuresti si Constanta in sud, cred ca rezultatele ar fi mult mai bune. Nici prea multe zone nu e bine sa fie, deoarece s-ar dilua calitatea cantonamentelor.
Marius Ceteras
ianuarie 16, 2016 - 5:36 amCentre de pregatire regionala, da e o solutie insa probabil prea costisitoare. Aici doar federatia poate raspunde. Eu ma limitez la ceea ce stiu ca exista, adica acei banuti directionati catre juniori.
Eu nu am spus ca sustin ca federatia sa sprijine mai mult juniorii de pe locurile 4-12 in detrimentul celor de pe 1-3, am spus doar ca acei juniori (locurile 4-12) nu primesc nimic, iar primii 3 iau totul. Si turnee, si cantonamente, si Mondiale, si Europene. La sub 8 ani, sub 10 ani, chiar si sub 12 ani, este oare asa mare diferenta de valoare intre locul 3 si locul 5? Au fost ani cand au terminat la egalitate. Dandu-i unuia totul si celorlalti nimic se creeaza diferente valorice si se ajunge in situatia sa ai numai cate 1 jucator bun pe fiecare palier de varsta. Dispare concurenta, apare multumirea de sine, etc.
ianuarie 16, 2016 - 5:37 amNu inteleg de ce e mai scump sa organizezi cantonamentele regional. Eu as pastra cantonamentele nationale doar pentru lotul de seniori si eventual pentru o echipa de juniori sub 16 sau 18 in cazul in care participa la CE pe echipe sau la Olimpiada sub 16 ani. In rest toti banii pentru cantonamente sa fie alocati spre centrele regionale. Cateva avantaje ar fi evidente:
1) Costuri de transport mult mai mici pentru juniorii participanti la cantonament.
2) Costuri de transport mult mai mici pentru lectori.
3) Juniorii ajung mult mai odihniti la cantonament.
4) Lectorii ajung sa ii cunoasca mult mai bine pe juniori
5) Numarul juniorilor care vor putea participa la cantonamente este mult mai mare.
6) Copiii pot veni si fara parinti, doar cu antrenorul de la club, daca locatia nu e asa indepartata
.
Nu e rau ca se organizeaza un cantonament national la Eforie Nord, dar sa ne gandim ce inseamna acest lucru. In primul rand participa gratuit doar medaliatii la CN, restul copiilor platesc. Un copil trebuie sa vina obligatoriu cu unul dintre parinti. Daca e din Sighetul Marmatiei inseamna ca il costa transportul vreo 600 lei si face cam 12 ore cu masina, fara opriri pe traseu. La aceasta se adauga costurile de cazare si masa pentru parintele insotitor, plus faptul ca acesta trebuie sa isi ia concediu de la serviciu. Merita efortul? Ma indoiesc.
Comparativ, daca se organizeaza mai multe cantonamente de weekend la Cluj-Napoca, distantele se reduc de 3-4 ori, la fel si costurile de transport. Parintilor le este mult mai usor sa ii insoteasca pe copii. In foarte multe cazuri gasesc si un frate, nepot, fin sau verisor la care sa se cazeze fara sa mai plateasca cazarea la hotel. Copiii din Cluj-Napoca, Turda, in curand (dupa ce e gata autostrada) chiar si cei din Alba Iulia si Targu Mures ar putea nici sa nu se cazeze in Cluj. Un alt avantaj ar fi faptul ca juniorii ar putea primi si teme pe care sa le rezolve intre cantonamente.
Marius Ceteras
ianuarie 16, 2016 - 5:43 amPe vremea cand jucam sah aveam un elo putin peste 2200. Ma simt competent sa antrenez juniori pana la nivel 1900. Am ce sa invat un jucator si dupa elo 1900, dar sunt sigur ca nu o mai pot face sistematic corect si eficient. As putea trece de acest nivel doar daca as fi sfatuit si supravegheat de antrenori cu experienta in a creste jucatori cu elo peste acest nivel.
Aceasta cred ca este una din marile probleme ale antrenorilor. Nu conteaza doar faptul ca ai ce sa il inveti pe elev, ci sa o faci sitematic, corect si eficient. Trebuie sa evolueze rapid, iar dupa ce nu va mai face cu tine sa detina cunostinte utile antrenorului care il va prelua. Din pacate, si constat asta si la scoala de sah Pro Logos de la Timisoara, antrenorii se cramponeaza in a tine elevii legati de ei. Eu consider ca trebuie sa existe o diferenta minima de 200 de puncte elo intre antrenor si elev, iar pregatirea sa se realizeze dupa o metoda agreata si de viitorul antrenor al elevului.
In sistemul de invatamant exista cicluri de cate 4 ani. Fiecare isi alege nivelul la care vrea sa predea si la acel nivel preda toata viata. Nici mai sus, nici mai jos. Si eu cred ca e bine asa. Trebuie sa fie o stratificare clara si a antrenorilor de sah. Nu in functie de anii de predare, ci de nivelul elo personal si al elevilor. Eu cred ca o scoala de sah serioasa trebuie sa aiba antrenor pentru elo < 1500, antrenor pentru elo < 1900, antrenor pentru elo < 2300, antrenor pentru elo < 2500, super antrenor :). Din ce observ, inclusiv la Pro Logos Timisoara, e foarte greu sa convingi un antrenor unde incepe si unde se termina treaba lui. E si mai greu sa il faci sa priceapa ca trebuie adoptata o metoda unitara. Sigur are el ceva mai bun!
Un antrenor bun trebuie sa stie precis cand trebuie sa spuna "Bine ai venit!" si "La revedere!" elevului.
ianuarie 16, 2016 - 6:08 am@ Mihai Ghinda
Domnule Ghinda, ati lucrat de-a lungul timpului cu mai multi juniori foarte valorosi si care au avut inaintea dumneavoastra unul sau chiar mai multi antrenori. Ne-ati putea spune daca ati sesizat la modul general anumite lacune comune in pregatirea lor? Altfel spus, ce v-ati fi dorit ca fostii lor antrenori sa-i fi invatat mai bine?
ianuarie 16, 2016 - 7:10 amMarius Ceteraș
Nu mi-am propus niciodată ca sa fac o lista exhaustiva a „lipsurilor” despre care m-ai întrebat. Dar, de-a lungul timpului am observat ca exista o serie de deficiente care se repeta cu mare frecventa:
– Valoarea figurilor si proprietățile lor. Cu oarecare excepții, nimeni nu stia/stie EXACT care este valoarea precisa a Turnului (toti recita ca 1Turn = 5 pioni si gata! Oare?), care este raportul Nebun versus Cal si cum si cat se modifica de-a lungul partidei, cat valorează EXACT o Calitate, care este Echivalenta in pioni a figurilor si, mai ales, cum FLUCTUEAZĂ Echivalentele Materiale, modificarea raportului dintre figuri de-a lungul partidei, in diferitele faze alei ei: deschidere, joc de mijloc, final. Foarte putini au stiut precis cum variaza forta unei figuri aflata la a1, a2 (b1), b2, c3 si d4, in special la Nebun si Cal. Aveau/au o idee imprecisa, mai mult sau mai putin vaga, niciodată EXACTA. Am si acum declarația semnata a unui junior de top, GM acum, care pe la 13/14 ani se jura ca un Cal valorează numai 2 (doi) pioni, iar Nebunul 3 pioni. Si de aceea nu schimba niciodata nebunul pe cal. Si venea dupa cel putin 4 antrenori. Primii nu l-au invatat corect, iar ceilalti antrenori nu au verificat bagajul lui de cunostiinte.
– Aprecierea poziției si alegerea planului de joc Aici chiar este nenorocire curata. Mai toți vin cu Matzukievici (carte slăbuța) sau Aagard „tocit” punct cu punct, dar…. niciunul NU poate aprecia CORECT o poziție. Cei mai buni dintre ei apreciau corect maxim 3-4 pozitii din 10 si aceasta daca erau pozitii relativ simple.
– Premizele atacului la Rege Din nou la un nivel submediocru, nimănui nu ii este clar necesitatea controlării sau blocării centrului, de asemenea ce înseamna sintagma „superioritate de forte pe flancul unde se ataca”. De asemeni cat de mult poate fi slăbita poziția regelui propriu atunci cand ataci cu pionii de la rocada si mai ales, CAND poti ataca cu pioni de la rocada si cand NU poti.
– Aproape toate elementele strategice legate de DINAMICA figurilor, de INIȚIATIVĂ Este la fel ca povestea cu Yeti-omul zapezilor, toata lumea a auzit, nimeni Nu l-a vazut
– Jocul in pozitii cu Avans de Dezvoltare Identificarea lui, Etapele precise de urmat pentru valorificare, Mijloacele tactice cele mai frecvente, etc. Tot Yeti-omul zapezilor.
– <APĂRAREA si tehnici de aparare Prevenția, Fuga regelui de pe flancul atacat, schimburile INTELIGENTE pentru micșorarea fortei de atac, contra-atacul, construirea „fortaretei” jocul la Pat, etc Aproape nimeni nu se ocupa de acest capitol important. Toti antrenori se multumesc sa-i invete sa nu puna piese in priza si cu asta, basta!
–SCHIMBUL: oportunitate, modalitati si tehnici de efectuare, eliminarea prin schimb a figurilor active, schimburi care trebuiesc evitate Never, ever. The Dark Side of the Moon….
– FINALURI COMPLEXE de toate tipurile Iarăși pauza totala, cateva cunostinte sporadice in finalurile de turnuri si de pioni, nimic in celelalte..
Ma opresc aici, NU vreau sa-l supăr cumva pe domnul Jugaru, trecand iar si insistand la Matematici Superioare, materie care nu se bucura dupa spusele sale, aici si acum, de popularitate. Intorcandu-ne la Aritmetica, m-am lovit de si faptul ca lipsesc, de regula, mai toate cunostiintele de stategie legata de Dinamica, de Initiativa, de Aparare, cunostinte care sa transcenda simplele slabiciuni de pioni, de campuri sau conceptul de Nebun Bun-Nebun Rau (desi si pana si acesta este aproximativ cunoscut), de Cal la Marginea…
Imi este mai simplu ca sa spun care est, de regula, bagajul general de cunostinte cu care au venit:
-TACTICA si procedee tactice, toate tipurile de combinații (cel mai bine reprezentat domeniu, de multe ori excelent)
-FINALURI ELEMENTARE de pioni si de turnuri (toate la un nivel mediu, acceptabil) dar NU si Finalurile Complexe sau finalurile de Cal, de Nebun, Nebun contra Cal; de Dame.
– STRATEGIE ELEMENTARA, numai cursul primar si aceasta destul de „gaurit. Ceva „pion izolat central- isolani” dar numai si NUMAI in forma a3,b2, d4, f2, g2, h2 contra a7, b6 e6, f7, g7, h7, structuri clasice gen „atacul minoritatii”, cate putin despre centru de pioni, cum se sparg lanturile de pioni, sumar despre perechea de nebuni si felul cum se ocupa coloanele deschise….(clasele I-IV)
-Un repertoriu de deschideri potrivit cu nivelul categoriei de varsta la care participa, dar insuficient pentru turneele de seniori.
N.B. Tot ce ti-am insirat eu mai sus eu este valabil pentru perioada de pana acum 5 ani, pana in 2010 de cand am preluat ultimii juniori de performanta. Acum banuiesc ca s-au intamplat schimbari majore in tehnicile de predare a sahului si ca, noile generatii de antrenori acopera din plin SI aceste carente „istorice” de pregatire a juniorilor. S-au citat tot felul de metode si de programe de predare pe aici, am ramas mut de admiratie. Sper sa traiesc suficient de mult pentru a vedea noile generatii de juniori evoluând cu succes MAI ALES pe plan international. Ce facem in ograda noastră, cat de tare ne batem intre noi, este destul de lipsit de importanta; seamana oarecum cu campionatul de oina al României, nu-i asa?
Eu unul, NU dau importanta CIV-ului sau pe Elo-urilor de la 1300 pana la 2000, obținute jucând numai cu juniori sau in turnee pe plan local, nu au semnificație, este campionatul de oina al Romaniei. In opinia mea, contează STRICT numai Elo-ul căpătat dupa participări repetate la turnee internaționale (de juniori sau open). Numai Elo-ul obținut jucând „afara” si mai ales CU seniori ne pot da un indiciu elocvent si REAL despre forța de joc, cunostintele si perspectivele juniorului/lor. Aceasta este o certitudine, rezultatul a 40 de ani de antrenorat, NU o simpla părere a cuiva care antrenează in chip de „violon d’Ingres”. No offense meant!
ianuarie 16, 2016 - 7:12 am